Citat din feugen
Citind postarea ta, Ionuţ, nu am putut să-mi reţin o lacrimă când am citit (cu o plăcere extraordinară) un cuvânt banal (tata) dar scris cu litara T, fapt ce i-a dat o altă semnificaţie în afară de cea de părinte.
Este extraordinară relaţia dintre Tată şi fiu (nu doar că noi 2, şi nu numai, am moştenit această pasiune numită sec: PESCUIT). ;)

Multumesc...Nici eu nu imi pot abtine o lacrima gandindu-ma la vremurile vechi cand Tata era sanatos si avea grija de mine...Daca vreodata va nimeri pe aici...vreau sa iti multumesc Tata pentru tot ce ai facut pt mine.Si tie Mama(dar tu nu vei ajunge sigur pe forum...)
Cred ca toti parintii merita sa fie cinstiti de copii lor oriunde ar fi,dle Eugen!

Bravo, Ionut, ma bucur ca exista si astfel de tineri; sper ca intr-o zi ne vom cunoaste, la o partida de pescuit

Sper ca ne vom cunoaste vreodata!

Dar pana atunci mai este mult...

Alta amintire, de data asta mai recenta, ma leaga de Mila 23; era in 2002, in ziua in care prohibitia de primavara isi dadea " obstescul sfarsit "; noi, patru pescari optimisti, inca din ajun am pornit la atac; masina, Tulcea, nava Colanda, gazda , barca , montat motor, probat, pregatit lansete, cumparat momeala de la Leana ( rame, scoici ), gustat seara ceva palincuta, ceva borsulet de peste, o saramurica pregatita de mainile de artista in arta culinara ale gazdei noastre, un sprit si...la culcare.
Peste noapte, tunete, fulgere, rupere de nori, barca plina de apa. Dupa ce ne-am ostenit cu galeata, cu ispolul, la drum, desi ploua inca, in reprize;
pelerine, plastice, tot tacamul.
Ne-am instalat pe locurile dorite, pe Dunarea veche, cu gand de crap, somotel etc.
Dupa cateva ore si ceva amageala de platica si caras, uzi pana la piele , ne-am intors acasa, unde vinul din damigenuta a mers bine ... fiert, cu scortisoara.
Doi dintre noi, nascuti in zodia Varsatorului, au continuat sa deserte pahare; amicul Bazil insa a casunat pe capul meu; hai ca s-a oprit ploaia, hai macar cu cate o lanseta la padurice, sa nu uitam de ce am venit. Hai..
Plecat usurel la rame, ne ancoram in fata bisericii, mai aproape de padurice, lansam ( fiecare cate o scula ) si... imediat, la mine , trasatura puternica, drill, minciog, crap mare.
Dupa cateva minute, Bazil ! Apoi din nou eu, apoi bazil, apoi eu samd.
Cu vreo ora inaintea inserarii, am strans si am plecat, nerabdatori sa le aratam celorlalti prada; de pe promenada, asistenta care ne chibitase mult timp, compusa din turisti si cativa localnici din randul tineretului lipovenesc, nu contenea cu invitatiile la carciuma pentru schimb de experienta.; acasa , amicii nostri destul de grizati, dupa priviri banuitoare, remarci malitioase si mii de intrebari, pareau la limita... icterului mecanic. Am cantarit ce era de cantarit; eu trei bucati: 8,3 kg, 12,8 kg si 15,9 kg, iar bazil tot trei, cel mai mare de 15,5 kg, ceilalti doi crapi ai lui Bazil...nu-mi mai amintesc.
Magie, zi fasta, bafta chioara; acestea au fost singurele trasaturi, nu s-a ratat nimic, n-a rupt niciunul etc.
A doua zi, pe locul acela, barci peste barci, inclusiv noi, dar nu s-a mai prins alt crap. Nici in cele trei, patru zile cat am mai incercat si noi , si altii.
Apoi am inceput sa cautam alt loc, dar vraja se risipise.
A fost cea mai densa partida de crap a mea, la Mila 23; am mai prins, crap si alte specii in zona, dar niciodata atat ... " concentrat "

dunarea va ramana profesorul meu de pescuit.ea m-a invata tot.mi-aduc aminte acu 8 ani agatam nailoanele si carligele prin salciile de langa bacul care traverseaza dunarea spre tulcea.era peste frate.tin minte cand ma duceam vedeam 3- 4 pescari.acu e nenorocire de prohibitie e unu langa altu pe dunare la bac.nimeni nu ia nici o masura.oricum era foarte frumos si pe canalele din imrejurimi.plecam la 3 dimineata pe la 14 ani cu betele de stuf si pe langa anumite fabrici din galati era sa ma manance cainii.eram singur.disperat de pescuit.ajungeam la 5 pe canal si cand ma intorcem pe la 3 dupa-amiaza muream de caldura.induram.am fost la pescuit doar.

Frumoase cuvintele si binecuvantate sunt sentimentele pe care le transmiteti si pe care le starniti!
Bravo fratilor!
Acum incep sa inteleg ce inseamna un pescar adevarat!

Am inceput sa pescuiesc din plictiseala, pe la 8-9 ani. Eram cu parintii in vacanta la Tusnad. Pe malul Oltului si pe mijlocul lui, cu cizme sold, multi pescari. Prindeau tot felul de pesti, mai mari mai mici, de care eu habar nu aveam cum se numesc.
Am fost curios sa stiu ce si cum. Tata nu avea cunostinte in domeniu, asa ca m-am dus langa un nene care pescuia obleti si porcusori. Asa am aflat "secretul" si mi-am facut prima undita din bat de alun.
Primul peste pe care l-am prins, a fost...un pui de gaina!
Dupa ce am legat firul de bat am bagat rama in carlig, nerabdator sa-mi testez creatia. Mi-am dat seama ca uitasem sa pun pluta. Invatasem ca pluta se face dintr-o bucata de dop, firul se trece prin mijloc si se fixeaza cu un bat de chibrit. M-am dus sa aduc un dop si batul de chibrit. Cand m-am intors, undita mea mergea pe pajiste dupa puiul care inghitise rama si carligul. Puiul a fost sacrificat de stapani si eu cu lacrimi in ochi, mi-am invatat prima lectie de pescuit.

inceputul meu in ale pescuitului... pe timpul lui ceausescu era in parculetul copiilor din titan un raulet artificial unde mergeam cu copii din bloc si prindeam carasel si chinezesc cat degetul de mare. dupa aia m-a trimis mama in vacantele de vara la tara in braila(cu toate obiectiile bunicii ca ii dau foc la casa). aici am deprins adevaratul pescuit impreuna cu bunul meu prieten dan care acum este in australia . plecam de dimineata pina seara pe balta , cunosteam toate locurile, stiam unde e de crap , de biban , de salau. nadeam cu porumb in lapte cate o traista de faceanm prapad la oameni ca nu luam din al nostru ca de....ne stia lumea de poame bune ptr ca o data mergand noi la baie am dat de niste cosuri la care le-am mutat locul si ne duceam ziua in amiaza mare sa le ungem si sa luam pestele. asta pina ne-a vazut tiganu ca dupa aia nu ne mai lasa sa stam in locul lui. toamna scoteam unditele de bob din pod cu fir gros de 0.60 si mai gros , ne faceam o unditoare pe locul unde taiasera cei de la piscicola stuful "la cotoare " si ii dadeam nada vreo saptamina pina sa dam la peste. sa vedeti emotii cand tragea cate un ciortanel de juma de kil sau caras mai rasarit ca pleaca cu pluta sau o baga la fund si credeai ca dai in el si cand colo il scoteai fara drept de apel. toamna cand se racea bine de tot si apa era scazuta , ne echipam din cap pina in picioare si cu caciuli in care tineam carpatiul furat din baxul lu tataia pe care il primea de la tutun intram cu mina si prindeam cate un sac de peste pe care il punea tataia la saramura sa il manince iarna

Eheeeee, eram tare mic, faceam rost de guta(lailon)ai spuneam noi pe atunci, si dadeam pe undeva prin jud olt, la un helesteu, cu unditza, daca aveam 3-4 metri de guta, eram tari, in rest cocean la pluta, si bold in loc de ac.pescuiam chinezesc cat deshtu", mai incolo ne-am mutat pe oltetz,un afluent al oltului,prindeam peste cu un cos de nuiele , pe la malul apei ca nu era decat pana la genunchi, dupa aia ne-am specializat sa prindem pestii cu mana, am ajuns si la undita, ce vremuri, si am ajuns si la olt, la inceput imi era frica sa ma uit la el , dar sa mai pescuiesc,si usor usor ne-am adaptat si acolo,

...Da, e bine sa ne mai si amintim momente frumoase din viata de pescar.Momentul cel mai placut pe care l-am trait eu s-a petrecut pe malul unei balti a AJVPS-ului.Afost singura data cand am hotarat singura unde merge familia la pescuit, si nu imi pare rau, darnici nu voi mai face aceasta greseala...
Era weekend, vara anului 2006...Am ajuns la balta vineri in jurul orei 16, ca de obicei, si tot ca de obicei am inceput sa insiram lansete, minciog,gratar, cort... adevarat ritual. Eram insotiti numai de mezina familiei, avea 15 ani, si se facea si ea utila adunand vreascuri pentru focul de tabara.Am terminat pregatirile, am terminat si de servit masa,apoi pe jerul ramas de la gratar am aruncat vreascuri,sa intretinem arderea. Au inceput greierii concertul, apoi si broastele,sau invers,cert e ca ai fi tot stat sa asculti...Eu sunt tare fricoasa, si in cort adorm cu spaima ca ma voi trezi cu un sarpe unduindu-si corpul peste mine...Doamne, daca chiar s-ar intampla, cred ca as muri acolo!Broastele ma ocolesc, si langa foc e super.Nici un animal nu indrazneste sa vina. Oana e curajoasa, ea chiar a luat serpii in mana sa-mi arate ca sunt inofensivi,dar a si gasit cui sa demonstreze. Am stat deci langa foc,si amandoua am inceput o discutie ca intre prietene,nu ca intre mama si fiica. Stiti voi, dragi cititori cate nazbatii am putut face eu? E de ajuns sa va spun ca ma intelegeam super cu baietii, ca jucam foot ball,in clasa a VIII-a am cazut ca bolovanul in canalul de irigatii plin ochi cu apa, fara ca sa stiu sa inot si m-a salvat o colega (mare curaj)ca in clasa a X-a mi-am amintit ca sunt fetita si imbracam papusi la atelier, desi profilul era electrotehnic? Ei bine, toate astea si inca pe deasupra le-am povestit fetitei mele care radea cu pofta, ca atunci cand a citit basmele lui Creanga.Nici ea nu s-a lasat mai prejos si stiind ca nu va fi pedepsita nicicum mi-a impartasit multe secrete de care habar nu aveam. Asa ne-a gasit dimineata, a doua zi am plecat acasa fara nici un peste, nu am vazut nici macar trasatura...dar a fost cel mai fructuos pescuit.Pe toata balta a prins un bucurestean un pestisor cam la kg, si nu va imaginati ce tam-tam s-a facut, omu s-a declarat campion.Am petrecut o noapte memorabila in care fata mea a cunoscut copilul din mama ei, iar eu am vazut ca e demna de a-mi fi urmasa .. Oare voi ati fost cuminti? Aiurea! Numai ca nu aveti curajul sa recunoasteti.Si stiti ce e minunat?noaptea aceea ne-a apropiat si mai mult, si inca sunt cea mai buna prietena a fetelor mele