Nu era adevarat, vazuse ca nu
rama avea in ac dar simtind si nota de falsa modestie din glasul barbosului
se gandi ca nu are rost sa insiste. Daca acesta va vrea sa-i spuna ceva
ii va spune pana la urma. Si la ce-i folosea sa afle daca tot nu are
o astfel de momeala? Asa ca renunta la ideea de a insista si aruncand
inca o privire pe furis spre mainile barbosului se intoarse la locul
sau. Captura vazuta il facuse sa-si schimbe planul gandindu-se ca, in
sfarsit ar putea avea si el ceva succese la lanseta. Avea o varga aruncata
in apa, o va pastra pentru a se distra cu plevusca sau caras mic si
va pregati cele doua lansete pe care le avea cu el. Sigur, va munci
cu momelile pe care le pregatise de acasa, mai potrivite pentru vergi
dar nu se stie niciodata ce surprize poti avea. Mai arunca un pumn de
mamaliga in jurul plutei plantata in stanga lui aproape de papuris si
incepu sa monteze lansetele.
Soarele se ridicase destul de
sus si reflexele lui pe fata apei incepusera sa-l deranjeze asa ca isi
puse ochelarii de soare. Prinsese pana acuma cativa baboi pe care-i
aruncase inapoi in apa convins ca trebuie sa prinda si el ceva mai mare.
Apoi schimbase acul unditei cu unul mai mare sperand ca astfel nu va
mai fi necajit numai de pesti mici. Si momeala de pe lansete o schimbase
de doua ori contrariat de linistea absoluta de care acestea aveau parte.
Barbosul mai prinsese intre timp doi carasi la fel de mari si el alergase
de fiecare data, ca un copil, sa-i vada si sa afle ceva din secretele
acestuia. Se convinsese ca nu pescuia cu rama. Sau nu numai cu rama
pentru ca pe ace mai zarise ceva dar nu se simtea in stare sa insisite.
Zgomotul papurisului il facu
sa se ridice brusc si sa-si arunce ochii catre undita asezata pe papurisul
din apropierea malului. Virful acesteia trepida usor iar pluta disparuse
sub luciul apei. O prinse in mana dreapta si intepa scurt si hotarat.
Simti o opozitie neasteptata, asa cum nu mai simtise niciodata in viata
lui de pescar. Virful unditei se curba iar firul incepu sa suiere, intins
la maximum. Emotia ii rapise orice urma de ratiune. Tinea de varga,
golit de ginduri, privind cum firul porneste spre stanga sa, in fata
papurisului si se simtea incapabil de replica. Strangea undita in maini
de parca toata viata sa ar fi depins de asta. Un zgomot sec si eliberarea
brusca a vergii il anunta ca totul se terminase. Picioarele inmuiate
de tensiune il asezara pe iarba malului. Abia acum simtea cum ii bate
inima, abia acum avea timp sa-si dea seama ce se intamplase. Ii venea
sa plinga desi stia ca nu ar fi avut nici o sansa. Undita lui era pregatita
pentru baboi. Cu un pic de efort si pricepere ar fi scos cu ea un peste
mai marisor, dar pe acesta cu nici un chip. Fusese un peste mult prea
mare si cand trasese de undita simtise ca trage de un perete. Monstrul
plecase cu toata linia, luand cu el ac, plumbi, pluta si fir. Totul.
Zmulsese firul din varnisul cu care era fixat pe spic si plecase fara
ca macar sa poata sa-l vada.
Cu picioarele inca tremurind,
de furie, de emotia gindului la ceea ce ar fi putut sa fie, se duce
intins la barbos si-i arata varga.
- Domnule, ai dreptate. Aici
sunt pesti mari. Ia uite ce am patit…
- Se mai intampla, raspunde acesta
dupa ce aude toata povestea. Eu ti-am spus ca sunt pesti mari si trebuia
sa fii pregatit. Fa-ti o linie mai solida, continua el privind cu scepticism
totusi povestea.
Nu prea ii venea sa creada ca
acum, in august, crapii cei mari vin in mal. Si cum adica, nu vine nici
unul la sculele lui si trag de o picatura de mamaliga atarnata de o
varga ruseasca de fibra. Se mai uita o data la varga tanarului. Varga
solida. Le stia foarte bine, le puteai cumpara, cu putin noroc de la
moldovenii care vindeau duminica in piata. Nu erau scumpe si erau chiar
foarte bune pentru posibilitatile vremii. Putin cam grele dar solide.