Cand si daca timpul imi va permite, mi-ar fi drag si mie sa-mi las amintirile p-aci...
"Mortul" ce-a sarit din groapa, in cimitirul de la Sindrilita, pe unde scurtam drumul spre balta, prima mea iesire-n delta, de unde m-am intors far" de-o letcaie si mi-am platit "vaporul" (vorba vine, ca, de fapt, era un remorcher caruia doar stratul de rugina ii mai tinea tabla) c-o sticla de spirt medicinal, "mistretul" pentru care era sa ne omoare lipovenii, pe canalul Rosulet, langa Sulina, crapii prinsi cu tarnul (cos pentru carat porumbul, fara fund) langa Crisan, viespile cat vrabia din paduricea de-i vis-a-vis de Partizani, pastravii din bulboana Cernei de sub Culmea lu Onu, caraseii prinsi la tzipla de "Snagov", in balta de la Comoara, si, poate, ca o-ncununare a ce-nseamna pescuitul, baba cu betele ei de alun, care ne-a aratat ce-nseamna stiintza garlii, pe Ochiul Boului !
Alte vremuri, alti pescari, alte moravuri... Ca-mi vine sa zic precum frantzuzu ala bagabont :"Unde-s zapezile d"al"data ?"... Sedeam cu trestiile mele de-un pol langa aia cu Shakespeare sau Daiwa si tot pescar ma numeam ! Acu, te judeca lumea dupa marca mulinetei ori se da aproape, sa-ti citeasca ce-i scris pe lanseta si-n functie de asta hotarasc cum sa ti se adreseze. Alte vremuri, alti pescari, alte moravuri...
S-auzim de bine !

PS. Dom" Petrovici, o sa scriu, pana una-alta, in topicul deltei; vedem noi ce-si-cum, ne-om suci unul dupa altu sh-om face-o sa iasa fain !

Buna ziua!pt prietenii pescari care ne-au impartasit din experienta si din frumoasele amintiri si nu numai:Nu va lasati influentati de anumite elemente si scrieti in continuare povestirile d-voastra.Cel putin pt mine e foarte interesant si va citesc cu placere.Chiar daca (inca) nu am ajuns in Delta acest loc minunat sper sa ajung cit de curind posibil.Delta ar trebui sa fie un loc de `´pelerinaj´´al tuturor pescarilor,iubitorilor de natura.Astept cu mare interes sa va citesc in continuare.Salutari!

Azi 15 aprilie, intr-o zi ce se anunta a fi frumoasa, am fost la balta ... Acolo, aveam stabilita intalnirea cu cativa prieteni (abia au inaput in 4 masini). Eu am ajuns la locatie abia pe la ora 10 dimineata, ora ca care o parte deja au renuntat la pescuit datorita unui vant napraznic cum numai acolo poate sa bata). Pana la ora 10, prietenii au prins cativa carasei (erau departe de a fi numiti carasi) si 1-2 ciortanei prinsi de un maistru in pescuitul la crap (in ceeace ma priveste) cu numele de ...
De pe la ora 10,30, am aruncat in locul ce urmeaza a fi numit gratar juma de sac de coceni de porumb care au ajutat la prepararea a:
- mici (fara numar)
- carnati la metru (fara lungime)
- ceafa de porc (fara grasime)
- pulpe de pui (fara stimulenti pentru crestere)
- pastrama de berbec (fara ...)
- au mai fost si altele in afara ce catva carasi?

P.S. am uitat sa spun (ca de obicei) ca apetitul a fost deschis de 2 litre de palinca de Satu Mare (fara varsta) asortata cu o ceapa iute (de la aprozarul fara nume) alaturi de 2 halci de slana aduse de subsemnatul si ... (de neintrecut).

Ziua s-a terminat cu un gust amar pentru cei care nu au avut curajul si taria fizica de a pescui pe acel uragan (2-3 carasei cat unghia de la dejtu mic de la picioerul drept), iar pentru ceilalti (curajosi si dependenti de adrenalina + pescuit) cu cativa carasei (exceptie facand un caras prins de ... un adept al pwescuitului total in orice conditii ).
Per ansamblu, exceptie facand vremea, a fost o intalnire a catarva pescari de aici dupa acest site reusita (reusita pentru ei, dar ce parere or avea sotiile? ).
Va astept la mai multe "provocari" in d-ale pescuitului (dar nu chiar atat de extremiste).
Va salut prieteni si va multumesc sa ati suportat cu stoicism capriciile vremii (indiferent de ca ati patit aksa cand ati ramas intre 4 ochi cu nevestele )

Au fost cativa ani, cand pe timp de vara, cam o data la doua saptamani, mergeam in balta Ialomitei ( cand aveam dreptul de circulatie si procuram benzina ); plecam de obicei 7-8 oameni , cu doua masini, aveam si barcute de cauciuc si ne opream la Bentul Mare; daca partida parea promitatoare, faceam tabara acolo; daca nu, mergem inainte, la Saltavele sau Alionte.
Intamplarea pe care vreau sa o povestesc s-a petrecut la Saltavele, cu ocazia primei noastre partide acolo.
Era cam mijlocul lui august, pentru ca porumbul din spatele taberei noastre dadea in lapte, iar noi nadeam cu barca destul de copios pe mijlocul canalului, apoi ieseam cu barcuta si...faceam cate o partida de 2-3 ore, pana umplam juvelnicele; apoi trageam la mal si curatam pestele care dadea semne de slabiciune, restul il transferam in cateva sajocuri mari, puse mai la adanc.In dupa amiaza din ajunul plecarii, a aparut o trupa de braconieri ( localnici ? ), au intins cativa cosaci de setca, au batut doua trei ore incercand sa mane pestele spre plase, intr-un cuvant ne-au stricat locul.
Ce era sa facem ? Ne-am apucat sa precatim iar porumb de nada si am intrat in alta parte a canalului ( separata de locul unde pescuisem de un dig, cu drum pietruit ). Seara aceea n-am mai apucat sa pescuim, dar a doua zi, in zori, eram la noul loc. Ramele oricum le terminasem, asa ca am pus boabe de porumb in carlige si...du-te Planet.
Pregateam a doua lanseta, cand prima, pe care de-abia o aruncasem, o ia spre apa, trasa de o forta implacabila; intep, peste mare, lupta, lupta, strig dupa minciog, intru in apa peste genunchi, manevrez pestele pe culoarul larg dintre palcurile de papuris, amicul Cornel baga minciogul dupa un crap de vreo 5 kg, dar... de carligul de jos mai era ceva. Ce era ? UN ciortan de vreo 1,5 kg. Asta era! Pana la urma, i-am scos pe amandoi.
Timp de vreo doua-trei ore, am snopit crapul; nu apucam sa dau la doua lansete. Nici colegii mei n-au somat, asa ca pe la 10,00-10,30 am strans corturile, sculele si am plecat acasa, dupa o partida de vis.
Tura urmatoare( peste vreo doua saptamani ) ne-am dus intins in acelasi loc, am procedat la fel, am prins cate ceva ( mult mai slab ), am revenit la primul loc, ne-am luat portia de carasoi, stiucarii si-au facut si ei treaba, dar, nu s-a mai repetat pescuitul dinainte.
Vremea era cam la fel, de plouat nu plouase, semne de bagat plase nu erau, conditiile pareau identice, dar...
Nici azi nu am gasit explicatia.

Si pentru ca tot mi-am amintit zona si perioada; mergeam odata, in alt an, pe la mijlocul lui iunie, chititi pe Alionte. Aflasem ca merge pestele in draci; pe digul de protectie de le Dunare, cam pe unde incepe drumul de acces pe langa cantonul silvic, ne hotaram sa ne oprim putin, pentru a da glas unor...chemari ale naturii.
Coboram din masini si ne afundam un pic in lastaris, pentru ca trebusoara noastra sa deranjeze cat mai putin vizual, acustic si olfactiv.
Peste maximum 30 de secunde toti alergam impiedicat, cu pantalonii in vine, ca pinguinii si cu rotunjimile ( la unii destul de pronuntate ) de unde cresc picioarele agresate de cei mai flamanzi tantari din lume. Fundurile pareau acoperite cu o " blana " neagra-cenusie, iar in alergare ne trageam frenetic palme sonore. Daca ar fi filmat cineva scena, ar fi facut avere la festivalurile de comedie.
Ne-am adunat intr-un tarziu pe la masini si am plecat la Saltavele; despre partida de pescuit in sine nu-mi aduc aminte mare lucru. In schimb scena cu nadragii in vine mi-o amintesc de parca a fost ieri.
Cred ca asa ar alerga niste pinguini dupa care arunci cu facaletul !

super tare

Era prin vara lui "91 sau "92, intr-un sat din Teleorman, ma "varuisem" strasnic c-o seara "nainte, lang-o tabla pe care fripsesem un sac de ciuperci, c-o galeata de molan intre noi, eu si cu f"o trei cumetri... M-am trezit c-o capatzana asa de grea, ca-mi venea s-o pun in roaba, abia-i dovedeau umerii greutatea ! Mai mult orbecaind, am "cules" cele doua trestii pe care le tinem la pastrare sub streasina, am scormonit pe sub pietre dupa cateva rame, le-am aruncat intr-o cutie de conserva s-am iesit pe poarta, mai mult cu gandul sa scap de (cuvenitele) reprosuri : c-am stat toata noaptea, c-am pus muzica sa urle, c-am cantat, ca n-am lasat nici vecinii sa doarma, ca iesise lumea pe la porti in tot satu, crezand ca-i nunta, ca.... , parca voi nu stiti cum e !
Nu m-am dus la balta de-i in capu ulitii, am luat-o peste camp, f"o sase kilometri, spre Comoara. Mergem incet, parca cu teama sa nu-mi pice-n urma f"o mana sau f"un picior, ca umblam parca legat cu sarme ! Cred ca-ntr-o ora si ceva eram pe malu baltii. Papura si trestiile imbracau malul, cu mici goluri facute de de altii ca mine. Departarea de sat si drumurile proaste tineau ochiul asta de apa departe lume si-n ziua aia chiar eram singur acolo. Am potrivit apa din pluta s-am aruncat. Cat sa-mi scot tigarile si s-aprind una, a si tras ! Un carasel palmas si cum n-aveam in ce sa-l pun, l-am trimis "napoi. N-apuca asta sa s-ascunda sub luciu apei, ca fra-so ajungea pe mal, tras de cealalta undita ! Am tinut-o tot asa pret de inca vreo cinci-sase pesti, pan" ce-am vazut ca-i rost de-o zi buna . Scot trestiile din apa si-ncep sa dau ocol baltii, doar-doar oi gasi ceva-n care sa pun carasii. Nimic, frate !!! De unde pe alte garle te puteai scalda in multimea de pungi, saci si alte resturi asemenea, lasate-n urna de confrati, aici parca daduse Dumnezeu cu aspiratoru ! M-am intors "napoi luand , asa-ntr-o doara, o sarma de ma-mpiedicasem in ea. Careseii veneau la fel, unu dup-altu, parca sa-mi faca-n ciuda ! Plesnind de draci, dau tricou jos, ii leg manecile, ii "cos" gulerul cu sarma si-ncep s-azvarl petii-n el. Necazul asta-l dovedisem insa baiu era altu, n-aveam rame ! Cele cateva culese de mine s-au terminat iute si-n malul ars de soarele verii n-aveam nici cu ce sapa, nici alta cale de-a le afla ! Disperat, pun in ac o bucata din tipla rosie de la pachetul de "Snagov". Ei bine, caraseii trageau si la asta !!! Nu pot spune sigur cat timp am stat acolo, c-or fi fost doua ore, c-or fi fost trei, n-are-a face, treaba-i c-am burdusit tricoul cu vreo cinci kile de caras, prins aproape tot la tipla de la tigari !

S-auzim (shi) de bine !

Saptamana trecuta..
Locatie MV2.....
Capturi urmarite CRAP...
Momeala folosita...boiles, porumb, viermusi...
Vreme...destul de instabila...nici pre frig...nici prea cald...un pic de vant si un pic de ploaie
Locatie pe balta.....ultimul loc de pescuit...aproape de padure
Aruncam lansetele...mai preci le plantam cu navomodelul,aproape de malul celalat, langa doua zone cu ceva stuf. Activitate slabutza...doar din cand in cand cate un tac...dar nimic serios...Mai stam...ceva timp...si...ultima lanseta din dreapta pleaca hotarat...Mike...prietenul meu se repede spre ea...trage tare si inteapa...Dupa cum s-a unduit varful...era ceva mai mare..Ma repede la minciog (ca de obicei era inca nedesfacut)...reusesc sa-l asamblez destul de repede...Mike face cativa pasi spre dreapta si incearca sa aduca..namila spre mal...din cand in cand...gagiul ia viteza si se aude frana...Mike se duce pe pontonul din dreapta noastra...asa avem sanse mai mari sa-l scoatem. S-a apropiat acum de noi....dar brusc cum simte malul..pleaca in dreapta spre padure si trece pe langa noi...il vedem (o vedem) este o stiuca , la o lanseta care avea viermusi...si nu e mica...e ditamai transatlanticul....Mike nu fortzeaza...dar trage destul de tare de batrana doamna...intind minciogul si reusesc destul de repede sa o prind inauntru..era destul de epuizata. Va jur ca eu n-am vazut stiuca mai mare...POZE PE MAL LA GREU...o cantarim...8 kg....si apoi ii dam drumul....
Asa ca unde dai si unde crap....a....
Fir intins...

Cu circa un sfert de veac in urma, un prieten al meu, traitor prin preajma pietei Rahova , afla ca Dunarea a rupt ceva diguri prin Yugoslavia, a purtat la vale pestele din crescatorii, iar in unele zone inundate de pe undeva in zona Zimnicea, merge in disperare; afla el exact reperele si plecam vineri pe la miezul noptii, pregatiti pentru doua zile. Am nimerit noi intrarea in balta, alte cateva repere, ultimul fiind un put; de-acolo, pe drumul din stanga urma sa mai mergem vreo 3 km si gaseam varsatura; mergem ce mergem si intr-un tarziu, in stanga sclipeste, la lumina farurilor si a lunii, un luciu de apa. Coboram, tragem masina mai la fereala si ne repezim la truse; montam lansete, punem momeli la lumina farurilor si a lanternei si... sfarrrrrrrrrrr!
Dupa vreo ora, in linistea noptii ( la scule nu se intampla nimic ), auzim un scartzait ritmic, apoi vedem si o luminita care se apropia; in cateva minute, apare un cetatean, pe bicicleta, cu " maraseasca "in gura.
Ne vede, se opreste si...incepe sa bata cruci ! ce faceti mai baieti in orezarie ?
Au loc niste explicatii, omul rade de se prapadeste, gusta din sticla noastra, apoi ne spune ca el este paznic la lanuri, acum vine din sat, locul pe care-l cautam exista cu vreo luna in urma, s-a prins chiar peste, dar acum este uscat si crapat ca-n stepa; i-am multumit omului, apoi, dupa o scurta sedinta am plecat la Dunarica, unde am facut o partida pe cinste.
Am uitat sa spun ca din orezarie nu am mai scos nici o montura intreaga, iar la plecare, am vazut, pe cealalta parte, fosta varsatura, devenita ceva intre mlastina si crescatorie de pasari de balta.
Astfel, o partida inceputa prost s-a sfarsit bine, desi " am filmat filme cu prosti" la sosire.
Dar, la barza chioara ii face Dumnezeu cuib.

Hai sa revin iar la mult iubita mare. Eram in mai 1995 . Primisem telefon de la Eforie Sud ca aparuse bancuri de chefal si mai important ca incepuse sa si manince. A urmat cearta de rigoare la servici cu sefii pentru 3 zile de concediu care urmau a fi lipite la simbata si duminica. Asa ca marti seara cu tot arsenalul, eu fratele si cu inca doi prieteni am plecat spre mare. A doua zi dimineata eram deja la farul de la Tuzla. Pina la prinz nici o trasatura desi vedeam chefalul in valuri. Hotarim sa plecam la crapatura dincolo de Costinesti. La fel ca la far . Nici cel putin iluzie ca ar fi tras. La intoarcere oprim la cherahana la Costinesti de unde am cumparat ceva stravide si barbun. Proaspeti. Ajunsi acasa am intaritatat focul pentru o saramura de stavrid care este nemaipomenita, in acelasi timp facind si trei patru tigai de barbun prajit. Totul udat din belsug cu palinca de Alba si cu vin. A doua zi dimineata bautura avea efect de valuri in capetele noastre, asa ca primul lucru la trezire a fost cite un git de palinca de dregere pina supapa a revinit la normal deschisa. Apoi iar peste, iar vin si uite asa am reusit sa uitam de ce am venit. Cu promisiunea ca a doua zi avem prohibitie la bautura, am facut planul pentru a doua zi . La 5 in picioare. Binenteles ca toti am pupat sticla dar pe furis sa nu fim observati de ceilalti. O adiere de vint de sud a facut sa schimbam planul . Nu mai avea rost sa alergam dupa chefal . Mergem la guvide la digul mare. Zis si facut. Cind ajungem pe faleza constatam ca acea adiere de vint din curte, agitase marea si facea imposibil de pescuit. Hai ca-i bine zic. Am venit aici sa bem ca la Bucuresti nu puteam. Ce facem intreb ? Macar sa mergem undeva unde era adapost sa dam la guvide. Varul meu care este localnic propune sa mergem la Agigea port. Zis si facut. Ajungem, liniste in interiorul portului. In stinga erau trei petroliere imense ancorate la mal. Pregatim sculele pentru guvid. Eu refuz sa pescuiesc, avind in vedere ca primele capturi de guvizi eru de marimea unui guvide de apa dulce. Urc pe dig, ma sui pe niste stavilopozi sa privesc marea in larg. Rotesc privirea spre bufta . Stupare. Chefalii colcaiau. Nu am vazut in viata mea si nu cred ca o sa mai vad. Se adunase la liniste. Anunt baietii dar ce momeala sa folosim ca noi lasasem rimele de mare acasa ca plecasem la guvide. Fugi repede acasa dupa rime si omoara la chefal. Nu mare. Pina-n 2 kg. Toti 5 am oparit peste 80 de bucati. Enorm pentru chefal. Pe seara am plecat cu gindul ca revenim a doua zi. Ajunsi acasa am inchis portile sa nu fim vazuti si treci la curatat cu paharele-n fata. La 10 eram in pat chititi pe treaba pentru a doua zi . Dimineata la 4,30 eram in picioare . La 5,30 eram pe pozitie in bufta la Agigea. Nici urma de chefal. Am urmarit o ora si jumatate sa vedem chefal . Disparuse tot absolut tot. Se potolise vintul si marea si plecase din bufta in larg. Asa pescuit de chefal na am mai facut. De necaz am mers acasa si ne-am inecat amarul si tristetea.