Sfarsitul pare a veni pe neasteptate.
Un freamat de admiratie izbucneste din piepturile celor aflati pe mal
si imediat, in fata pescarilor usor surprinsi, pestele se ridica singur
la suprafata apei. O umbra, mult peste un metru lungime, se ridica dinspre
fundul lacului scotand la aer o gura in care ar incape usor pumnul barbosului.
Tanarul, aflat la serviciu, simte picioarele inmuindu-se dar in acelasi
timp un glas interior ii striga sa profite de moment. "Acum trebuie
sa-l tii cat mai mult cu gura afara! Pompeaza-i aer!" Ce usor de
spus. Fara nici un efort, pestele coboara sub valul apei. O multime
de inimi bat acum mai repede si pentru toti e limpede ca legenda ce
se va naste, indiferent de finalul ei, e una cu viata lunga. Si pana
la sfarsit mai este mult.
Pe mal barbosul injura de zor,
intr-un repertoriu bogat si colorat. "...lui da peste!" gospodinele
pun mina la gura iar pustii incep sa rada zgomotos.
- Am incurcat-o. Da am incurcat-o
rau de tot. N-avem minciog!
- Cum adica n-avem mincig? intreaba
tanarul. La mine in husa e unul si chiar si dumneata aveai unul mai
devreme.
- Degeaba. Le-am vazut. Sunt
mici amandoua. Nu incape nici jumatate din peste in ele. Ce dracu ne
facem ? ... lui da peste! De cand i-a auzit pe pusti razand nu mai spune
tare decat finalul injuraturii.
Acum cand simteau ca s-ar putea
apropia de final se loveau de o astfel de problema elementara dar insolvabila.
Minciogurile lor nu-i facusera niciodata de rusine dar nici nu avusesera
de a face cu pesti de un metru. Cativa pusti pornesc in goana pe mal.
Nu e zi de pescuit dar ei stiu ca, ascunsi prin papurisuri, pe malul
lacului mai sunt cativa localnici batrani veniti si ei sa-si incerce
norocul. Efortul e insa zadarnic. Nimeni nu e pregatit pentru astfel
de capturi.
- Trebuie sa-l obosim si sa-l
luam in brate, sa-l saltam pe mal.
- Are un metru. Cum crezi ca
poate fi luat in brate si aruncat pe mal? Asta-i ten nu e crap. Te rastoarna
numai cand il atingi si nici nu avem cum sa-l aducem la apa mica. Trebuie
sa-i facem ceva acolo. Nu va veni la apa mai mica de juma de metru.
Efortul comun ii apropiase. Se
tutuiau ceva mai de multa vreme dar tinarul abia acum sesiza acest lucru.
De fapt i se parea ceva firesc. Continuau sa-si faca planuri trecand
undita de la unul la altul si asteptand sa vada pestele obosit. Deocamdata
cei care pareau a obosi erau ei. Dar faptul ca pestele mai iesise de
cateva ori la suprafata ii facea sa spere tot mai mult ca vor reusi.
Trecusera aproape trei ore de cand barbosul pornise inot dupa undita
dar pe mal publicul statea rabdator de parca platise bilet.
- Ai un cutit mai mare la tine?
Nu un briceag, un cutit mai mare, mai solid.
- N-am. Nu umblu cu asa ceva
la mine. Da la ce-ti trebuie? intreaba tanarul.
- M-am gandit la ceva. As putea
sa ma apropii de el si sa-i infig cutitul in burta. Nu o sa moara din
asta dar o sa sangereze si o sa-si piarda din putere. Si atunci poate
reusim sa-l aducem la apa mica si sa-l aruncam pe mal.
- Nu stiu daca e posibil. Nu
cred ca o sa te poti apropia de el.
- Daca tu il tii bine as putea.
Nu vad o alta solutie. Asta se invarte in jurul nostru pana maine.
De sus de pe taluz, un tractorist
care auzise discutia se apropie cu un cutit tiganesc. Cu lama lunga
si manerul turnat din aluminiu, cu cioc de soim la capat, parea o arma
redutabila. Barbosul il cantareste in mana multumit si intra in apa
pregatit parca pentru un ritual pagan. Prinde in palma firul unditei
si ghidandu-se dupa el se apropie cu pasi mici si inceti de peste. Acesta
inoata la fundul apei si barbosul isi da seama ca nu are cum sa se aplece
pana la el asa incat, tragand incet de fir in sus, incearca sa-l ridice
spre suprafata. In apa tulburata de lupta indelungata pestele pare sa
asculte de tractiunea ce se exercita asupra lui si incet, centimetru
cu centimetru, se ridica continuand insa deplasarea in arc de cerc in
jurul tanarului care-l manevreaza din undita. Barbosul se lasa in genunchi,
cu apa pana la gat, cu bratul drept coborat sub apa, pregatit pentru
lovitura urmarind cum arcul de cerc descris de peste se apropie de el.
Intinde mana stanga tinand intre degete firul de nailon in timp ce tanarul,
cu gura intredeschisa, asteapta lovitura uitand sa mai respire.
Socul intrece asteptarile tuturor.
O volburare imensa de ape, un plesnet cumplit si barbosul cade intr-o
parte disparand cu totul sub ape. Se ridica imediat in picioare stergandu-si
ochii cu dosul palmei. Are inca in mana cutitul cu care nu apucase sa
loveasca. Pazit de un Dumnezeu al pestilor, monstrul il simtise si impins
de o forta de care nu-l mai credeau capabil se intorsese din drum cu
o brusca lovitura de coada. Undita parea gata sa plesneasca sub tractiunea
firului al carui zbarnait se auzea pana pe mal. Bratele tanarului tremurau
sub efortul de a intoarce pestele din drum. Dar acesta era hotarat sa
puna capat chinului asa ca dupa ce mai facu o jumatate de arc se intoarse
cu botul spre larg. Trei ore se invartise in jurul celor doi pescari,
acceptand, nici ei nu stiau de ce, acest joc de-a plimbatul la stanga
si la dreapta fara sa incerce macar o data sa traga spre largul lacului,
spre apa cu adevarat adanca.