- Sigur ca da.
Barbosul se aprope incet de mal.
Se vede ca face eforturi mari desi pestele nu se zbate in mod vizibil.
E inca in apa adanca si probabil se simte in siguranta. Tanarul asista
la efort intrebandu-se cat adevar e in spusele barbosului. Varga nu
pare sa suporte o solicitare deosebita. Arcuirea ei este mica si firul
nu pare sa fie foarte tensionat. Inotand pe spate, cu undita intr-o
mana, barbosul cucereste metru cu metru. Inca nu atinge fundul apei
si oboseala incepe sa se faca simtita. Ar vrea sa se odihneasca dar
nu are cum. Trece undita dintr-o mina in cealalta incercand sa imparta
efortul. In sfarsit, cu varful degetelor simte solul mult asteptat.
Inca doua – trei secunde de efort si poate sta cu picioarle pe
teren ferm. Acum incepe lupta.
- Gata! L-am adus la mal. Da
sa stii ca este foarte mare. Ai avut noroc ca ti-a furat undita. Acum
e bine intepat si obosit. Daca il zmuceai tu de pe mal il pierdeai si
pe asta. Nu aveai sanse cu el. Sa vedem ce facem acum.
Barbosul se apropie pas cu pas
de mal. Trupul lui masiv iese incet de sub povara apei pana la gat,
apoi pana la piept si pina la brau. Curiozitatea a adunat toti privitorii
pe malul lacului ca la un spectacol. Copiii priveau cu ochii mariti
de nerabdare convinsi ca asista la nasterea unei povesti ce va infierbanta
din nou imaginatia pescarilor cel putin pentru o vara. Asteptarea apasa
greu si tensiunea este la maximum.
- Cat e de mare ma? Ce balaur
e acolo?
- Taci ba ca nu se vede inca
nimic. Mai trebuie obosit.
Oscilind intre bascalie si sfaturi
auzite de la altii toti asteapta sa-l vada pe barbos continuandu-si
drumul pana pe mal. Dar apa pana la brau e deja destul de mica incat
sa trezeasca instictele pestelui. Brusc varga se curbeaza si firul incepe
sa suiere. Luat pe nepregatite barbosul este cit pe ce sa scape undita
din mana dar se redreseaza in ultima clipa. O liniste brusca se lasa
pe mal si zgomotul scos de guta solicitata la limita rezistentei ii
pune pe toti pe ganduri. Se pare ca nu e loc de bascalie. Sub ochii
pustilor se da o lupta adevarata, iar animalul de sub luciul apei nu
e nicidecum un crapcean dinainte condamnat. Virful ridicat spre cer
al unditei se apleaca din ce in ce mai mult spre fata apei iar firul
zbarnaitor se intinde usor catre larg. Gafaind, barbosul coboara undita
spre luciu baltii facand un pas in lateral astfel incat curbura vergi
se muta, aproape pe nesimtite, pe orizontala. Pestele, care mutase aproape
toata forta lui in fir, simte din nou elasticitatea unditei care a preluat
tensiunea. Se intoarce intr-o parte cu o miscare lenta dar plina de
fermitate descriind un arc de cerc larg in jurul pescarului care face,
la fel de usor, un pas in spate, spre mal. Nici una din incercari nu
are sorti de izbanda. Barbosul ramane in apa adinca pana la brau neintrezarind
nici o posibilitate de a se apropia, cel putin pentru moment, mai mult
de mal. Pestele simte si el ca forta ce-l retine e prea mare pentru
a putea scapa acum. Pescarul stie ca, lipsit de proprietatile de recuperare
si rezistenta lansetei, lupta va dura mult si succesul ei va depinde
de calitatea firului.
- Am fost inspirati ca am legat
firul de al treilea tronson. Daca il prindeam de virf varga era rupta
de mult. Acul e tare si firul e foarte bun asa ca s-ar putea sa avem
noroc si sa-l scoatem. N-as fi crezut pentru nimic ca la undita poate
veni un asemenea peste. Nu multi au norocul pe care l-ai avut tu azi.
- Hai domnule, cat de mare poate
fi de te muncesti asa cu el?
- Stii ceva? Ia dezbraca-te si
vino in locul meu ca am obosit. O sa ai ocazia sa simti cat e de mare.
Cel putin zece kilograme.
Un murmur strabate grupul de
copii o data cu vorbele barbosului. Dezbracat, tanarul intra in apa
luand cu miini tremurande undita din mainele celuilalt. Nu vrea sa arate
cat este de emotionat asa ca incearca sa vorbeasca intr-una ironizandu-l
usor pe barbosul prabusit pe mal. Dar forta de sub apa e coplesitoare.
Cu o placere pe care nu incearca de fel sa o ascunda, tinarul simte
vibratiile vergii in palme si incearca sa ghiceasca ce se ascunde in
fata lui. Experienta redusa nu-i permite sa faca nici un fel de ipoteze.
Renunta la orice fel de ganduri concentrandu-se asupra miscarilor pestelui
incercand cu dificultate sa-l tina permanent sub arcuirea vergii.
Pestele se plimba intr-un larg
arc de cerc, de la dreapta la stanga si inapoi, limitat de lungimea
unditei, intr-un ritm imperturbabil de metronom. Forta lui inmoaie repede
bratele celor doi pescari care s-au schimbat deja de cateva ori. Pe
mal spectatorii s-au inmultit. Unul dintre pusti a dus vestea pe camp
si impinsi de curiozitate li s-au alaturat cativa tractoristi aflati
la munca, batrani si chiar vreo doua gospodine venite la spalat de rufe.
Spectatorii s-au impartit in doua galerii, ca la un meci adevarat, unii
frematand de cate ori pestele pare a reusi sa indoaie bratele pescarilor,
ceilalti parand cuprinsi de frenezie cand unul din cei aflati in apa
reuseste sa se retraga spre apa pana la genunchi. Rupti parca de realitate,
cei trei sunt insa prea concentrati in lupa lor incat sa-i mai bage
in seama.