Pentru ca in curand vom face o iesire, speram, reusita la Dunare,am sa incerc sa pun pe ecran o intamplare petrecuta aproape de zona unde ne pregatim sa ajungem ( in fapt, atunci era ceva mai in aval, cam prin dreptul localitatii Ciocanesti-Calarasi).
Era in prima sambata dupa 15 octombrie, iar noi, trei oameni si doi caini, tocmai faceam deschiderea la fazani, in balta. Nu vedem de a le noastre, pustile mai bubuiau, vine patrula de graniceri, noi eram cam pe la 2-3 km de Dunare, autorizatii in buzunar, ce mai, eram in regula.
Coboara dintr-un Aro un ofiter tinerel, blond, spatos si barbierit la sange; cu politete si intr-un grai ardelenesc nealterat de traiul printre regateni, ne roaga ca la terminarea vanatorii, sa trecem pe la pichet, ca vrea sa ne roage ceva.
Zis si facut, obositi atat noi, cat mai ales cainii, ne oprim la pichet, unde tanarul locotenenet major, dupa saluturile de rigoare, cam cu fereala si multa timiditate, ne informeaza ca asteapta o vizita a unui sef, de care depinde mutarea lui mai aproape de casa; s-au pregatit ei, au taiat un purcel, un berbecut gras , au si un bidon frumos de molan, se gaseste si peste la nevoie, dar ei sunt tineri, nepriceputi, mancarea le vine de la unitate, asa ca, daca ne prisoseste un fazan , doi, macar sa-i ia ochii boss-ului; ca asa, un gratar, o prajeala, se descurca si ei.
Ne-am suflecat mainile, ne-am apucat de treaba, ca nu este vanator/pescar sa nu fie si putin bucatar, ne-am stimulat cu o tuicuta ardeleneasca, astfel ca la sosirea sefului ( erau de fapt vreo cinci persoane ), era si un bors de peste dumnezeiesc, era si saramura, era si friptura inabusita de fazanel, era si furcel de lapte la frigare, si coasta de berbecut la jar.
Iar molanul, care noua ne colorase obrajii in rubiniu, era de calitate.
Ne-a prezentat ca pe oaspeti de la Ministerul Mediului, trimisi " de sus "
pe parcursul chefului am fraternizat cu ceilalti invitati, am povestit de una, de alta, intre altele de pescuit.
Cuvantul magic, toti invitatii erau si pescari; numai militarii pichetului si ceilalti doi vanatori, tufa !
A doua zi s-a organizat un pescuit, ofiterasul si-a adus aminte de ceva scule confiscate aflate la "nu stiu ce canton", pe scurt dimineata aveam si scule, si rame, mamaliga ramasese de la masa, deci...hai la pescuit.
Ne-au dus pe noi granicerii intr-un loc unde mai vazusera pescari in exercitiul functiunii, iar la prima aruncare colonelul cel mai important a prins un somotel, cam la 2 kg; va dati seama, alte tuici, vinul spumega in cani de tinichea, iar trupa asuda alergand de colo-colo.
Pana pe seara, alt peste nu a mai tras; convingerea mea ferma este ca si daca ar fi tras, nu mai avea cine sa-l scoata; toata lumea era abulica, obosita, ametita si dornica de motaiala.
I-am lasat petrecand, deja ajunsesera la repertoriul regretatului Gica Petrescu, facandu-i frumoase promisiuni bietului ardelean.
Ceva-ceva tot a iesit, ca peste vreo doi ani, intreband de el. am aflat ca este deja capitan, transferat la...Radauti, pe " functie ". Ce-o fi asta, n-am mai intrebat.

Eeee se pare ca de cand nu am mai intrat pe aici ati inceput iar sa scrieti Dumnezeieste,nu va lasati, scrieti domnilor , nu ai mai bagati in seama pe aia cu mesajele nesemnate, care probabil le scriu atunci cand se intorc din vreun club de house, cu creierii zguduiti de basi, si alte sunete asurzitoare.
m-am bucurat tare mult sa va cunosc domnule cezar, pacat ca nu a si fost loc de ceva vorbarie,altadata si in alta conjunctura o sa fie, promit,poate acum la dunare,e permisul la vizat , la giurgiu e ok, sa vedem saptamana asta cu Calarasi, si am sa merg.
cred ca tot ce s-a scris in acest topic si se va scrie, e numai bun de pus intr-o carte, cine stie, meritati cu totii un loc in mintea celor tineri care se mai apuca de pescuit
buchii mestesugite in continuare , va doresc , ca firele stim noi pe unde sa le intindem
cu respect CLAUDIU SALSA

Sa va povestesc acum o intamplare din vremuri mai apropiate de anii nostri; ma aflam, cu mai multi prieteni, instalati cu corturile undeva, departe, pe canalul Mustaca, aproape de o promitatoare confluenta; dusesem cu noi bagaje, cat sa umplem o mahuna intreaga; era cred mijlocul lui octombrie, anul de gratie 2001. Ne instalasem binisor, aveam tot ce ne trebuie, in prima dupa amiaza prinsesem peste frumos chiar in fata corturilor, savurasem primul bors meserias, intocmisem o saramura picanta pentru a doua zi, prajisem si peste, astfel incat a doua zi sa ne tinem de pescuit cat mai mult posibil.
Numai ca , peste noapte, vremea s-a burzuluit, vant , ploaie, frigulet etc.
Am stat vreo doua zile numai pe sub copertinele corturilor, am mancat ce pregatisem in prima seara, plus cea mai mare parte din conservele de fasole din dotare; numai cei mai curajosi mai aruncau, intr-o doara, cate o lanseta in canalul din fata taberei; pana si pestele simtea schimbarea drastica de vreme, pentru ca in afara de bibani ( mari, este drept ) altceva nu se prea prindea.
Cat despre facut foc, pregatit ciorbe, nici vorba, totul era ud si neprietenos ; in plus, nevestele incepusera sa carteasca, toti erau indispusi, barcile pe care le aveam erau cu rame ( motor nu aveam in dotare pe atunci ),satul Dunavatul de Jos departe, iar lipoveanul care ne adusese urma sa vina dupa alte 4-5 zile.
Desi mai aveam numai un rand de haine uscate, cu toate pelerinele folosite, ma hotarasc sa-mi incerc sansa pe un canal aparent colmatat, despre care imi vorbise omul care ne debarcase pe acea margine de canal; am reusit sa o conving pe nevasta-mea sa vina si ea, pentru ca este cu adevarat pescarita, iar cu noi a venit si amicul D.
Nu luasem cu noi decat cate o lanseta, linguri, accesoriile obisnuite pentru pescuitul stiucii, iar eu mai purtam si o ranita incapatoare, cu ceva paine uscata, salam, ceapa etc.
Am gasit ochiuri adanci pe acel canal, cu apa neagra, nuferi, bradis etc. dar mai ales am gasit stiuca si biban, astfel incat era aproape imposibil ca la un lanseu reusit, adica fara sa agati iarba, sa nu ai o muscatura; am pescuit cam 2-3 ore, pestele care merita tinut il pastram intr-o adancitura pe malul canalului, cand ne-a razbit ploaia am umplut rucsacul, amicul D. si-a sacrificat un pulovar care oricum era ud leoarca si a improvizat un balot pentru carat peste si ne-am intors in tabara, pe o adevarata rupere de nori. Am curatat pestele, am prajit ceva la aragazul pe care-l foloseam cu zgarcenie, am baut o portie de tarie si ne-am bagat in cort, dupa ce am agatat pestele in salcie, in saci de iuta.
A doua zi, cerul limpede, albastru, dar in continuare frig si noroi; ne-am apucat sa aranjam pestele prins dinainte, l-am scos la zvantat, urmand ca a doua zi sa reluam aventura pe canalul magic; asa am facut, echipa intarita cu alti 2 stiucari, dar rezultatul a fost de data aceasta foarte modest, am prins cat sa mancam la cina.
In schimb, cei ramasi la tabara au prins caras, crap, somotel, pe saturate.
Am mai stat vreo doua zile, am mai prins de toate, am mancat numai preparate din peste, fara paine, iar in ultima zi chiar fara mamaliga, pentru ca se terminase si malaiul ; unde mai pui ca ultimele doua zile le-am facut fara pic de bauturica, doar cu ceai si apa din canal, fiarta si apoi decantata. Dar, ce bine a fost !

Apropo domn Cezar: nici sa nu va ganditi ca sambata seara pe Ara nu sunteti de serviciu!La povesti desigur

Cezar, intra te rog pe Galeria Foto si vezi ca am postat o fotografie de la Mila 23. Ce iti spune fundalul?

Nici nu este nevoie sa intru, ca am vazut-o cu ceva timp in urma, daca te referi la aia cand erai la groapa de la confluenta Sontea-dunarea veche, cu un somotel in mana si copilul in barca;
daca am gasi insula libera, sau macar platformele alea pana la prima cruce pe canalul nou, ar fi bine si acolo de stat.

Scuze, m-am grabit, acum am vazut-o pe cea din 3 aprilie 2007; pe fundal este paduricea unde am prins crapii aia babani, tu dai aproape de IOROM, adica esti vizavi de cherhana, esti cam pe la pensiunea Valodea, putin inainte de pasarela. Cam agata, chiar in fata ta este buturuga lui Octavian, dar sper ca ai dat mai scurt de 30 m.
Oricum, mi s-a facut un dor de-o votca cu cel din imagine si de o lansare in apa aia ...

Imi propusesem sa nu mai scriu nimic aici, pana in toamna, considerand ca este vremea faptelor, iar amintirile sa ramana pentru iarna, la gura sobei.
Voi face o exceptie, de dragul unei amintiri de data foarte recenta, dar care mi s-a lipit de suflet.

S-a petrecut la Reviga, sambata 30 iunie 2007; in prezenta tuturor concurentilor, premianti sau ne-, membri de familie, pe scurt in fata intregii asistente, prietenul nostru Eugen Fetes a facut ( din nou ) un gest de o noblete si gingasie sufleteasca deosebita ); unui copil necajit, chinuit de un nedrept si grav handicap neuromotor, i-a oferit un calculator, un obiect care poate fi pentru micut un moment de bucurie , sau poate fi chiar o sansa in viata.
Am inteles ca acest copil, ajutat de familie, se lupta cu un curaj admirabil cu conditia lui grea, cu viata necajita.

Oameni buni, daca ati fi vazut bucuria acelui copil! Daca l-ati fi vazut ! Daca i-ati fi vazut OCHII ?
Este greu de spus ce ati fi simtit !
Pot sa va spun ca eu am simtit nevoia sa privesc cerul, iar pentru un moment, am intrezarit prin panza de nori chipul Creatorului.
Zambea.
Iti multumim ,Eugen, ca ne-ai facut si pe noi partasi ai acestei fapte minunate.
Multumim, PRIETENE !

Citat din mamamia
Imi propusesem sa nu mai scriu nimic aici, pana in toamna, considerand ca este vremea faptelor, iar amintirile sa ramana pentru iarna, la gura sobei.
Voi face o exceptie, de dragul unei amintiri de data foarte recenta, dar care mi s-a lipit de suflet.

S-a petrecut la Reviga, sambata 30 iunie 2007; in prezenta tuturor concurentilor, premianti sau ne-, membri de familie, pe scurt in fata intregii asistente, prietenul nostru Eugen Fetes a facut ( din nou ) un gest de o noblete si gingasie sufleteasca deosebita ); unui copil necajit, chinuit de un nedrept si grav handicap neuromotor, i-a oferit un calculator, un obiect care poate fi pentru micut un moment de bucurie , sau poate fi chiar o sansa in viata.
Am inteles ca acest copil, ajutat de familie, se lupta cu un curaj admirabil cu conditia lui grea, cu viata necajita.

Oameni buni, daca ati fi vazut bucuria acelui copil! Daca l-ati fi vazut ! Daca i-ati fi vazut OCHII ?
Este greu de spus ce ati fi simtit !
Pot sa va spun ca eu am simtit nevoia sa privesc cerul, iar pentru un moment, am intrezarit prin panza de nori chipul Creatorului.
Zambea.
Iti multumim ,Eugen, ca ne-ai facut si pe noi partasi ai acestei fapte minunate.
Multumim, PRIETENE !

Cezar, eu doar m-am straduit sa-l procur. El a fost daruit de catre o firma care doreste sa ramana anonima. Calculatorul nu a fost unul nou, modren ci unul care numai era de trebuinta. Oricum fatza de 286 pe care-l avea el acasa, un PIII este un salt. Acesta a fost pasul nr.1 Acum urmeaza pasul 2 (si cel mai important) in care sa gasesc un sponsor, ori ca reusesc sa fac o cheta pentru achizitionarea unui carucior. Scaunul cu roti pe care il are copilul are deja vreo 3 ani vechime (a fost mana a 2-a) si s-a uzat aproape la maxim (mai tot timpul trebuie ceva reparat la el). Mentionez ca acel copil nu se poate deplasa fara acel scaun cu roti.
Daca doreste cineva filmuletul cu momentul in care i-a fost daruit acel PC sa intre pe adresa mea de mess si sa-l solicite.

Eugene, oricum analizezi treaba, gestul, ideea, cadrul, momentul, au fost ale tale. De unde venea calculatorul, conteaza mai putin !
Cu prima ocazie, intre patru ochi, poate schitam o solutie pentru carucior; dar intai ne gandim.