Bravo Gelu Asta am si urmarit, sa va initiem in pescuitul racilor.Vezi ca ai la retete culinare, diferite moduri de preparare.

@ gelu

Domle, cu nevasta este grav; asa a facut a mea cand am facut-o sa manance broaste, pe care dupa preparare le-am dezosat si am facut un fel de cocteil;
cand a aflat, dupa doua zile, umbla sa identifice vasele in care s-a produs prajirea, pentru a le da la gunoi.
Acuma cumpara pui de balta de la magazin.
Apropo, cand procur mai multi, dupa ce ii fierd, ii curat si ce scapa de la consumul direct ii pun la borcam,cu zeama identica celei de la conservarea gogosarilor in otet; iese o nebunie si se pastreaza multa vreme, daca nu tenteaza in sensul consumarii rapide.

@ valentin petrovici

Pitai avea un picior beteag de la poliomielita, era cunoscut si prin faptul ca la cizma de cauciuc isi vulcaniza un toc.
Asa cred ca-l stii, iar cabanuta noastra era cam a 7a sau a 8a de la micul birou al celor care pazeau .
Vremuri trecute, intr-adevar; in 2005 am prins ceva stavride la taparina, pe digul de la Navodari, dar anul trecut am cumparat de la Pta.Grivitii, prins la talian.
Asta e !

Cand eram copil, pe la mijlocul lui mai incepeam sa intram in mare, la apa de 12-15 grade, calcam binisor cu un saculet la cingatoare si prindeam mai ales cambule, mai rar calcani, cu talpa, in zona " trei papuci ". Mai mare fiind, cu labe de cauciuc, vizor si arbaleta artizanala ( ca elastic foloseam garnituri de cauciuc de la ghiumurile de lapte ), prindeam calcan mare, laban, iar cei care mergeau departe pacaleau si cate un lufar.

@ Breban Marius
Racul american
1 -- Denumirile speciilor se modifica in timp (in unele cazuri), urmare a unor noi cercetari sau metode de stabilire a gradului de inrudire intre specii (exp. metoda ADN-ului), deci exista cazuri in care nu se modifica doar numele de specie ci si cel de gen, familie, etc. Rezulta ca respectivele specii sunt rebotezate sau chiar isi schimba locul in clasamentele sistematice.
Exemple:
Racul american de rau = Cambarus afinis (casificare 1852) = Orconectes limosus (casificare 1942)
Racul de rau = Astacus fluviatilis (casificare 1775) = Astacus astacus (casificare 1898)
2 -- Racul de rau american, originar din Delaware River Pennsylvania, introdus prima oara in Franta in 1900 (100 exemplare) de unde s-a raspandit practic in toata Europa (semnalata si la vecini: Ungaria, Polonia, la noi nu am gasit date) este mai mic decat A. fluviatilis, cu clestii si prima pereche de picioare mai putin dezvoltate; pete rosietice pe abdomen; protejat prin mai multe norme europene !!!!
3 – intradevar, în sec. 19 a existat o epidemie (cunoscuta ca „pesta racilor”) cauzata de o ciuperca parazita (micoza parazitara) care a decimat practic efectivele de A. astacus in mai toata Europa (la noi cu efecte minore); intrucat refacerea efectivelor s-a dovedit lenta si sporadica (a intervenit semnificativ si factorul poluare) s-a incercat reconstructia ecologica cu Orconectes limosus, care a dat bune rezultate sub aspect ecologic, dar aceasta specie fiind mai mica si cu clestii mici, nu are aceasi valoare „gastronomica” ca A. astacus, ne mai vorbind de faptul ca este si protejata prin lege.
4 – nemtii au dreptate, Astacus astacus fiind extrem de sensibila la calitatea apei, poate supravietui doar in ape curate sau minim poluate, deci „riscul sanitar” in cazul consumului de catre om este cel mai mic; in plus este are talia si clestii cei mai mari deci „ai ce păpa” iar gustul carnii este mai bun.
5 -- Racul american – Orconectes limosus – conform unor autori este considerata specie indezirabila in apele europene fiind invadator si concurent direct al lui A. astacus; poate fi insa o specie excelenta de cultura in conditiile unui control strict (sistem intensiv sau chiar superintensiv).
6 – conf. acelorasi autori pe piaţa europeană preţul de vânzare a racilor valorificaţi în stare proaspătă variază între 15-20 dolari/kg, iar pentru cei conservaţi prin frig între 5-6 dolari/kg !!!???
Pot fi vazute imaini cu aceste specii, de exp. la: http://iz.carnegiemnh.org/crayfish

@ Petrovici Valentin
citat: „Dle. Burian, cu tot respectul si toata admiratia mea pentru intreaga dvs. activitatea desfasurat in acest domeniu, va rog sa imi permiteti sa nu fiu de acord cu toate cele expuse de dvs. Se mai consuma si icrele care se gasesc in cavitatea toracica pina la fecundare. Cit priveste napirlirea aceasta are loc o singura data inainte implinirea virstei de doi ani. Cu scuzele de rigoare”
Stimate colega, urmaresc de mult postarile dvs. si am apreciat deseori cele expuse. In prezenta postare insa aveti si nu aveti dreptate:
1 – ce nu se consuma astazi ?? „lumea moderna” a ajuns sa manance „de prea mult bine” sau de foame, practic orice (incepand cu insecte si terminand cu sobolani, etc. etc.);
2 – icrele de rac sunt comestibile cu unele rezerve (vezi postarea despre icre) dar sunt putine cantitativ; numarul lor creste odata cu varsta femelei; femela depune icre doar odata pe an; rata de supravietuire a puilor este f. scazuta; efectivele de raci sunt in declin in Europa (urmare a degradarii conditiilor de mediu); pai daca ne apucam sa le mancam si icrele ce mai ramane ?????
3 – despre naparlire doar atat: „pe peretii regiunii cardiace a stomacului se vad de obicei si doi gastroliti, ca doua placi rotunde albicioase, cate unul de fiecare parte, popular cunoscuti sub numele de „ochi de rac”; ei sunt formati din calcar si constituie o rezerva pt. mineralizarea crustei nou formate dupa fiecare naparlire”.
Mai multe puteti afla din: Zoologia nevertebratelor, vol. II., autori prof. V. Gh. Radu si dr. doc. V.V. Radu, Ed. Didactica si Pedagogica – Bucuresti – 1967
Deci ramanem prieteni, in baza principiului ca „omul cat traieste invata”.
Sa auzim numai de bine

Cezar, cum stai cu spatele la mare si cu fata la barci, prima barca din dreapta la a voastra era barca noastra. Era una albastru marin. A voastra era alb cu ceva rosu imi pare.

@Burian Petru.
Va multumesc mult ptr informatii.Acum nu mai fac confuzii, promit !
Cu stima.

@ valentin petrovici

Alba, exact, doar chila si o dunga sub copastie le vopseau tatarii rosu-carmaz din superstitie; fenomenal, domle, de cate ori ne-om fi zis " buna dimineata " si ne ajutam poate la tras barca pe mal; oricum, voi aveati intotdeana vaselina pentru uns sandolele; acuma ne conversam pe site. Gata, trebuie sa iesim la o bere.

@Vali, Cezar.
Eu cred ca dati o bere amandoi...mie.
Ca daca nu deschideam eu topicul cu racii...

@Marius, eu accept cu bucurie; parerea meu este ca meriti berea pe deplin

rectific, parerea mea; ma gandeam la felul cum vorbeau tatarii mei de la barca si involuntar am scris "parerea meu"