Urmarea postarii de luni,19,03.2007.

Dupa "aventura" cu to a su Secu , gandindu-ne ca palmele cu care l-am "onorat" nu vor fi fara urmari, am facut o scurta sedinta si am hotarat sa ridicam tabara; cativa s-au mutat cu cortul in Tabara Nord-Mamaia, iar trei dintre noi am hotarat sa plecam in Delta, am ales Murighiol si am purces la drum, dupa modeste cumparaturi facute la Constanta ( unde am trecut si pentru a-mi anunta rudele ca 2 mai devine... Murighiol.
Ajunsi la camping ( unde doream sa ridicam cortul ), ne intercepteaza un nene-barcagiu, care, cu o halba de bere in fata si in schimbul a ceva banuti, ne descrie un loc mirific, peste bratul Sfantu Gheorghe, cam 2,5 km in amonte, dincolo de o baza de odihna a ACR-ului.
Ne transporta la fata locului cu o lotca mare propulsata de un TN puturos, ne lasa pe malul de vizavi, dar ne recumanda ca cautam canalul paralel cu bratul, inconjurat de salcii
si aflat la cca 100 m de brat.
Gasim canalul si pregatim unditele;
era pe la 11-12 ziua.
Apa neagra, limpede si adanca, ceva vegetatie si ochiuri promitatoare;
Lansez o undita, cu rama: pluta inca nu se asezase cand... o ia lateral, spre o tufa deasa de bradis. Trag, iar la cele doua carlige iau doua rosioare cam la 3-400 g bucata. Arunc din nou, iar doua bucati, iar momeala nu ajungea pe fund.
Ceilalti prieteni, la fel. Dupa ceva timp, ma hotarasc sa pun o montura mai grea, pluta mare, plumbisori mai grei.
Montura ajunge pe fund si in minutul urmator, caras aramiu, dolofan, catre kilogram. Au mai venit in ziua aceea lini, caracude, bibani mari, bineinteles, carasi batrani.
Ridicam cortul, foc, saramura, bors de peste, tantari si un somn binecuvantat.
Dimineata, admiram rasaritul si ne spalam pe fata cu roua, adunata de pe niste arbusti cu frunzulite ca acelea de marar.
Pescuitul a mers la fel, cu adaosul ca am prins si cateva stiuci, la baboi viu.
Am plecat acasa dupa 4 zile pline de pescuit, mancati de tantari, dar incarcati cu cateva trofee si multumiti
dupa o tura de Delta reusita, desi organizata in pripa si la inspiratie

P.S. Am stat cam pe unde este acum hotelul dlui Cornel Gaina, inspre Uzlina; cred ca voi merge anul acesta din nou pe acolo, in amintirea vremurilor de atunci.

27 august 1995. Ora 4 dimineaţa. Totul pregatit sa plec la pescuit. Cobor cu prima serie de bagaje. Stupoare. Usa de la intrare in bloc incuiata. Merg sus si caut cheia. Nu o gasesc. Il intreb pe fimiu si imi spune ca a ramas la un prieten a lui care plecase pe la 3 caci participase la onomastica lui fimiu. Il iau pe el , iau si restul de bagaje, cobor pina la etajul 1 deschid geamul de la scara sar pe acoperisul de la intrare, baiatul imi da bagajele. Dau drumul la bagaje si sar si eu. Se aude o trosnitura la piciorul drept . Se umfla. Iau masina si fug repede la urgenta. Fractură de calcaneu. Cizma de ghips pina aproape de sold pe o perioada de 45 de zile si imobilizare la pat. Chin mare. Cumpar cirje. Nu am stare. La o saptamina, aud ca prietenii, trei la numar, incep pregatirile pentru a pleca in delta. Am hotarit. Merg si eu. In cirje si cu ajutorul prietenilor. Desi eram o pacoste pe capul lor accepta si ei.
Hai la drum. Ajungem la Tulcea, am luat o salupa si destinatia Maliuc. Aici am inchiriat o barca si prin spate, pe canalul care duce in Fortuna plecam pe apa. Cam dupa patru km. intram pe alt canalas in dreapta, trecem de un plaur imens in spatele caruia nu se vedea nimic. Barca se trage cu mina, caci era apa mica. In spatele plaurului, o splendoare. Adevarata delta. Mai mergem doi km. si tragem la mal sub salcii. Ceva de vis. Cit priveai numai padure si apa. Numai cintece de pasari si de broaste. Din cind in cind oracaitul inconfundabil al broastei supte de sarpe.Prietenii instaleaza tabara. Eu fiind handicapat, fac pe ospatarul. Fiind prima zi in afara de pregatiri nu am facut altceva. A doua zi marea pescuiala. Somni, crapi si mai ales stiuca la baboi viu. Ceva de vis. Fiecare faceam cu rindul la cort. Nelipsitul bors era preparat numai de mine. Saramura cadea in sarcina lui Dan. Cu cele cuvenite pentru o mai mare pofta de ospat. Binemeritata tuica si vin de Vrancea din belsug. Seara, nelipsitul foc de tabara era intretinut pina prin jurul orei 1. Pina atunci glume, bancuri si voie buna. Cind vocile erau mai rare si tonul mai moale erau semnele acelei placute oboseli. Aerul, medicamentos, tragea si mai mult de gene. Tintarii erau in delir pentru ca nu mai intimpinau rezistenta. In final, intram in corturi unde sforaiturile erau amplificate, ele luind fel si fel de partituri nedescoperite pina acum de vreun compozitor. Dimineata la 5 , ceasornicul nostru cu o singura limba Dan, incepea trimbitatul in vederea sculari. Apai, cit de obosit erai si cit ai mai fi dormit, debitul lui verbal avea decibelii stadionului Maracana. Cu injuraturile de rigoare, acceptam situatia resemnati cu gindul la ce urmeaza. Si asa am petrecut 7 zile. De vis. Capturile, nu de negijat, dar nici trofee, au facut obiectul unor discutii cu niste turisti cu care n-am intilnit la ponton in Maliuc: „Imposibil domnule caci si noi am fost acolo si nu am prins”.In realitate ei nu trecuse de acel plaur imens in spatele caruia era raiul. Dar cum orce inceput are si un sfirsit am trecut la cele mai triste momente pentru mine in cazul unei astfel de iesiri : stringerea taberei. Intodeauna momentul respectiv imi creiaza o stare de melancolie, de tristete si nu in ultimul rind de tristete pentru ca nu toate clipele vietii sunt ca acestea. Cind ajung acasa si vine ora culcarii incerc sa ajung in pat cit mai repede pentru a retrai acele clipe minunate. Pe salupa care ne-a dus de la Maliuc la Tulcea liniste totala. Din cind in cind se mai incerca cite o gluma dar gustul ei nu mai avea efectul scontat. In fine alt moment neplacut. Transportul bagajelor la masina si aranjatul acestora pentru drum si drumul in sine pina la Bucuresti.
Deja incepem sa vorbim despre o noua escapada. Timpul trece dar nu cum vrem noi.

Cezar nu-i bai cu problema aceia. Nu am stiut ca ai fost plecat.

Cei cinci participanti la o noua iesire in D.D ne reunim in fata unui pahar , in vederea demararii pregatirlor. Incercam sa stabilim locatia. Sunt propuse mai multe variante. Incep comentariile pro si contra. Dupa un anumit timp se hotareste : Canalul Sontea. Se stabilesc echipajele . Se imparte programul de deplasare tiparit pe calculator cu necesarul de materiale si hrana . Se stabilesc si sarcinile pentru fiecare. Se trece la alte comentarii. Din doua in doua zile au loc astfel de reuniuni pentru a vedea stadiul pregatirilor. In sfirsit vine si ziua mult visata. Ca intodeauna ora plecarii este 12 noaptea fiind mai liber si mai racoare. Masinile gem de bagaje , dar totul in ordine pentru a avea in permanenta o viziune clara asupra lor. Punctele de oprire sunt si ele stabilite si mereu aceleasi.
Unul din colegi incearca sa incalce interdictia de a se consuma bauturi pe timpul deplasarii. La ora 6 , de pe inaltimea colinelor isi fac aparitia cele doua furnale de la Combinatul de aluminiu Tulcea. Isi face aparitia si Dunarea serpuind. Fiorii se fac simtiti in corpurile noastre. Mai intii in suflet apoi si in piele care ia forma celei de gaina. Ajungem in sfirsit. Tragem masinile la sindicate unde este si piata mare. Se fac ultimile cumparaturi. Se incarca bagajul pe salupa si se asigura masinile. Este un B.M. puternic. In sfirsit suntem in mars spre locul mult visat. Facem oprire la Maliuc, Crisan si Mila 23 de unde am luat doua barci si niste peste pentru borsul ce urma sa-l fac cit timp colegii ridicau tabara. Ora 14 suntem pe pozitie. Ca intodeauna fiecare isi respecta sarcinile. Toti se ocupa numai de tabara si de pregatitul sculelor. Se string lemnele ce constituie fondul de rezerva si se iau masuri sa nu fie atinse de ploaie. Focul de tabara dovedeste inca o data ca impreuna cu spritul este un foarte bun dezlegator de limbi. Imaginatia capata contururi in jurul lui. Prima noapte are viteza mare, asa ca Dan da desteptarea. Stabilim zonele de pescuti. Aleg la corturi, de pe mal, la crap si somn. Cele doua barci pleaca la produs. Chiar in dreptul nostru erau doua gropane despre a caror existenta stiam. De altfel momisem de cu seara. Porumb, saminta de cinepa, orz. Totul lasat la muiat. La 12 era stabilita reunirea grupului pentru masa. Capturi pina la aceasta ora: crap, somn, stiuca,biban si caras. Asa au decurs treburile primele doua zile.Capturi si multe si frumoase lucru care a dus la o evaluare a situatiei. Am stabilit ca in conditiile date vom fi nevoiti ca dupa trei zile sa plecam spre casa. Lucru acesta nu convenea nimanui. Am urcat stacheta. Nici un peste sub 4 kg indiferent de sortiment. Si cu aceasta masura si tot era depasita cota propusa.Am sunat la Gorgova la un prieten sa vina sa ia din peste si sa- l bage la lada frigorifica. A doua zi dimineată a si venit. Am convenit cu el ca in fiecare dimineata sa vina la noi sa preia pestele. Cel mai frumos il baga la lada pentru noi cel mai mic il preda la cherhana. Cind venea, in schimb aducea citeva sticle de vin. Ii raminea si lui destui bani. Asa au decurs si celelalte zile. Ce se intimplase ? Cu o luna inainte a inceput sa scada apa si a scazut in asa fel incit toate lacurile din delta erau aproape secate si tot pestele din lacuri fugise pe canale. Cam ce sa intimplat anul trecut in august. A fost poate cea mai frumoasa si productiva partida de pescuit din viata mea. O chestie asemanatoare am trait la Canalul 5. Dar despre Canalul 5 in alt episod.

Scria cineva aici ca pregatirea expeditiei in Delta este, de multe ori, mai frumoasa decat expeditia in sine; grupul nostru a inventat si ... simularea.
Astfel, in week-end-ul dinaintea plecarii, plecam " in corpore " catre o locatie, deobicei apropiata, unde intindem corturile, probam accesoriile, definitivam lista bagajelor, le repartizam pe masini si pe familii, etc.
Acum doi ani, week-end-ul acesta a fost ratat, din punct de vedere pescuit; nici noi, nici cei circa 50-60 pescari aflati pe balta, n-au vazut in prima zi nici un tac; peste noapte, la fel. Dis de dimineata, scurta consfatuire si plecare rapida a unei masini la ... Hala Obor.
Cumparat tot ce trebuie, aprins focul, pus ceaunul, pregatit gratarul, curatat si spalat pestele ( ciortan, caras, ceva biban si lin, ceva tacamuri de novac si somn, ce-am gasit foarte proaspat ).
Evident, vestea ca la noi se face bors din peste proaspat, ca pe gratar sfaraie carasoi de toata frumusetea, a
facut inconjurul baltii; oamenii treceau, ca din intamplare, aruncau o privire piezisa si...plecau. Intr-un tarziu, o doamna mai pofticioasa, blonda si cu catel, ne-a pus asteptata intrebare: de unde pestele ?
I-am spus desigur adevarul, iar din mai multe piepturi a avut loc un suierat. Aaaah, asa...
Nota bene: unii nu au crezut integral, chiar ne-au bombanit ca nu spunem la ce mananca. Unii chiar ne " vazusera " umbland la juvelnic; posibil, acolo tineam berea la rece.

Eu scriam Cezar ca cele mai placute momente sunt cele pregatitoare. Si cele mai triste cele in care se stringe tabara.

Da, Valentin, asa ai scris !
Si Sadoveanu scria pe undeva ca, in amor, cele mai frumoase momente sunt...preliminariile. La pescuit e cam la fel.
M.Sadoveanu- schita "Sortul verde"

Din vremea cand aveam barca la mare...
asociatii mei la barca, cei doi tatari, Pitai si Rifai, imi telefoneaza intr-o seara de la posta( nu aveau telefon)
Beiule, veneam bre, lufar baban, omoram bre, veneam! Noaptea eram in tren, dimineata la barca, iesim in larg, stavrizi cat cuprinde, dar lufar...ioc !
Bre, dupa amiaza, omoram pe el! hai si dupa amiaza, desi eu eram rupt de oboseala.
Marea linistita, calm plat, cel putin 10 barci in larg, in dreptul cartierului Tabacarie din Constanta ( la Sageata). Toata lumea pandea "giurumul"( mai stii valentin, cei aia - giurum ? ). Localizam giurumul si fuga, la rame, impreuna cu celelalte barci, parca era vreo regata celebra. La lufar se pescuieste cu naluci argintii, foarte grele, in general artizanale ( tatarii mei erau mari mesteri ); trebuie mulineta cu recuperare foarte rapida ( tatarii nu aveau si pesacuiau tragand firul cu mana, cu o viteza de nedescris ); pac un lufar, pac doi, pac sapte, pac zece, toti cam la 1,5-2 kg.
Pana seara, l-am rupt. De adaugat este ca ne-am mutat de patru, cinci ori, urmarind "giurumul".
A doua zi, duminica, l-am rupt iarasi(stavrizi si lufari); a fost un vis, din pacate visul asta nu stiu daca se va mai repeta.

P.S. Giurum inseamna acea involburare de albatrosi, pescarusi, chite care vaneaza bancul de hamsii si stavrizi aflat la suprafata; este un spectacol in sine, numai cine a vazut asta intelege.
lufarii se tin la marginea bancului de pestisori,ii vaneaza pe cei izolati.

E cum sa uit Cezar cei acela un giurum. Cum il vedeam, sfoara la motor si dai bice. Alergam zeci de kilometri. Localnicii nu avea mulinete ci la mina. Mulineta manuala. Odata eram in barca eu, Piratul si Victor varul meu, unul din baietii lui Piratul. Stateam pe coada vaporului la Costinesti si urmaream unde se formeaza giurumul. Il vedem format spre Tuzla. Imediat sfoara la motor si dai bice. Ajungem acolo si Piratul nu mai putea de nerabdare . Linguri mari de 20 de cm si grele. Aruncam si luam citeva bucati.Maricei la 2-3 kg. La un moment dat Piratul care se grabea si tremura agata unul mai baban, trage pina aproape de barca, lufarul se zbate puternic si lingura scapa. Firul fiind tensionat scapa face o bolta in sus si in cadere ditamai ancora se infige in buza de sus a Piratului. Ia strapuns buza si a ramas cu lingura atirnind. Eu cu varul meu nu mai puteam de ris. Nu realizam durerea lui noi numai rideam de el. A inceput sa gesticule si sa injure cu gura strinsa. Noi si mai mult rideam. A luat rama si dai pe circa si noi tot rideam. Apoi cind am ne-am oprit din ris am luat un patent si i-am scos ancora . Nu am plecat la mal pina nu sa spart giurumul. O saptamina nu ne-a mai luat in barca. Am fost la spital si doctorul ia tras o cusatura ca cizmarul la pantof. A ramas cu semn toata viata.

Saracu Pirat!
Imi inchipui scena si-mi vine sa rad, dar pe el cred ca l-a secat durerea.
Ma bucur ca n-ai uitat giurumurile, Valentin. Vom mai avea parte oare, in viata asta, de asemenea frumusete ?