Tot intr-o iesire in Delta la Murighiol, de data asta pe la varsta de 18 ani, s-a plecat intr-o "gasca de familii" din blocul in care am locuit (cartier Pajura) + un medic chirurg din Iasi (Cranga)+ un preot din Odobesti (in total vreo 10 masculi "feroce", fara sa ma pun si pe mine la socoteala ). Cuma am ajuns in campingul de care am amintit in postarea de mai sus, dupa ce ne-am cazat, astia "batranii" au dat-o pe Krepkaia cu pahare fara numar... fara numar, astfel datorita oboselii de la drum s-au cherchelit. Fiind cu "chef" au hotarat (eu nu am avut niciun motiv sa fiu impotriva) sa faca o iesire pe canalul cere leaga Mahmudia de Murighiol. Ce sa va spun ...auncau cu lansetele pe malul opus (pe iarba) si erau indignati ca nu trage pestele . Eu am tranversat canalul inot, am prins 2 broscute si o lipitoare pe care le-am pus in carlig astfel: lipitoarea atarnata de un capat, o broasca agatata de una dintre pulpele din spate, iar cealalta am strivit-o si am varat-o in carlig. Am aruncat lanseta (ruseasca din dural, iar mulineta Delfin 8, firul de 0,7) si am pus-o pe pamant. Ma uitam eu lung la ea. Era undeva in jurul orei 16. Cand a trecut Pasagerul prin dreptul meu, acesta a facut valuri (nu tocmai neglijabile) si am vrut sa pun lanseta mai sus cumva pentru a nu fi spalata de valuri. Exact in momentul in care am pus mana pe ea, a inceput sa se duca spre apa. In acel moment, m-am gandit ca datorita acelor valusi se in tampla chestia asta si nu faceam altceva decat sa tin de ea. Ce sa tin mai frate ca se intrepta spre apa cu o inversunare fantastica. M-am apuscat sa trag de ea fiind sigur ca am agatat vreo craca rebela care era purtata de curent. Toate bune si frumoase cand la un moment dat, acea presupusa craca a luat-o amonte. Hopaaaaa ESTE MONSTRU mult visat ! Mulineta caraia (ceda fir), iar eu tipam care Tata si ceilalti din gasca sa ma ajute. Aia faceau pe ei de ras (credeau ca este la caterinca ...), iar eu a trebuit sa ma LUPT cu balaurul. Pescuiam la vreo 200m de locul in care incepea canalul care mergea la cherhana. Efectiv am fost "tarat" de "firfirica" aia de somn pana acolo. Nu mai aveam alta alternativa decat sa strang frana si sa trag de el (fie ce-o fi ..). Incredibil, dar l-am adus la mal. Acolo erau 2 turisti pescari care cand l-au vazut au zis: "nu-l scoti tu pushtiule pe asta" si au inceput sa rada de mine. Daca labagii aia nu au vrut sa ma ajute, am incercat sa-l urc taras pe mal. Va spun cu mana pe inima ca avea capatana de aproape juma de metru. L-am tarat cu pe mal o portiune buna de la aripioarele inotatoare si deja incepeam sa visez ce oci vor face chefliii. Aiurea ... pana acolo mi-a fost. S-a suparat pestele (nu i-a placut aerul de afara si a vrut cu tot dinadinsul sa se intoarca in abisul sau). Asa cum aveam eu frana stransa, firul nu a facut fata fortei la care a fost supus si a cedat.
Alte comentarii nu mai fac depre acea Delta, insa si acum visez ca odata si odata voi reusi sa prind un somn de acel calibru.

doi somni mai mari de 15 kg [15,5 si 17,5] si la amandoi am avut senzatia ca n-am sa reusesc sa-i scot la mal,apoi vine vine marea satisfactie...

la nici un dril nu ai o satisfactie asa mare ca la nu somn...

Ehe, mulineta Delfin...Pai da, nu pescuiai ca mine cu Arges sau Avat.La alea sa fi vazut tu stradanie ptr a scoate ceva peste 2 kg...Oricum, EL e tot acolo.Fa-ti timp si du-te inca o data exact pe locul ala si scoate-l afara.Asa scapi si de amintirea asta, mai mult sau mai putin placuta.

Nu mai stiu exact, dar cred ca dupa ce am renuntat la batul de alun, am intrat in posesia unui batz de bambus, din doua bucati.Achizitie proaspata de la magazinul "Sport".Clar...made in China.Dar eram fericit.Era primul meu bat cu care puteam sa ma fac vazut pe balta.Eram f bucuros ca era din doua bucati si incapeam cu el in autobuz, sau nu ma deranja pe bicicleta.
In anii urmatori am trecut la un Tonkin cu spitz de piper (asa ai ziceam noi la spitz).O scula extra fantastica ptr mine.Era din patru elemente si avea o husa verde cu inscript.ii chinezesti.Cu el am prins primii mei scobari.Acum, ptr ca aveam un bat bun de pescuit, am vazut ca imi lipsste si o trusa de pescuit.Am cumparat-o si pe aia, dupa alte saptamani de stat cu nasul lipit de vitrina magazinului.(parintii nu mi-au sponzorizat acest hobby...)
La 16 ani, am primit de ziua mea destui bani ca sa imi permit o lanseta si o mulineta.Lanseta era Germina, din DDR si mulineta...Avat.A doua zi am mers direct la pescuit.Plouase si Timisul era tubure.Nimic nu m-a facut sa imi testez noua lanseta si sa probez prima data in viata un blinker.(era un fluturas)
Poate nu ma credeti, dar ambitia si abnegatia mi-a fost rasplatita.Doi cleni de 500-600 de grame, au fost rasplata.
De atunci nu ma mai pot opri din acest minunat si fantastic sport.
Fire intinse la toti !

Marius, in cei 27 ani de cand s-a intamplat, pe acolo ai trecut mii de pescari unditari iscusiti, sute de plasari lipoveni si nu numai (la fel de iscusiti), iar "electricieni" fara numar. Mai repede il caut pe acelasi somn la mine in balta cu sanse mult mai mari decat acolo.
P.S. La mine in balta nu exista niciun somn!

Nu se stie niciodata, Eugene.

Eu ramasesem cu amintirea Dunarii, in zona canalului Dorobantu, pe vremea Impuscatului pescuiam cam la 100-150 m in aval; prin 1997 cred ca era, dupa o incercare nereusita de a pescui pe Galatui ( patron nou, pretentii, istorie, mofturi etc ), ne decidem sa salvam week-end-ul incercand pe canal, la Dorobantu; cateva ore de incercari, ceva carasel, platicuta, ghiborti - slab. Baieti, haideti la Dunare !
Chiar la varsare, cativa localnici cu tarbocul ( halaul ); in schimbul unui pachet de " Carpati fara ...",negociem un pumn de obleti, plus recomandarea de a incerca la somn, mai jos, in aval.
Ajungen pe locul unde nu mai fusesem de peste 10 ani, ne oprim, ne viziteaza granicerii, ne mustra parinteste pentru lipsa documentelor, dar...ne lasa sa ramanem peste noapte.
Doi dintre amicii mei harniceau cu cortul, vreascurile, gropita pentru foc; eu, povestind celui mai putin pescar dintre noi ( atunci, ca acum este nebun, a bagat jdemilioane in scule !), relatandu-i ce somn mare am scapat eu cu multi ani in urma, pun un oblete intr-un ac 3/0, plumb greu, arunc acolo unde parea anafor,( parca era cel de demult ), infig o cracana zdravana in nisipul malului, sprijin lanseta, ma aplec dupa sticla de bere ( ca rabdasem toata ziua, ca sofer ), o duc la gura si intorc ochii spre lanseta. Intr-o fractiune de secunda ...imi sta inima in loc !
Lanseta, cu cotorul bine fixat, zvacneste de 2-3 ori, apoi se indoaie implacabil; ma reped, intep, timp de doua ore transpir, ma lupt, mai lasa el, mai las eu , ce naiba, asta nu mai oboseste, intr-un tarziu, in amurg, il aduc la mal ! Doamne, ce drill, ce lupta, ce frumos; bunul meu prieten Cristi il preia cu gafa, cu chiu cu vai il taraie pe mal ( treaba cu gafa nu prea mi-a placut, eu nu folosesc, dar atunci, ce sa mai zic !). L-am cantarit cu un cantar de mana, luat din Obor, tinea 20 de Kg, dar acul depasea cu mult. Noi am zis 24-25 kg...
Eu nu am mai pescuit in week-end-ul ala. Am facut focul, am turnat in pahare etc.
Duminica seara, toti au fost invitatii mei, cu sotiile si copii, la "pana de somn la gratar ".
Iar capatana, mama , ce mai bors de peste, cu alta ocazie .
L-am prins pe locul unde un alt somn redutabil imi rupsese, prin 84-85, lanseta Germina rosie, de 2,10, de la mufa de imbinare, ca pe un bat de chibrit.
Deci Eugene, nu se stie niciodata, cu toti plasarii, electricienii, artificierii etc. Pestele umbla, iar pescarul spera.

Asa e, bat-o norocul, rosie era si cu manerul scurt din plastic negru ...

Am fost si eu copil..mic.Ma uitam la Tata cum venea de la pescuit murdar,transpirat si barbos si nu intelegeam de ce.Nu stiam decat ca primul lucru pe care il facea:punea un juvelnic plin cu caras si crap in ghiuveta si facea o baie...
Aveam 6 ani atunci..Era in anul 1994.Nu stiam ce e pescuitul,ce e undita,mie imi placea frumusetea naturii,mai ales in preajma unei ape.Asa am ajuns sa merg cu Tata la pescuit,sclipindu-i ochii de bucurie cand i-am zis sa ma ia cu el odata.Plictiseala pe balta ma impinsese sa scot o undita de-a Tatei si sa dau la peste.M-am indragostit pe loc de pescuit.Am prins 7 kg de caras,cu mici indrumari de la Tata.
Asa a inceput totul...Apoi a urmat alta iesire,si inca una,si inca una...si am facut 10 ani...Balta aceea mergea prost(braconierii...:casa ca ne-am mutat la o salba de balti care erau plasate peste un dig,la nici jumatate de km de cealalta(Vladoaia de la Pufesti).Am petrecut inca doi ani in compania Tatalui meu,prinzand mult peste impreuna,dar apoi s-a imblonavit si nu a mai avut timp de peste.Asa ca am umblat singur pe raurile orasului meu natal,Onesti,unde prindeam cateodata mai mult decat pescarii "mari",cu toate ca eu aveam o unditzuca de 3m din bambus,iar ei telescopice de tot felul...
Si inainte sa implinesc 14 ani si sa imi scot buletinul...am inceput sa merg pe Siret,la Domnesti(sau Pufesti),in baltile unde pescuiam alaturi de tatal meu.Din bani proprii mi-am cumparat scule de pescuit(Mama nu mi-a cumparat nimic de pescuit nicioadata),doua lansete echipate cu mulinete ...bunicele pt mine pe atunci si o undita telescopica.Apoi,prinzand mult biban si caras,odata m-am intors si am vazut pe cineva prinzand stiuca.Asa ca de atunci am inceput sa vin cu pestisori de la Onesti si am dat dupa stiuca,care nu a intarziat sa apara si sa imi umple inima de bucurie.Am plecat odata cu 15 kg de stiuca,ca abia le puteam duce...Cea mai mica de 1kg,cea mai mare de 1,9kg(nu mari dar bune pt mine atunci).Apoi am inceput sa merg si pe alte "meleaguri",tot pe Siret,pe la Padureni,Sascut,Adjudul Vechi,Orbeni,Racaciuni...Mergeam cu amicii mei pescari(copii de varsta mea din incinta,pe majoritatea eu ii invatasem sa pescuiasca) sau cu pescari pe care ii intalneam in tren si cu care faceam cunostinta,bucuros ca ma iau cu ei si ca voi putea invata lucruri noi...
Asa m-au apucat 16 ani,cand dintr-o intamplare mi-am cumparat trei rotative de 0,0 Meeps,cu care am inceput sa prind clean in oras la mine si biban si avat pe Siret...Si cand am pierdut doua dintre ele cand mi-a taiat stiuca firul(cred ca aveau aproximativ 2 kg fiecare la Mepps 0,0!!!!! ) m-am indragostit de acest stil,spinning.Prindeam mult peste...Mergeam km intregi pe malul apei,cautandu-l,si mi-am pierdut multi "prieteni" pescari care au preferat sa nu mai mearga cu mine pt ca nu puteau sa tina pasul cu mine...
Acum...Desi am 19 ani...nu a trecut mult timp,dar nu mai pot umbla la fel cum umblam odata dupa peste...Reumatismul descoperit de la varsta de 11 ani si netratat din frica de injectii ma roade,iar pestele refuza sa vina la chemarea twisterelor si a linguitelor si a woblerelor mele...Dar speranta moare ultima,iar eu continui sa sper ca voi avea zile mai bune si pesti mai multi de prins(si de eliberat...am o anumita regula...pestele trebuie sa fie mai mare de dimensiunea legala cu 10 cm ca sa il pastrez,si nici atunci nu il pastrez intotdeauna).Acum ma gandesc ca a mai trecut o zi,si in cateva ore ma culc cu gandul la "filmul" pe care l-am povestit,curgandu-mi cateodata si cate o lacrima ratacita de dorul acelor vremuri apuse,care au trecut,dar nu se vor mai intoarce...
Acum,dragule pescar,citind aceste randuri,vei zice oare ASA AM FOST SI EU?

P.S.:Tatal meu in acea perioada a fost bolnav de ulcer,apoi de inima...Anul trecut a facut operatie si i s-a pus un simulator cardiac care ii mentine bataile inimii constante..Se simte mai bine acum...Si cateodata mai "fur" o partida de pescuit cu el,din dorul vremurilor apuse....

Citind postarea ta, Ionuţ, nu am putut să-mi reţin o lacrimă când am citit (cu o plăcere extraordinară un cuvânt banal (tata) dar scris cu litara T, fapt ce i-a dat o altă semnificaţie în afară de cea de părinte.
Este extraordinară relaţia dintre Tată şi fiu (nu doar că noi 2, şi nu numai, am moştenit această pasiune numită sec: PESCUIT).