Home Forum Subiecte Dacii, stramosii romanilor?

Forum Pescuitul.ro

Locul unde poti intreba si primi raspunsurile cautate


  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 2 sapt.
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea


Descoperire uluitoare la Brăila. Artefacte vechi de peste 7000 de ani rescriu istoria zonei

Valentin Roman / 18 ianuarie 2019

Cercetarea arheologică preventivă efectuată de Muzeul Brăilei ”Carol I” pentru construirea Podului suspendat peste Dunăre a dus la descoperirea de vestigii din Epoca de piatră, datate din anii 4.700-4.500 înainte de Hristos, potrivit informaţiilor făcute publice, joi, de şeful Secţiei Istorie din cadrul Muzeului Brăilei, dr. Stănică Pandrea.

Rezultatele preliminare ale cercetărilor arheologice preventive efectuate pentru realizarea Podului peste Dunăre, cel mai important proiect de infrastructură demarat în estul României după 1989, au fost prezentate de coordonatorul cercetării, dr. Stănică Pandrea, în cadrul unei conferinţe dedicate împlinirii a 651 de ani de atestare documentară a Brăilei (1368 – 2018).

„Cercetarea arheologică preventivă pentru acest proiect s-a făcut având în vedere că o bună parte din traiectoria viitoarei reţele de şosea şi pod trece prin fosta luncă inundabilă a Dunării. Pe tronsonul cuprins între km 0 + 500 şi 0 + 140, drumul traversează situl arheologic de la Brăiliţa, clasat în lista monumentelor istorice. În această zonă, nicio intervenţie la nivelul solului şi a subsolului nu se poate face fără o cercetare arheologică preventivă. Al doilea motiv pentru care s-a făcut cercetarea arheologică preventivă este acela că, în anul 2015, când Compania Naţională de Drumuri, astăzi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), a finanţat diagnosticul arheologic al zonei, pe acest teren am descoperit câteva fragmente de la urne funerare datate din secolele VIII-X după Hristos”, a explicat Stănică Pandrea.

Patru hectare de pământ săpate integral

Cercetarea de teren a început pe 7 august şi s-a încheiat pe 22 octombrie. Iniţial, prin contract, suprafaţa care trebuia cercetată era de 18.460 mp, dar în momentul în care s-au început cercetările, la solicitarea constructorului, Muzeul Brăilei a acceptat să efectueze săpăturile pe o suprafaţă mult mai mare, dublă, ajungând să cerceteze 40.861 mp.

„Sunt, practic, patru hectare de pământ săpate integral, de la nivelul solului, până la minus 1,20 metri adâncime, numai în câteva luni, o activitate extraordinară. Activitatea noastră a fost apreciată de Ministerul Culturii şi, pe 3 decembrie 2018, Direcţia de Cultură a judeţului Brăila a eliberat certificatul de descărcare de sarcină arheologică. Practic, constructorul are terenul liber de sarcină arheologică şi se poate apuca oricând de lucrare. Situaţia a fost foarte delicată, deoarece exproprierea s-a făcut abia după 1 noiembrie 2018, iar noi am terminat cercetările pe 22 octombrie. În mod firesc, nimeni nu te lasă să intri pe terenul lui şi să-l răscoleşti, omul fiind încă proprietar. Trebuie să recunosc că ne-a fost de mare ajutor activitatea depusă de primarul municipiului şi de preşedintele CJ Brăila, care au mers şi au discutat personal cu proprietari şi au reuşit să-i convingă să ne lase să intrăm şi să săpăm terenul”, a spus Pandrea.

Tot ce nu era pământ era recoltat

Fiind o suprafaţă foarte mare, a fost aplicată o metodologie specifică cercetărilor preventive, brevetată de arheologii francezi, metodă folosită de foarte multă vreme în Occident.

„Partea superioară a sedimentului, cu rădăcini, cu iarbă, cu recoltă de floarea soarelui, cu recoltă de porumb a fost decapată, săpată mecanizat. Am avut tot timpul lângă noi două utilaje, un buldozer şi o wolă. În momentul în care erau identificate complexele arheologice, începea cercetarea arheologică propriu-zisă, cea manuală. Unul dintre membri colectivului arheologic stătea tot timpul lângă utilaje şi când apărea un fragment ceramic sau urma unui gropi, utilajele se opreau şi interveneau arheologii cu lucru de migală, pensulă, perie, şpaclu. Tot ce nu era pământ era recoltat, adus la Muzeu şi spălat. În total, au fost săpate 4 hectare şi au fost identificate 102 complexe arheologice”, a spus arheologul brăilean.

„Am descoperit gropi cu materiale din Epoca de piatră”

Complexele arheologice descoperite sunt concentrate pe mai multe zone, în funcţie de epoca din care datează, respectiv Neolitic, Medieval şi Antichitate târzie, arheologii având surpriza să descopere aici vestigii din Epoca de piatră, fragmente ceramice, în total 45 de vase întregi sau întregibile, fragmente de pereţi, fragmente de podină, unelte din piatră şlefuită şi un obiect din metal, un pandantiv din cupru.

„Spre surprinderea mea şi a colegilor mei, am descoperit gropi cu materiale din Epoca de piatră, lucru foarte interesant. Eu, personal, nu mă aşteptam să găsesc o asemenea bogăţie de materiale arheologice din Epoca de piatră. Datarea lor este între 4.700-4.500 înainte de Hristos. Materialul a fost descoperit în gropi, este fragmentar, este aruncat, nu am găsit o locuinţă sau urmele unei locuinţe ‘in situ’, adică pe loc, ci am găsit fragmente de pereţi, fragmente de podină, fragmente de la o locuinţă aruncate în gropi, alături de seminţe carbonizate, care ar fi de mei, după cum am identificat noi macroscopic. Pot fi şi plante sălbatice, ele sunt trimise la analiză la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Am găsit fragmente ceramice tipice pentru Epoca pietrei, pentru una din cele mai frumoase civilizaţii ale Epocii pietrei, civilizaţia Boian. Materialele ceramice sunt lustruite, decorate cu caneluri fine, sunt excizate şi încrustate, decorate cu linii, cu incizii, dar şi câteva unelte din piatră şlefuită şi un obiect din metal, din cupru. Am descoperit un pandantiv din cupru”, a dezvăluit Pandrea.

Materiale din antichitatea târzie şi vestigii medievale

În afară de vestigiile din Epoca de piatră, am fost găsit şi materiale din antichitatea târzie şi vestigii medievale, respectiv două gropi de incineraţie din Epoca medievală târzie.

„Zona necropolei datează din medievalul târziu, spre modern, sfârşit de secol XVII, XVIII, până la început de secol XIX. Am descoperit 44 de morminte de incineraţie, cu 45 de urne, un mormânt avea două urne. Urnele sunt nişte vase în formă de borcan, în care am descoperit cenuşă cu pământ şi cu urme de oase arse. Am descoperit pe aceste vase urme de ardere secundară, pete de arsură în ele, ceea ce înseamnă că urnele nu au fost puse pe foc şi că cenuşa a fost pusă în urne la o temperatură destul de ridicată. Oasele descoperite în urne au o culoare cenuşie-albăstruie, ceea ce înseamnă că arderea s-a făcut la peste 1.200 de grade şi un timp îndelungat. Au fost descoperite destul de sus, la o adâncime de 40-45 cm. Înainte de a începe noi săpătura, acolo a fost o cultură de floarea soarelui. Recoltatul s-a petrecut cu o săptămâna înainte de a intra noi pe teren”, a explicat dr. Pandrea.

„Aveam o idee oarecum denaturată despre populaţia care trăia aici”

Descoperirile făcute în necropola din situl arheologic Brăiliţa au schimbat părerea arheologilor despre populaţia care a trăiti aici între secolele între secolele VIII-X după Hristos.

„Până acum, noi aveam o idee oarecum denaturată despre populaţia care trăia aici între secolele între secolele VIII-X după Hristos, o populaţie păgână pentru că ea se incinerează, nu se înhumează, care părea a fi o populaţie la marginea lumii civilizate. Dar, iată, că am descoperit că oamenii atunci când sunt incineraţi sunt arşi la temperaturi mari cu timp îndelungat. Asta presupune că rugul funerar avea în jur de trei metri cubi de lemne. Ori ca să aduci lemne era un lucru foarte important, nici astăzi nu e uşor să aduci trei metri cubi de lemn şi să-l clădeşti şi deasupra să pui un defunct. Iată, oamenii se îngropau cu bunurile personale, nu erau pur şi simplu aruncaţi, erau înfăşuraţi în giulgiu, lucru cu totul şi cu totul interesant şi care schimbă viziunea noastră asupra epocii”, a mai spus dr. Pandrea.

sursa: https://www.dcnews.ro/

18 ianuarie 2019 in ARTICOLE GENERALE. Tags: descoperire arheologica

http://www.vatra-daciei.ro/descoperire-uluitoare-la-braila-artefacte-vechi-de-peste-7000-de-ani-rescriu-istoria-zonei/

  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 5 zile
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

Secretele calendarului dacic. Ce legături existau între templele din Sarmizegetusa Regia şi felul în care strămoşii noştri calculau trecerea timpului

Valentin Roman / 29 iulie 2017

Vechile temple din Sarmizegetusa Regia şi altarele celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei au dat naştere unei serii nemărginite de ipoteze şi interpretări. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care strămoşii noştri măsurau trecerea timpului sunt numeroase.

Cea mai cunoscută relatare despre modul în care dacii se raportau la ştiinţă i-a aparţinut istoricului roman Iordannes şi datează din secolul VI. Autorul lucrării „Getica” îi prezintă pe dacii din vremea regelui Burebista şi al sfătuitorului său Deceneu ca fiind oameni instruiţi şi buni cunoscători ai ştiinţei şi ai naturii. Iordannes susţinea că geţii cunoşteau semnele zodiacului, mersul planetelor şi aveau propriul calendar.

Deceneu i-a instruit, susţinea istoricul, în filosofie, ştiinţă, etică şi logică şi, „demostrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cît globul de foc al soarelui întrece măsura globului pămîntesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit pînă la apus spre a se apropia sau depărta de polul ceresc”, informa Iordanes, în Getica. Lucrarea autorului din Evul mediu timpuriu este contestată de istorici ca fiind bazată pe relatări fictive şi eronate.

Istorisirea lui Iordanes

Alţi cercetători au folosit însă informaţiile oferite de Iordannes şi de istoricii din Antichitate pentru a susţine propriile teorii legate de calendarul pe care l-ar fi folosit strămoşii noştri. S-au bazat în ipotezele lor şi pe rămăşiţele sanctuarelor misterioase care se află în incinta sacră a Sarmizegetusei Regia.

„Confirmarea cea mai strălucită a spuselor lui Iordanes despre preocupările ştiinţifice (şi în special astronomice) la daci o constituie însă marele sanctuar rotund din incinta sacră a Sarmizegetusei. Considerat multă vreme ca o enigmă, lui i s-au atribuit, ipotetic, cele mai diverse destinaţii, de la aceea de circ până la aceea de necropolă sau de altar al zeului solar.

Academicianul C. Daicoviciu a făcut un mare pas înainte afirmând legătura acestui sanctuar cu calendarul. În realitate e vorba nu numai de o simplă legătură; monumentul e un adevărat sanctuar-calendar al dacilor”, afirma Hadrian Daicoviciu, în volumul „Dacii” (1965, Editura Ştiinţifică).

Un stâlp din Sarmizegetusa însemna o zi

Vechiul sanctuar compus din trei cercuri concentrice (unul din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit şi unul din stâlpi groşi din lemn), care aveau în centru o construcţie din stâlpi groşi din lemn, în forma unei potcoave, ar fi folosit la numărarea zilelor din an şi la calcule astronomice, susţin unii istorici.

Cei care au susţinut ipoteza sanctuarului – calendar precizau că un stâlp însemna o zi. „Numărul blocurilor de andezit care alcătuiesc cercul exterior este de 104. Strâns lipite unul de altul şi uşor arcuite, ele formează un cerc perfect închis. Cercul al doilea consta din două feluri de stâlpi: unii mai înguşti şi mai înalţi, ceilalţi mai laţi şi mai scunzi. Toţi stâlpii sunt paralelipipedici. Şi stâlpii formează, deci, un cerc practic continuu, fără nici o întrerupere mai largă care ar putea reprezenta o intrare. În total, sunt 180 de stâlpi înguşti, şi 30 de stâlpi laţi. Dar nu atât numărul stâlpilor, cât gruparea lor e importantă şi semnificativă: invariabil, după 6 stâlpi înalţi şi înguşti urmează un al şaptelea, scund şi lat. Acest grup de 6+1 stâlpi se repetă de 30 de ori. Îngrăditura centrală, în formă de potcoavă, a sanctuarului numără 34 de stâlpi de lemn, la fel cu cei ai cercului, dar mai puţin înalţi”, informa istoricul.

Calendarul cu 360 de zile

“Admiţând că numai stâlpii subţiri reprezintă zile calendaristice, sanctuarul mare rotund cuprinde 180 de zile, repartizate în 30 de grupuri de câte 6. Să facem acum încă un pas înainte, afirmând că numărul de 180 de zile ne duce la concluzia existenţei unui calendar în care anul era de 360 de zile”, explica istoricul Hadrian Daicoviciu.

Potrivit acestuia, faptul că pe circumferinţa sanctuarului nu sunt plasaţi 360 de stâlpi-zile, ci numai jumătate din acest număr, nu este o piedică în calea acceptării ipotezei despre anul dacic de 360 de zile, deoarece sanctuarul rotund are un rol simbolic, de cult, şi nu un rol practic de calendar uzual aflat la îndemâna tuturor.

“Ideea existenţei la daci a unui an calendaristic de 360 de zile nu are nimic surprinzător sau neverosimil, ţinând seama de drumul parcurs în domeniul astronomiei şi al calendarului de multe alte popoare din antichitate, ea apare, dimpotrivă, ca foarte posibilă şi chiar firească”, adăuga istoricul, care considera că dacii aveau un calendar original, însă cu timpul, pe măsură ce şi-au dat seama de inexactitatea lui, au fost nevoiţi să îl corecteze.

Anul dacic – 47 sau 60 de săptămâni

Ştefan Bobancu, Cornel Samoilă şi Emil Poenaru au publicat, în 1980, un volum dedicat calendarului dacilor. Lucrarea “Calendarul de la Sarmizegetusa Regia” a apărul la Editura Academiei Republicii Socialiste Române şi susţine, printre altele, ipoteza că dacii aveau un sistem calendaristic complex.

“Acest sistem era structurat pe baza ciclului de 13 ani. Anii dintr-un ciclu erau de patru tipuri, ca valoare în zile de 364, 365, 366 şi 367, care aveau o succesiune fixă. Un an din calendarul civil dacic avea 47 de săptămâni. Săptămânile erau de trei tipuri, de şase, şapte şi opt zile. Un an din calendarul ritualic dacic avea 60 de săptămâni, toate având câte şase zile, iar fiecare an se corecta la sfârşit, cu ajutorul unei structuri anume construite, cu 4,5, 6 sau 7 zile, pentru a se alinia calendarului civil. Sistemul calendaristic dacic (atât civil, cât şi ritualic) avea proprietatea remarcabilă de a situa prima zi a Anului Nou, de fiecare dată, în prima zi a unei săptămâni”, susţineau autorii volumului editat de Academia RSR. Evidenţa timpului era ţinută foarte uşor, adăugau cercetătorii.

Dacii îşi corectau calendarul o dată la doi ani Un alt studiu asupra calendarului dacic a fost publicat de Sebastian Vârtosu şi Anişoara Munteanu, în 2013, şi a fost bazat pe cercetarea ansamblului de sanctuare din Sarmizegetusa Regia. Cei doi cercetători stabileau că un an dacic conţine 52 săptămâni, ceea ce înseamnă 364 zile (52×7=364 sau 13 luni egale a câte 28 zile fiecare 13×28=364).

“Să ne orientăm atenţia la marele sanctuar circular. Cercul exterior din piatră este format din 104 piese. La prima vedere pare neobişnuit acest număr, dar dacă ne gândim că acesta reprezintă de două ori numărul 52, dintr-o dată, totul capătă sens. 52 reprezintă numărul de săptămâni dintr-un an, iar dacă vrem să vedem câte zile are anul acela, înmulţim 52 cu 7 şi avem răspunsul, 364 de zile. Aşadar, o rotaţie completă a cercului exterior de piatră din Marele Sanctuar Circular se efectua la o dată la doi ani. Atunci dacii efectuau corecţiile necesare. De ce nu după un an? Pentru că ar fi stricat simetria anului perfect. Toate lunile egale, cu câte 28 de zile fiecare, anotimpurile egale a câte 13 săptămâni fiecare (91 zile). Măcar un an trebuia păstrată această „perfecţiune”, altfel lumea pierea în haos (asta spune multe şi despre religia lor şi despre psihologia şi mentalităţile lor). Dar de ce nu făceau corecţia după trei, patru, cinci ani sau mai mulţi? Răspunsul este simplu – dacii erau oameni simpli, cu simţ practic, înţelepţi şi extrem de inteligenţi, contrar părerii istoricilor care îi consideră barbari. .Dacă treceau prea mulţi ani până să se facă corecţia, decalajul între anul tropic şi cel dacic ar fi fost prea mare”, susţineau autorii volumului “Calendarul dacic din ansamblul de sanctuare de la Sarmisegetuza Regia” (2013).

sursa: http://adevarul.ro/

29 iulie 2017 in ARTICOLE GENERALE. Tags: calendar dacic, temple sarmizegetusa, templu dacic

http://www.vatra-daciei.ro/secretele-calendarului-dacic-ce-legaturi-existau-intre-templele-din-sarmizegetusa-regia-si-felul-in-care-stramosii-nostri-calculau-trecerea-timpului/


  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 9 ore
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

Vestigiile istorice ale României sunt distruse rând pe rând

Valentin Roman / 4 hours ago

un articol de Valentin Roman

Romania este supusa, de 30 de ani, unui adevarat asediu. Nu se face cu sabia, nu se face cu pusca, ci prin decizii anti-nationale luate la nivel de lideri politici, dar, trebuie sa recunoastem ca si pe fondul unei apatii ingrijoratoare a poporului roman. Acest asediu se desfasoara pe toate domeniile si zonele de interes: economic, industrial, cultural, educational. Ce se urmareste? Simplu: transformarea totala a poporului roman intr-o entitate supusa, lipsita de resurse, valori, si radacini istorice. In felul acesta, in decurs de 2-3 generatii, Romania va fi ocupata si locuita de un popor cu calitate de chirias in propria sa tara.

Ma voi referi, in cele ce urmeaza, la asediul si abuzul asupra istoriei nationale, o campanie agresiva si intensa, vizibila si cu efecte grave asupra mostenirii noastre culturale. De ani buni am sesizat si prezentat public exemple nenumarate de vestigii distruse, furate, uitate intentionat, neprotejate ori nepromovate corespunzator. Acest abuz se menifesta pe toate palierele culturale, de la cercetarea pe teren la informatiile oferite in scoala generatiilor tinere si aflate in formare.
Sa incepem, de pilda, cu manualele de istorie. Sunt de acord ca, cine vrea sa aprofundeze istoria, de pilda, o face ulterior, dupa gimnaziu si liceu, prin cursuri universitare si post universitare, insa asta nu inseamna ca, la nivel de informatii generale in primele etape scolare, manualele nu trebuie sa cuprinda elementele de baza. Dar nu se intampla asa. La o simpla analiza a acestora vom putea lesne observa ca, in mod intentionat, istoria este ciuntita si prezentata fragmentat. Nu se specifica nimic legat de atestarea primilor oameni moderni europeni pe teritoriul Romaniei, de pilda (Pestera cu Oase, vechime 40.000 de ani) ori despre culturile fantastice ale neoliticului (Cucuteni, Hamangia, Gumelnita etc), culturi care si-au pus amprenta in mod semnificativ asupra cursului ulterior al istoriei europene.

Mergand mai departe pe firul istoriei si ajungand in antichitate, abia daca se precizeaza, in cateva randuri, despre daci si razboaiele lor cu romanii, dar mai nimic despre cultura lor materiala, spirituala, despre obicieuri si traditii, multe dintre ele fiind mostenite de noi peste mii de ani. Pentru perioada Evului Mediu, portretele marilor nostri voievozi sunt incomplete, iar actiunile, faptele si impactul lor in politica regionala sunt diminuate tot intentionat, ba chiar bagatelizate. In schimb, spatii largi se aloca istoriei minoritatilor nationale, dar si unor evenimente mai degraba inventate decat reale, precum asa-zisul holocaust evreiesc petrecut pe teritoriul nostru.

Despre situatia din manuale, afla mai multe, aici: Istoria ne este furată! Manualele de liceu îi ignoră pe geto-daci
Situl de la Șibot, distrus de lucrările la șosea, 2012, foto: Valentin Roman

Situatiei din scoli i se adauga situatia de pe teren, unde lucrurile sun cel putin la fel de tragice. In ultimii ani, de-a valma au fost distruse zeci, daca nu sute, de situri arheologice importante, apartinand unor diverse epoci istorice (din neolitic pana in epoca moderna), asupra multora dintre ele intervenindu-se sub pretextul lucrarilor la diverse proiecte de infrastructura. Evident ca avem nevoie de autostrazi, poduri, cai ferate si altele, sunt imperios necesare unei tari a secolului XXI, dar, de foarte multe ori, relieful permitea modificarea respectivelor proiecte astfel incat acele situri sa nu fie afectate total sau partial. In toate tarile Europei unde se urmareste protejarea vestigiilor, proiectele moderne sunt concepute in functie de acestea, nu prin distrugerea lor. La Roma, spre exemplu, tunelurile statiilor de metrou au fost construite in functie de zidurile antice, acestea fiind practic ”imbracate” de noile structuri, nu distruse. Nu mai vorbesc despre greci, care au grija ca fiecare piatra, ramasita, fie ea cat de mica a unor vestigii, sa fie protejata, semnalizata, cu instalare de panou informativ si, de cele mai multe ori, cu o taxa pentru a fi vazute mai de aproape.

In acest sens, sesizam in urma cu vreo 7 ani situatia din timpul lucrarilor la tronsonul de autostrada Deva-Orastie, acolo unde, pe un segment de doar 45 de kilometri, au fost pur si simplu asfaltate si distruse nu mai putin de 100 de situri arheologice si asezari din diverse epoci istorice, printre cele mai importante fiind asezarea romana de la Șibot si sit-ul de la Tartaria, locul in care au fost descoperite obiectele ce contin prima forma de scriere atestata din lume. Totul s-a facut in cateva zile: nivelare, asfaltare, distrugere definitiva. Am prezentat, la acea vreme, tragica situatie atat in cadrul unor emisiuni tv, cat si intr-o serie de articole publicate pe site-urile noastre. (un exemplu, aici: România este sub asediu (III): DISTRUGEREA ISTORIEI )

Au avut vreun efect aceste actiuni? Nu. Romanii au continuat sa asiste nepasatori la aceste distrugeri, asa cum asista, in marea lor majoritate, la retrocedarile ilegale de terenuri si paduri, la defrisarile masive, la distrugerea putinului ramas din industrie ci institute de cercetare, la tot.

Si pentru ca situatia dezastruoasa din scoli si cea de pe teren nu ar fi fost de ajuns, campania de distrugere a istoriei nationale a fost sustinuta permanent si prin numirea la conducerea unor institutii importante, precum Ministerul Culturii, a unor indivizi care, prin actiunile lor fatise si modul in care alocau fondurile publice se pozitionau vizibil impotriva culturii si istoriei romanesti. Am dat ca exemplu, de pilda, cazul  lui Kelemen Hunor, despre care puteti gasi detalii aici: Cine ne distruge istoria. Cum împărţea Kelemen Hunor banii Ministerului Culturii .
Fragmente de ceramica dacica sparte si lasate pe camp la Argedava, 2012, foto: Valentin Roman

Un semn care intareste spusele mele este si anuntul recent al UNESCO, institutie care si-a exprimat ingrijorarea privind situatia Sarmizegetusei Regia, cel  mai important sit dacic din tara noastra si care, in urma unei proasta administrari, risca sa piarda statutul de obiectiv in patrimoniu UNESCO.

Evident ca se pot scrie multe pe acest subiect, se poate vorbi si despre situatia a multe case memoriale ce au apartinut unor personalitati marcante ale poporului nostru, aflate acum in paragina si tratate cu indiferenta totala de catre institutiile publice care aveau obligatia de a la intretine ori despre situatia unor situri arheologice extrem de importante, precum Argedava, devenite astazi gropi de gunoi pentru localnici. Efectul acestor realitati, pe termen mediu si lung, va fi, asa cum am mai spus, faptul ca generatiile ce vin vor fi private de informatiile elementare legate de istoria acestui pamant, pierzandu-si, in mod practic, dreptul conferit de vechime si statornicie milenara.

Citeste si despre cazul Pecica, aici:

Distrugerea istoriei naționale continuă: cazul Pecica. Oseminte antice risipite pe câmp

Urmareste o emisiune tv in care sesizam o parte dintre abuzurile descrise mai sus, aici:

http://www.vatra-daciei.ro/vestigiile-istorice-ale-romaniei-sunt-distruse-rand-pe-rand/


fiber_newStiri

Se instituie masuri de prohibitie pentru pescuitul in scop comercial, recreativ si familial al oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si alte vietuitoare acvatice vii in habitatele piscicole naturale, pe o durata de 60 de zile, in perioada 11 aprilie – 09 iunie inclusiv, cu exceptiile prevazute in prezentul ordin. [...]

fiber_newInfo

Potrivit deciziei ANPA nr. 454/18.12.2018, pana la emiterea de catre ANPA a noilor permise de pescuit recreativ pentru anul 2019, pescuitul recreativ in habitatele naturale, cu exceptia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, se va desfasura pe baza permiselor de pescuit recreativ, emise de ANPA in anul 2018... [...]