Da ,este o adevarata arta si povestirile acestea.Eu unul astept cu nerabdare sa mai scrieti si alte povestiri,si nu de alta dar sunt frumos scrise si cu bataie lunga....
Sunt frumos spuse si pe malul baltii la un paharut de tarie si ceva sunculita din productia proprie de pima data a dvs.
Felicitari.

Domnul Chioibasu si eu sunt absolut incantat de talentul dumneavoastra de povestitor si va propun sa adunati toate intamplarile intr-o carte, sa se poata bucura de ea cat mai multi impatimiti de pescuit.
Am citit cu placere toate povestirile si sincer astept cu sufletul la gura, de cate ori intru pe forum, sa citesc alta noua.

Cu acordul dvs.voi posta si eu in acest Topic o intamplare din delta Dunarii, chiar daca nu a fost o reusita pe plan pescaresc,totodata este o amintire cu care voi ramane tot restul vietii.

In continuare va pot spune cum este sa mergi in Delta Dunarii si sa ajungi acasa mai repede de cat iti programezi expeditia. La aceasta expeditie au participat 3 prieteni; Duminica 20 August 2006, prima zi. Am hotarat sa plecam in Delta Dunarii, zis si facut. Am facut cumparaturile care am crezut ca ne sunt necesare la Carrefour si am pregatit bagajele. Am plecat cu o masina (magarus- Dacia papuc de 5 locuri)spre Tulcea. La ora 23:15 eram pe Autostrada Soarelui cu gandul sa ajungem cat mai repede pentru ca un prieten de al nostrum urma sa se intoarca acasa cu masina iar noi cei 3 temerari sa ramanem acolo. Traseul ales a fost: Buc.-Drajna- Slobozia- (dreapra spre Giurgeni)-Tulcea. La ora 03:45 eram in Tulcea la benzinarie la Lukoil unde urma sa alimentam masina pentru drumul de intoarcere care urma sa il faca prietenul care a mers cu noi. Ajunsi acolo am baut cate o cafea si directia a fost Hotel Delta de unde trebuia sa plecam cu pasagerul. Am hotarat sa mergem la Crisan, si de acolo sa intram pe Dunarea veche pe canale. Am plecat din Tulcea cu o salupa rapida care apartinea salvarii. La acea ora doar cu ea puteam ajunge. Am platit in total 100ron (cate 300.000 lei de persoana si 100.000 lei pentru bagaje). La ora 07:00 eraam la Crisan de unde urma sa plecam sa pescuim. Am ajuns cu bine si am descarcat bagajele (si inca cate bagaje am avut) si am ramas pe ponton sa vedem ce facem. Am luat micul dejun in fuga si am plecat sa vad care e treaba prin zona ca cel de pe salvare ne spusese sa mergem sa platim la Padurar o taxa de campare, la ecologisti, si permisele de pescuit. Am ajuns la politia din Crisana unde am vrut sa aflu informatii dar negasind pe nimeni am renuntat. Prieteni mei au mers si ei sa vada ce se poate afla si din vorba in vorba au ajuns sa cunoasca un localnic care a zis ca ne duce el unde vrem. Din vorba in vorba cei 2 prieteni i-au spus ca suntem pentru prima data acolo si ca daca stie unde sa ne duca sa ne duca el. Au venit la mine entuziasmati si mi-au spus ca ”gata am rezolvat, am gasit un baiat care ne-am imprietenit cu el ... un localnic care ne duce el unde se prinde peste !!! “. Am mers sa vorbesc si eu cu el sa vad care este situatia si sa plecam. Tipul avea o barca destul de mica pentru ca nu aveam loc noi 3 si bagajul si asa am convenit pentru suma de 300.000lei sa ne duca pe noi si bagajele la locul in care zicea el ca se prinde peste. Am incarcat barca cu bagaje si un prieten s-a urcat in barca sa mearga cu el urmand ca eu cu celalalt prieten sa mergem pe jos in amonte spre ei pana unde se unea Dunarea cu Dunarea veche (aprox.1.5km) si acolo sa asteptam sa vina sa ne ia si pe noi. Am ajuns acolo la locul stabilit si am trecut si noi cu barca la prietenul nostru. Ajunsi acolo eu am avut un sentiment ciudat pentru ca unde ne lasase lipoveanul pe canal era foarte aproape de dunarea veche cca. 100m iar locul era de fapt un loc in care se formau vartejuri. In sfarsit lipoveanul a plecat si a spus ca daca e ceva sa ii dam telefon si el vine sa ne aduca ce vrem, bineinteles contra sumei de 200.000lei cum convenisera prietenii mei cu el la inceput. Am inceput sa facem camparea, am facut cortul si prieteni mei sa pescuiasca. Am pregatit si eu o lanseta si am pus o lingurita deoarece pe langa mal sarea destul de des rapitorul. Am plecat mai incolo de locul de campare sa vad cam ce locuri mai sunt si ce posibilitati am avea sa ne mutam in caz de ceva. Surpriza a fost mare cand am descoperit ca de fapt ne puteam misca foarte putin (50m in amonte) si deloc in aval. Dupa o jumatate de ora de pescuit fara a prinde nimic m-am intors la cort sa vad situatia si am stat de vorba cu cei 2 prieteni. Am aflat ca ei rupsesera deja cateva forfacuri de caciula. In perioada asta de timp se plimbau barcile prin fata noastra, mai bine spus pe unde dadeam noi la peste mai ceva ca masinile pe bulevard. Am convenit toti 3 sa sunam lipovanul sa vina sa ne ia si sa ne mute ceva mai incolo. Am sunat dupa el si a spus ca ajunge in maxim 40 de min, timp in care ne-am apucat sa strangem tot. Am asteptat cam 2 ore fara nici un rezultat, lipoveanul nu a venit dar noi faceam haz de situatie. Am oprit un alt ”OM AL BALTII” si l-am rugat sa ne mute. Am aflat de la acel om ca de fapt locul unde dadeam noi la peste era un loc in care se aflase candva moara satului si ca pe sub apa erau numai ragali si cioate de copaci si ca asta era motivul pentru care se agata atat de rau. A venit omul si ne-a mutat in alt loc ”BUN” ceva mai incolo, cam 500m unde zicea el ca se prinde peste si ca acel loc ar fi singurul care mai este liber deoarece toate celalalte locuri erau ocupate, dar inainte un prieten a fost cu el sa vada locul si cat au ajuns acolo acest “OM AL BALTII” i-a facut capul mare si la pacalit! Am ajuns si acolo si vreau sa va spun ca in acel loc canalul nu avea mai mult de 30m latime si in apa era un copac care bloca accesul de circulare vis-à-vis. ”Locul”, daca se poate numi asa, avea cam 40mp si era foarte moale. I-am spus omului ca acel loc nu este un loc bun, ca este ingust si mlastinos si el a spus ca alt loc nu mai e si ca daca nu prindem nimic mai pe seara vine si ne ia si ne muta ca mai pleaca din pescari la gazde in sat si gasim loc si ne nadeste el si prindem peste. A plecat iar noi cei 3 temerari am ramas sa pescuim. Dar surpriza mare a fost ca in timp ce unul din noi scotea lansetele au inceput sa vina barcile cu turisti din aval catre Dunarea veche si treceau exact prin fata noastra la nici 10 metri si faceau valuri de nu puteai sa dai la peste si daca nu aveai bagajele mai in spate pe mal le uda. Enervat la culmea le-am spus prietenilor mei ca eu nu mai dau la peste si ca prima barca care trece goala o opresc si ii spun sa ne duca cat mai incolo in aval fiind decis sa ajungem la lacul de la “BODAPROSTE”. Am mai pierdut si pe acolo ceva timp si am sunat dupa lipoveanul care ne-a adus prima data sa vina sa ne ia si a spus ca nu poate sa ajunga mai devreme de ora 17:00. In felul acesta nu mai ramasese decat sa gasim un barcagiu sa ne duca la ponton la Crisan pentru ca se vroia in majoritate sa se plece acasa si alta solutie nu se gasea. Eu unul vroiam sa raman si sa plec fara ei in jos spre Bodaproste sau in cel mai rau caz la Mila 23 si sa mai stau 3 zile. Dar problema era ce fac singur in Delta dunarii. Prieteni mei aveau de gand sa renunte la cat mai multe bagaje pentru a ajunge acasa cat mai usor si asta pentru ca acasa trebuia sa venim cu trenul neavand alta optiune. Deci zisera ei: Iti lasam cortul, saltele, si sculele daca le vrei sa fim cat mai usori la intoarcere. Am renuntat si eu la idée pana la urma si am decis sa mergem impreuna acasa la Bucuresti. Am oprit un barcagiu care trecea sa il intrebam daca ne duce la ponton si omul a zis ca ne duce dar mai intarzie 40 min ca mai are pe cineva de mutat. A revenit si am incarcat bagajele in barca dupa ce am mai renuntat la cate ceva din ele si am plecat spre pontonul de la Crisan. Pe drumul catre intoarcere omul ne-a intrebat cand am venit si cand a auzit ca am ajuns dimineata si vrem sa plecam a ramas surprins. Dupa ce i-am povestit aventura a spus ca in delta s-au apucat multi “Panglitori” de turism si ca sunt majoritatea pe “jepcareala” in sensul ca cauta cat mai multe persoane sa le pacaleasca. Am ajuns la ponton si ne-am interesat daca mai avem cu ce sa ajungem la Tulcea si raspunsul din partea tuturor a fost ca nu avem nimic pana a 2 zi la ora 7. A doua zi la ora 7 aveam o salupa rapida care costa 300.000lei de persoana si ajungea in timp de 1.1/2h dar trebuia sa sunam la Sulina la capitanie sa vorbim acolo pentru rezervare, altfel riscam sa nu avem loc sa ne intoarcem si trebuia sa asteptam pasagerul care venea pe la ora 12;30 si costa 160.000lei de persoana. Am decis sa cautam gazda sa ne cazam pana dimineata si sa plecam dar nu am gasit nimic. Norocul nostru a fost ca cel care ne-a adus a sunat un baiat de acolo care avea o salupa rapida si a vorbit cu el sa ne duca la Tulcea. Tariful de intoarcere la Tulcea daca gaseai pe cineva era de 200€, acolo asa se discuta in euro de parca am fi in UE deja. A venit tanarul cu care a vorbit sa mergem si pentru suma de 4 milioane de lei sa invoit sa mearga sa ne duca la Tulcea. Am platit omului care ne-a adus din balta si i-am lasat tot ce nu ne mai era necesar zicandu-i in gluma ca i-am facut cumparaturile la Carrefour si asta e le lasam la el. Am plecat la Tulcea la ora 18:00 si la ora 18:45 eram in port urmand sa plecam la Bucuresti cu microbuzul. Ajunsi in Port am descarcat bagajele (offff pentru a cata oara...) si am chemat un taxi sa ne duca la gara, care de fapt era la 500m de noi dar avand atatea bagaje nu puteam sa le ducem pe toate odata. A venit un taxi si am vorbit cu taximetristul sa ne duca la gara si am aflat de la el ca de fapt nu avem cu ce sa mergem la Bucuresti decat cel mai devreme la ora 3:30 dimineata cu microbuzul care ne costa cate 400.000lei de persoana dar nu stie daca ne ia cu cat bagaj avem. Trenul zicea ca vine dimineata la nu stiu ce ora, e personal si ca face 9.1/2h pana la Bucuresti, dar ca ne duce el daca vrem ca are o autoutilitara in care incapem cu bagaje cu tot. Am zis ca ne mai gandim si daca e ceva il sunam sa vina. Eram decisi sa inoptam in fata hotelului de unde plecasem de dimineata si sa mergem cu trenul. Faceam socoteala cat ne-a costat pe fiecare aceasta expeditie si de cati bani ”NE-AM DAT IN BARCI”. Am decis sa il sunam pe taximetrist sa vedem cat ne ia pana la Bucuresti si el a spus ca in jur de 4-4.5 milioane. Am spus ca e prea mult si ca in cazul asta mergem cu trenul dimineata. La 15 minute de la discutia avuta cu taximetristul si in timp ce ne socoteam cat ne costa pe fiecare sa mergem cu el acasa a aparut taximetristul cu masina lui si razand a spus ca ce facem ? Stati si asteptati trenul? Am ajuns la intelegerea sa ii dam 3.800.000lei sa ne duca pe toti 3 acasa la Bucuresti. Am incarcat bagajele in masina si am plecat la Bucuresti cu el in formatia: soferul si unul dintre noi in fata si doi in spate cu bagajele. Totusi a fost bine ca masina care o avea nu era duba inchisa pana in fata si in spate era comun cu pasagerul si soferul si in felul acesta nu trebuia sa stai izolat. In felul acesta am plecat la Bucuresti eu in fata cu soferul si cei 2 prieteni in spate cu bagajele. Eu si unul dintre prieteni am fost la o nunta si eram treziti de Sambata dimineata si nu apucasem sa ne odihnim mai deloc. Am mai atipit pe drum dar nu prea mult deoarece in spate se ducea o lupta acerba intre cei doi prieteni ai mei care sforaie mai tare. Am ajuns in Bucuresti la ora 00:40, aproximativ la 25 de ore de la plecarea noastra catre Tulcea. S-au cheltuit o groaza de bani, bani cu care o familie mergea la mare sau la munte un Weekend si stateau linistiti cu tot ce vroiau. Pregatirile pentru aceasta expeditie a costat 5 milioane de lei, la care sa adaugat motorina pentru dus si pentru intors la Dacia papuc cu care am fost(1.500.000lei). Transportul in Delta dunarii (cu salupa salvarii) –Dus = 1milion lei; Transport pe lotci 1-1.200.000 lei; Transport inapoi in TULCEA cu salupa rapida-4.000.000lei; Transport catre BUCURESTI 4.000.000lei. Si multe alte cheltuieli care nu se mai pun la socoteala. Aceasta este povestea celor trei pescari care au vrut sa mearga in Delta Dunarii la Crisan pentru prima data. Va recomand sa faceti expeditii in Delta Dunarii numai daca aveti ceva date exacte si sa stiti exact unde vreti sa mergeti.

Le multumesc colegilor pescari pentru cuvintele frumoase pe care mi le adreseaza; poate voi scrie si vreo carte, in vederea publicarii, deocamdata scopul meu ( marturisit ) este acela de a dezvalui frumuseti traite, in aproape o viata de om, petrecuta la mal de apa.
Pescuitul inseamna in primul rand liniste, relaxare, seninatate a spiritului si doar pe plan secundar...marea performanta pescareasca.
Daca reusesc sa conving cat mai multi oameni ca viata de pescar este atat de frumoasa, incat nu merita sa o uratesti cu pasiuni desarte, patimi mitetele, ambitii inutile.
Iar natura, pestele, vanatul sunt podoabe ale vietii, iar noi trebuie sa le respectam si sa le pastram pentru copiii si nepotii nostri

iar e 5 dimnineata si iar am citit"REVISTA PRESEI SUFLETULUI"gata m-am pregatit de o noua zi , m-am incarcat cu energie si am o stare de bine profunda.bravo domnilor, scrieti sa ne hraniti sufletele, daca o-ti publica ceva eu as fi primul care cumpara 1 carte, de fapt iau2 una pt mine si una pt copil nepot.
tp pauleta:mai succint nene, mai pe scurt un pic) te rog sa nu te superi pe mine!
ps: era sa uit, vai pacatele mele, !
un domn respectabil se afla la ora asta in delta si probabil cu mana pe lanseta cu care, speram noi, a scos ceva crapi si somni,deci cu mana pe lanseta, se gandeste cu ce ne mai farmeca si ce povestire minunata de haiduc o sa ne mai tasteze, cand s-o intoarce.deabea astept sa scrie,nu va pot spune cine e, dar sunt sigur ca o sa aflati de la el.
cu respect SALSA

Nicio problema, Salsa, era totusi o povestire,indiferent de natura ei(vesela sau trista).
Ok.....fir intins si sticle fara dop

Si acum, sa va povestesc una hazlie.
Fiind eu licean si trecand cu bine in ultimul an, fiind si sportiv de performanta pe deasupra, doream sa fiu asa, mai cu mot in cartier.
Drept care m-am \\\\\\\" acrosat \\\\\\\" de cea mai frumoasa fata, o adevarata zana, fata preotului din parohia noastra. Vara, cald, cateva plaji impreuna la \\\\\\\" Trei Papuci \\\\\\\", un suc, o plimbare, ma rog, cum se facea.
Dar in curtea la taica parintele nu puteam intra, era ca-n cazemata, iar fata nu prea iesea la portita.
Imi vine marea idee: frate-sau, viorel, cu trei ani mai mare, rotund, pufos, marturisit pescar; il invit eu la Corbu ( crescatorie renumita, langa Constanta ), unde avea familia mea niste fini, care aveau o ruda sef peste populatia cu mustati si solzi din apa.
Stabilim eu sa aduc momeli,( mai ales mamaliga de crap), iar el ceva de aruncat nada si ceva de rontait pentru noi.
Ajungem la locul faptei, cu IRTA, trecem prin spartura din gard pe care o cunosteam eu dinainte si...tabara pe noi niste fiare de caini, mama-mama...
Tantalaul da sa se suie pe gardul de plasa si...cade cu gardul, imprastiind continutul papornitei. Am crezut ca mor de ras; din cel mai mare pachet, infasurat in celofan, curgea...coliva.
Se satura cainii, care mai intinsesera pe jos si pachetele cu fripturicile noastre ( ca haplea nu se juca, cand era vorba de pipota ).
Pescuim noi pana ne facem plinul, plecam de la malul baltii in viteza pentru a nu pierde IRTA, ajungem la gard, iar Viorel al meu isi da o palma pe frunte ...BASMAUA. Apoi imi explica faptul ca atunci cand a ciordit coliva a infasurat-o in prima carpa intalnita, care s-a nimerit a fi basmaua de sarbatoare a coanei preoteasa. Basmaua, recuperata de pe urma aventurii cu cainii, arata destul de rau dupa ce dolofanul o spalase pe garla; in plus, o si uitase pe niste pietre. Fugi inapoi, gaseste carpa, prinde autobuzul si... hai acasa.
A doua zi, bateam la portita cazematei, intreband de Viorel dar cu ochii dupa... "zana".
Si unde nu iese parintele Mihai, Dumnezeu sa-l ierte de zgarcit, si-mi tine o morala cum ca eu ii stric copiii, ca numai haimanalele merg la
peste, ca sa nu mai imi calce piciorul, etc.
Cu Viorel ( acum mare agronom si fermier) sunt prieten si acuma, sora-sa nu s-a maritat niciodata ( mofturile ei si ifosele popii ), iar eu am suspinat toata toamna dupa frumoasa din "curtea interzisa".

La trei pauci...

Asca cum am mai amintit pe un alt topic, sotia mea este constanteanca (mai exact dupa str.Temisana). Casa buniciolor ei, respectiv a unchiului este in imediata apropiere a acestei plaje. Eu nu am niciun fel de atractie pentru mare dar nu am incotro, trebuie sa merg anual acolo ... Sotia este de vina pentru chestia asta ... Nascuta fiind pe marginea marii, daca doarme si ma indrept cu masina catre Dobrogea, in momentul in care tranveram Dunarea se trezeste brusc si afirma: " suntem langa Constanta ... ".
Repet faptul ca pe mine marea nu ma atrage de nicio culoare, dar "daca-i ordin, cu placere ...". Asa am ajuns (de plictiseala) sa invat a pescui dupa chefal. Dupamiaza ma duc la pescaria din Mamaia, cumpar de bani buni rame de mare, iar dimineata la prima ora sunt prezent de dig (la 3 papuci). Acolo m-am imprietenit cu constanteni impatimiti de acest peste de la care am "furat" foarte multe, astfel incat dupa 3-4 ani am reusit partide mult mai prolifice decat ei, ba chiar nu de putine ori i-am exasperat. Un exemplu in acest sens a fost in vara lui 2005. Se apropie ora in care incepea sa se lumineze, imi iau pet-ul cu bere RECE, sezlongul, 2 lansete, ramele de mare si repede in masina (datorita comoditatii). Ma instalez eu intr-o zona cunoscuta ca fiind foarte comoda dar mai putin prinzatoare, arunc lansetele in apa si la foarte scurt timp invata sa respire aer curat primul chefal (avea in jur de 1 kil). Constantenii, au facut ochii mari si s-au gandit ca a fost o intamplare. Mai trec cateva minute si iar unul identic si apoi iar si iar si iar. Dupa cca 1 ora in care eu prindeam unul dupa aptul, toti au dat navala imprejurul meu, chiar aruncand exact in zona in care eu lansam. Continuare: eu prindeam, iar ei spuneau ce greutate avea pestele. NUMAI EU AM PRINS ATUNCI . Pe la ora pranzului am "taiat-o spre casa (se terminase berea) cu o sacosa metro plina de chefali unul si unul. Sun un prieten care era "campat" la Venus si ii povestesc aventura la chefal. El, timisorean de loc, fara pic de experienta si dotare in de-ale chefalului s-a prezentat in fata portii pe la ora 4,30 dimineata (sa ne asezam pe locul ocupat in ziua anterioara). Cand ajungem pe dig, acesta era plin ochi de pescari, toti comasati pe zona in care-l omorase-m cu 1 zi inainte. Ne gasim 2 locuri in zona si incepem a pescui. Vreau sa va spun ca in acea zi, cel mai tare a fost timisoreanul, iar cel mai prost am fost eu. Timisoreanul pescuia cu niste carlige de tot kktul, cu fir gros, arunca aproape (avea 1 lanseta de 1,5m lungime), nu avea plute la carlige, practic nu avea nimic din ce ar fi trebuit pentru chefal si totusi ...

Eugene, eu am locuit pe Ion Ratiu, aproape de mare.
Intre strada mea si Temisana era str. Dobrogii si str. Petru Vulcan. Atat.

Da, Eugene, cand treci Dunarea este alt aer. Pe malul dobrogean aerul este, mai umed, mai curat, mai sarat, mai...ca acasa.
Familia mea s-a mutat de mult la Bucuresti, cei din generatia veche s-au cam dus, dar eu am ramas acelasi pusti bronzat vara, cu parul decolorat de soare sau de apa marii, prizonier al apelor pe vecie. Nu ma intereseaza plaja, pentru mine marea inseamna pescuit, barca, iar cand eram tinerel mai insemna si fete mai sumar imbracate.