Home Forum Subiecte Dacii, stramosii romanilor?

Forum Pescuitul.ro

Locul unde poti intreba si primi raspunsurile cautate


  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 3 luni
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

Carul dacic descoperit pe șantierul autostrăzii Sibiu-Orăștie:

https://fun.devizitat.org/2018/10/21/unicat-in-europa-carul-geto-dacic-din-fier-descoperit-pe-santierul-autostrazii-sibiu-orastie-are-peste-2-000-de-ani-vechime/

  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 3 luni
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

DANIEL ROXIN: Cătălin Tolontan m-a atacat “subrural” în ziarul Libertatea. Îl admiră pe Boia și nu poate digera “Dacismul”. Citește aici:

ianuarie 03, 2020

by Daniel Roxin

4 Comments

Începând de ieri, Cătălin Tolontan și echipa sa de la ziarul Libertatea au început o „cruciadă” stupefiantă împotriva unuia dintre cei mai importanți arheologi români, Marin Cârciumaru.

Arheologul târgoviștean, profesor universitar și un specialist cu reputație internațională a făcut anul trecut (împreună  cu alți arheologi) o descoperire remarcabilă, de interes mondial, în apropiere de Piatra Neamț: o statuetă Venus, din piatră, veche de cel puțin 17.000 de ani, cea mai veche din România.

Toate bune și frumoase doar că, după ce acest eveniment a fost promovat luna trecută în toată presa națională, ca urmare a nemulțumirii unuia dintre “pălmașii” care a lucrat pe șantierul arheologic și care ar fi vrut să își asume descoperirea, totul s-a transformat într-un circ demn de romanele lui Kafka, în care atât veridicitatea obiectului arheologic, cât și persoana lui Marin Cârciumaru sunt puse sub semnul întrebării, cu un titlu înșelător care duce, în prima fază, la impresia că statueta este un fals: „Înscenarea lui Venus! Cum s-a regizat în 2019 cea mai importantă descoperire paleolitică din istoria României”. Citește articolul din Libertatea AICI.

Fără a aștepta concluziile unei anchete formate din specialiști, Cătălin Tolontan și colegii săi i-au condamnat “la moarte profesională” pe arheologi și sunt la un pas de a declara statueta un fals.

Evident, în demersul său, jurnalistul Libertății nu a fost deloc preocupat de realizările arheologilor, dovadă că nu le-a menționat, lucru care l-ar fi obligat la mai mult respect și la o altă abordare a problemei. Iată care ar fi acestea:

Echipa lui Marin Cârciumaru a adus la lumină peste 70% din obiectele de podoabă din arta paleolitică descoperite pe teritoriul României;Profesorul Marin Cârciumaru are o ridicată cotă internațională, cercetările lui fiind publicate în reviste de prestigiu științific internațional;La inițiativa lui și cu munca susținută a tututor celor din apropierea sa a înființat un muzeu unic în România și în această parte a Europei: Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște – o realizare remarcabilă, cu un număr mare de vizitatori.

Ori, în contextul unei munci cu astfel de rezultate să tratezi o personalitate științifică remarcabilă ca și cum ar fi un găinar, așa cum a făcut-o Cătălin Tolontan și echipa sa, este mai mult decât regretabil.

Până la urmă, ca admirator al lui Lucian Boia (citește AICI) ne întrebăm dacă nu cumva Tolontan și-a propus să alunece în siajul meteoric al acestuia fiind preocupat, cât se poate de corect politic, de demitizarea celor care fac lucruri remarcabile în țara asta!

Privind determinarea proletară cu care a abordat subiectul „Înscenării lui Venus”, mă întreb dacă Tolontan este la fel de deranjat  de faptul că eroul său, Lucian Boia, a fost un propagandist comunist pe vremuri (citește AICI), un colaborator al Securității după cum s-a autodenunțat (citește AICI) sau că a fost demolat de actualul președinte al Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, care a spus despre Boia că ”FALSIFICĂ ISTORIA” (citește AICI)

Se pare că nu!

Și acum să ajungem și la atacul “subrural” (sic, mi-am permis să introduc o licență satirică în limba română) la adresa mea, în ecuația scandalului despre care vorbim, atac prin care, indirect, și-a propus să lovească tot în Cârciumaru.

Desigur, eu nu am nicio treabă cu descoperirea lui Venus și nici cu scandalul propriuzis. Doar că, cu viclenia jurnalistică a celor trecuți prin multe, pe care Tolontan o stăpânește perfect, și-a zis că introducându-mă și pe mine în schemă (eu fiind un “personaj controversat”, pentru că mă ocup cu „Dacologia”) va putea să afecteze imaginea profesorului Cârciumaru și pe alt front.

Citește articolul în care sunt eroul negativ, AICI, sau intră pe pagina de Facebook a lui Tolontan unde a făcut mai multe postări pe această temă, AICI.

Mai exact eu sunt „acuzat” de următoarea „crimă culturală”: în urmă cu câțiva ani, pe vremea când echipa profesorului Cârciumaru nu avea NICIUN FOND pentru cercetarea arheologică, am contribuit eu cu o sponsorizare de 10.000 de lei, ceea ce le-a permis arheologilor să meargă pe șantier, unde au și făcut descoperiri importante.

“Crima culturală” a arheologilor este că au acceptat. Vai, ce nenorocire, ce compromis, nu-i așa? Ministerul Culturii i-a refuzat, iar ei au acceptat bani de la mine pentru cercetare. Fără nicio pretenție, fără vreo imixtiune a mea în treaba lor. Pur și simplu pentru binele arheologiei!

Ideea este că șmecheria introducerii mele în scandal vizează slăbirea credibilității lui Marin Cârciumaru. Adică, cititorul ar putea înțelege că Tolontan vrea să spună următoarele: “dacă a acceptat bani de la Roxin, este clar că profesorul Cârciumaru avea o predispoziție pentru înșelăciune”. Chiar așa?!?

Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost finalul primului articol, în care nu mi se menționează încă numele și unde se spune (țineți-vă bine) că:  „Povestea nu se oprește însă aici. Căci în ea apare un personaj care crede că descoperirile de la Piatra-Neamț fac parte din planul lui Dumnezeu pentru gloria dacilor.“

Imaginați-vă că Tolontan și echipa mi-au pus în seamă o astfel de aberație, fără să ezite, pe care nu aș fi putut să o gândesc, dapăi să o spun, nici măcar dacă aș fi fost mort de beat (ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată)!

Cam câtă lipsă de deontologie profesională trebuie să aibă cineva, domnule Tolontan, ca să îi atribuie unei alte persoane o asemenea aberație mincinoasă?

Și pentru că m-am lămurit în legătură cu acest lucru, o să încerc să vă fac puțină educație istorică, alta decât cea a lui Lucian Boia, eroul dumneavoastră. Prin urmare, dacă aveți puțin timp, vizionați filmul documentar ZALMOXIS. S-ar putea să vă pună pe gânduri! Aici:

Daniel Roxin

http://daniel-roxin.ro/index.php/2020/01/03/daniel-roxin-catalin-tolontan-m-a-atacat-subrural-in-ziarul-libertatea-il-admira-pe-boia-si-nu-poate-digera-dacismul-citeste-aici/


  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 2 luni
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

Muzeul Aurului din Brad deţine 1.300 exponate din aur nativ, peste 1.000 de eşantioane minerale şi cele mai valoroase 18 kilograme de aur din lume. ‘„Dansatoarea de Flamenco”, „Harta României” sau „Şopârlele de aur” sunt doar câteva dintre exponatele de mare valoare care pot fi admirate aici. O singură „şopârlă”, de exemplu, a fost evaluată la 3 milioane de dolari.

Prima atestare a Muzeului Aurului apare într-un document din anul 1912, notă care poartă semnătura unui vizitator. Majoritatea exponatelor din aur – aşa cum este el în zăcăminte, fin dispersat, liber sau concrescent cu alte minerale – au fost scoase la lumină de mineri în minele de aur din munţii Apuseni, potrivit www.primariabrad.ro.

O piesă de o raritate deosebită este „Dodecaedrul de aur” pe care se observă cu uşurinţă forma cu 12 feţe ale unui cristal plasat la partea terminală a altor cristale alungite.

Colecţia muzeului cuprinde obiecte arheologice descoperite în zona Brad – Crișcior care dovedesc existenţa omului în urmă cu 5.000 de ani şi a unei activităţi de extragere a aurului de 2.000 de ani.

Sursa: Agerpres




http://hunedoaralibera.ro/doza-de-cultura-muzeul-aurului-din-brad/?fbclid=IwAR2SbWQZXXtHCGkUhkkJ7GeYEoYVKBxz_t4zijlt89bVK1g1O61KJuTcMKA

  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 3 sapt.
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

Dimitrie Cantemir vorbește, în secolul al XVIII-lea, despre ZEII DACI la care încă se închinau moldovenii…

martie 07, 2020

by Daniel Roxin

0 Comment

În ultima vreme, agenții anti-România sau adepții fanatici ai curentului latinopat au pus sub semnul întrebării sau chiar au negat continuitatea geto-dacică, pretinzând că geto-dacii au dispărut din istorie; romanii, mai apoi migratorii sau imperiile care au călcat aceste locuri, spun ei, au făcut să dispară moștenirea acestora. Cu alte cuvinte, noi, astăzi, suntem orice altceva, numai urmași ai geto-dacilor nu!

Fără îndoială, poporul român este, astăzi, rezultatul mixajului etnic și cultural pe care autohtonii l-au făcut cu cei care au venit din alte părți și până la urmă au rămas aici. Doar că majoritatea celor care au venit din alte colțuri ale lumii au fost asimilați de populația autohtonă, iar moștenirea geto-dacică este cea mai consistentă din punct de vedere cultural, chiar dacă putem descoperi și alte influențe.

În sprijinul acestei realități vin și cuvintele lui Dimitrie Cantemir, domnul moldovean și savantul care a trăit la intersecția secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Iată ce spunea el:

Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) – “Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat spre eres (erezie-n.m.) şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor.” (D. Cantemir / Despre Religia Moldovenilor)

Potrivit lui Dimitrie Cantemir (pe care nu îl putem suspecta că nu știa ce vorbește), în urmă cu 300 de ani, oamenii simpli din Moldova aveau credințe și ritualuri destinate zeilor străvechi. Ce poate fi mai edificator decât asta?

Peste toate, studiul făcut de cercetătoarea Iulia Brânză Mihăileanu, publicat într-o carte cu numele CREDINȚE MAGIGE GETO-DACICE, dovedește că aceste credințe străvechi, dublate de practici magice care au legătură cu lumea geto-dacilor, încă sunt vii în anumite sate din Moldova.

Cartea poate fi comandată aici: DACIA ART

Așadar, continuitatea geto-dacică este în mod clar pusă în evidență, și astăzi, spre supărarea dușmanilor noștri identitari!

Daniel Roxin

https://daniel-roxin.ro/index.php/2020/03/07/dimitrie-cantemir-vorbeste-in-secolul-al-xviii-lea-despre-zeii-daci-la-care-inca-se-inchinau-moldovenii/

  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 7 zile
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea
Citat din dalearober
Dimitrie Cantemir vorbește, în secolul al XVIII-lea, despre ZEII DACI la care încă se închinau moldovenii…

martie 07, 2020

by Daniel Roxin

0 Comment

În ultima vreme, agenții anti-România sau adepții fanatici ai curentului latinopat au pus sub semnul întrebării sau chiar au negat continuitatea geto-dacică, pretinzând că geto-dacii au dispărut din istorie; romanii, mai apoi migratorii sau imperiile care au călcat aceste locuri, spun ei, au făcut să dispară moștenirea acestora. Cu alte cuvinte, noi, astăzi, suntem orice altceva, numai urmași ai geto-dacilor nu!

Fără îndoială, poporul român este, astăzi, rezultatul mixajului etnic și cultural pe care autohtonii l-au făcut cu cei care au venit din alte părți și până la urmă au rămas aici. Doar că majoritatea celor care au venit din alte colțuri ale lumii au fost asimilați de populația autohtonă, iar moștenirea geto-dacică este cea mai consistentă din punct de vedere cultural, chiar dacă putem descoperi și alte influențe.

În sprijinul acestei realități vin și cuvintele lui Dimitrie Cantemir, domnul moldovean și savantul care a trăit la intersecția secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Iată ce spunea el:

Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) – “Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat spre eres (erezie-n.m.) şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor.” (D. Cantemir / Despre Religia Moldovenilor)

Potrivit lui Dimitrie Cantemir (pe care nu îl putem suspecta că nu știa ce vorbește), în urmă cu 300 de ani, oamenii simpli din Moldova aveau credințe și ritualuri destinate zeilor străvechi. Ce poate fi mai edificator decât asta?

Peste toate, studiul făcut de cercetătoarea Iulia Brânză Mihăileanu, publicat într-o carte cu numele CREDINȚE MAGIGE GETO-DACICE, dovedește că aceste credințe străvechi, dublate de practici magice care au legătură cu lumea geto-dacilor, încă sunt vii în anumite sate din Moldova.

Cartea poate fi comandată aici: DACIA ART

Așadar, continuitatea geto-dacică este în mod clar pusă în evidență, și astăzi, spre supărarea dușmanilor noștri identitari!

Daniel Roxin

https://daniel-roxin.ro/index.php/2020/03/07/dimitrie-cantemir-vorbeste-in-secolul-al-xviii-lea-despre-zeii-daci-la-care-inca-se-inchinau-moldovenii/

Cele mai multe cetăți dacice din Munții Orăștiei au fost permanent neglijate de autoritățile locale. Bălăriile au acoperit zidurile antice adeseori, iar acolo unde mai găseai câte un panou cu explicații, acesta se dovedea inutil deoarece suportul  pe care au fost scrise cândva informațiile era distrus de vreme. Despre o astfel de situație jenantă, găsită în antica cetate de la Costești, am făcut și eu, anul trecut, o scurtă înregistrare video pe care o puteți viziona aici:

Tocmai de aceea, noua lege care vizează protecția cetăților dacice, prin impunerile sale, VA FORȚA autoritățile locale să facă ceea ce nu au făcut până acum din lipsă de responsabilitate, patriotism și conștiință identitară: să le îngrijească așa cum trebuie!

Pe data de de 20 martie 2020, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 23/2020 privind regimul juridic al Cetăților dacice din Munții Orăștiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO și unele măsuri pentru protejarea acestora. Legea intră în vigoare de astăzi, 23 martie 2020, și stabilește câteva lucruri foarte importante:

Art.1
(1) Județele pe teritoriul cărora se află monumentele istorice Cetățile dacice din Munții Orăștiei, denumite în continuare Cetățile dacice din Munții Orăștiei, și care nu sunt înscrise în inventarul domeniului public național ori în inventarul domeniului public local al comunelor, orașelor și municipiilor au obligația să preia, să inventarieze, să înscrie în domeniul public județean și să asigure administrarea acestora. (…)
(4) Consiliile județene au obligația să protejeze, să conserve și să pună în valoare Cetățile dacice din Munții Orăștiei, aflate în administrare, inclusiv prin activități de publicitate și desfășurarea de activități de natură economică în ceea ce privește editarea și valorificarea prin standuri proprii de material de popularizare în scopul cunoașterii, educării, promovării și cercetării monumentelor istorice.
(5) Consiliile județene au obligația să asigure paza monumentelor istorice, a zonei de protecție a acestora, să stabilească mijloacele de protecție și să monitorizeze punerea în aplicare a acestora, iar Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul Jandarmeriei Române, are obligația să asigure măsurile de ordine și siguranță publică. (Citește întregul text al legii aici: lege5.ro)

Potrivit legii, nu mai este loc de tocmeală. Consecința firească a acesteia ar fi aceea că, începând din acest an, TOATE Cetățile Dacice din Munții Orăștiei ar trebui să fie îngrijite, păzite, cu panouri explicative în bună stare și „dotate” cu materiale de popularizare frumos realizate. Așa cum era normal să fie, de mult, într-o țară care se vrea civilizată!

Daniel Roxin



https://daniel-roxin.ro/index.php/2020/03/23/de-astazi-intra-in-vigoare-o-lege-care-nu-le-mai-permite-autoritatilor-locale-sa-neglijeze-cetatile-dacice/

  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 12 ore
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

Aventura descoperirii acestei scrieri începe cu siturile  din  Turdaș.  În  1875,  arheologa  maghiară  Zsòfia von Torma descoperă la Turdaș, în locul numit „La luncă”, o mulțime de statuete feminine acoperite cu semne curioase. Cercetătoarea le-a considerat pictograme și a emis ideea că populația neolitică din Ardeal cunoștea scrisul. Descoperirea „scrierii Turdaș” a făcut în epocă înconjurul lumii. Apoi a fost „uitată”, ne spune Iulia Brânză Mihăileanu în cartea sa “Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?” (Disponibilă aici DACIA ART), iar apoi continuă:



Iulia Brânză Mihăileanu  – extras din cartea “Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?”

https://daniel-roxin.ro/index.php/2020/03/30/arheologul-italian-care-a-datat-tablitele-de-la-tartaria-scrisul-s-a-nascut-pe-valea-dunarii/

  • favorite_border

re:Dacii, stramosii romanilor?

  • Adaugat de: person dalearober
  • scheduleacum 12 ore
  • thumb_up 0 likes
Domeniul: Cafenea

MARELE ARHEOLOG ITALIAN MARCO MERLINI : “SCRISUL S-A NĂSCUT ÎN EUROPA, PE VALEA DUNĂRII”. COMUNITATEA ȘTIINȚIFICĂ INTERNAȚIONALĂ SE APROPIE DE MOMENTUL ÎN CARE VA VALIDA ACEST ADEVĂR!!!

noiembrie 6, 2019

Cartea “Scrisul s-a născut în Europa?” (La scrittura è natta in Europa?) de Marco Merlini a apărut la editura Avverbi, Roma, în 2004.

Autorul răspunde afirmativ la întrebarea din titlu, după ce a făcut o minuţioasă muncă de investigație în decursul unui Grand Tour de trei ani prin Europa neolitică sud-orientală. Astăzi aici se află România, Moldova, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Macedinia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Grecia. În fiecare din aceste ţări există mărturii care demonstrează că, în urmă cu aproape 7500 de ani, în Valea Dunării înflorea o civilizaţie avansată. Grupurile de populaţii locuiau în sate compacte. Îşi construiau casele şi îşi făceau uneltele în acelaşi mod. Aveau caracteristici spirituale comune: aceleași credinţe animistice, rituri funerare, simboluri, idiomuri.

Marco Merlini menţionează că, în societatea acestor populaţii, cooperarea prevala asupra conflictului, iar comerţul asupra furtului. Religia era centrată pe divinizarea principiului feminin şi pe diferite manifestări ale cuplului divin. De aici, mulţimea de statuete feminine descoperite în siturile arheologice referitoare la această epocă.

 Dar lucrurl cel mai surprinzător este că populaţia Europei neolitice a dezvoltat un scris propriu, pe care cercetătorii l-au numit Danube Script.

Aventura descoperirii acestei scrieri începe cu siturile din Turdaş. În anul 1875, arheologa maghiară Zsòfia von Torma descoperă la Turdaş, în locul numit „La luncă”, o mulţime de statuete feminine acoperite cu semne curioase. Cercetătoarea le-a considerat nişte pictograme şi a emis ideea că populaţia neolitică din Ardeal cunoştea scrisul. Descoperirea „scrierii Turdaş” a făcut în epocă înconjurul lumii. Apoi a fost „uitată”.

De la Turdaş, Marco Merlini a mers la locul altui eveniment formidabil, care a cutremurat prejudecăţile academice. Tărtăria. În 1961, Nicolae Vlassa descoperă aici (într-un sit arheologic aparţinând culturii Vinča-Turdaş), alături de nişte oase umane, trei tăbliţe inscripţionate cu pictograme. Descoperirea a interesat comunitatea ştiinţifică internaţională. Cercetătorii deschişi noutăţii le-au inclus în cercetările lor. Dar ştiinţa oficială românească le-a declarat false sau importate din Sumer. Apoi le-a „uitat”.

Italianul Marco Merlini nu şi-a propus să ia cu asalt buncărul de prejudecăţi academice. El caută în Europa modernă urmele Europei neolitice. Şi-a întreprins pelerinajul prin muzee şi situri arheologice, făcând abstracţie de semnele de frontieră actuale. Și iată ce-a observat: Tăbliţele de la Tărtăria nu sunt un caz izolat. Semne similare se regăsesc pe mii de artefacte descoperite în diferite zone din Balcani, în situri arheologice care aparţin aceleiaşi civilizaţii neolitice: Parţa, Tangiru, Cucuteni (România), Duruitoarea Veche (Moldova), Tripolie (Ucraina), Vinča (Serbia) etc. În fiecare zonă, numărul acestora este impresionant. Cercetătorul maghiar Ianos Makkay a descoperit între Ungaria şi România patruzeci de situri conţinând artefacte cu scris neolitic european. Shan Winn a numărat cincizeci, în 1990, în bazinul Dunării. Harald Haarman consemnează pe o hartă douăzeci şi trei de situri în spaţiul dintre Belgrad şi Sofia. În ce priveşte România şi Moldova, par a fi un adevărat depozit de artefacte inscripţionate cu scrisul sacru al Europei neolitice.

Cărturarul italian a mai constatat un lucru important: dacă la momentul descoperirii Tăbliţelor de la Tărtăria existenţa unei scrieri neolitice europene părea o idee absurdă, în decursul anilor a fost îmbrăţişată de tot mai mulţi arheologi şi lingvişti. Arhemitologa lituano-americană Marija Gimbutas era de părere că scrisul sacru, prin care Vechea Europă comunica cu Marea Zeiţă acum 7500 de ani, va putea fi descoperit doar dacă „arheologii se vor decide să colaboreze strâns cu lingviştii şi specialiştii în mitologie şi folclor” (p. 22).

Fenomenul scrierii danubiene a devenit obiectul cercetării multor oameni de ştiinţă. Iată câteva lucrări, care ar trebui să stea deschise pe masa oricărui intelectual interesat de acest subiect:

Marija Gimbutas, The Language of the Goddess, 1989;

Marija Gimbutas, The civilization of the Goddes, San Francisco, 1991;

Marija Gimbutas, On the Nature of Old Euopean Civilization and its Script, 1998;

Shan Winn, Pre-writing in South-eastern Europe, 1981;

Harald Haarman, Writing from.. Old Europe to Ancient Crete – a Case of Cultural Continuity, 1989.

Scrierea danubiană mai are o însuşire deosebită. Ea nu a apărut în urma necesităţii de a efectua conturi contabile agricole, ca scrisul cuneiform sau ieroglifele egiptene. Scrierea din Valea Dunării avea o funcţie religioasă. Era considerată sacră şi i se atribuiau puteri magice. Pe unele tăbliţe de lut se scriau formule consacrate, care se purtau la gât pentru a atrage spiritele benefice. Altele erau acoperite cu blesteme, apoi se frângeau spre a îmbolnăvi sau omorî duşmanul.

Marco Merlini îşi ilustrează cartea cu imagini reprezentative ale acestei scrieri misterioase a strămoşilor noştri neolitici, pentru care fiecare naţie modernă are un nume propriu: sârbii o numesc Vinča, grecii „scrisul neolitic egeean”, macedonii „alfabetul neolitic macedonean”, noi, românii, îi zicem „scrierea de pe Tăbliţele de la Tărtăria”.

Recunosc: am citit cartea de câteva ori. Prima oară, cu emoţie. Următoarele dăţi, cu pixul în mână. Subiectul este fascinant şi complicat în acelaşi timp. Dar ca orice intelectual de vocaţie, Marco Merlini exprimă conceptele şi termenii de specialitate într-un limbaj clar şi cursiv.

O calitate, pe care tinerii o vor aprecia cu entuziasm, este că ea poate înlocui zeci de manuale de istorie şi lingvistică. Dar niciun manual nu poate înlocui cartea lui Merlini.

Lectura ei mi-a inspirat o întrebare.

De ce românii noştri nu scriu cărţi, pe care străinii să le citească cu sufletul la gură, aşa cum se citeşte cartea acestui cărturar italian?

Nu mă refer la inşii ajunşi întâmplător în sistemul academic de cercetare şi care nu sunt în stare decât să repete mecanic că semnele de pe artefactele neolitice sunt nişte simple ornamente.

Vorbesc de „lupii singuratici”, care au în ei o scânteie din Ventris şi văd semnele scrisului acolo unde orbii cu ochi nu văd decât nişte mâzgălituri.

Nu de mult, am citit cartea lui John Chadwick Lineare B. L’enigma della scrittura micena. În capitolul despre Michael Ventris menţionează calitatea de bază a acestuia: vedea ordinea acolo unde alţii vedeau doar confuzie. La douăzeci şi patru de ani a publicat un articol, în care declara că scrisul linear B vorbeşte într-un dialect arhaic al limbii grece, în ciuda somităţilor academice şi a lui Artur Evans, care susţineau că acest scris cretan este într-o altă limbă decât cea greacă. Ventris a trebuit să-şi ascundă vârsta, spre a nu trezi neîncrederea directorului revistei.

Mulţi dintre cercetătorii români au curiozitatea lui Ventris de a explora misterele lumii antice. Dar Ventris avea ceva în plus: curajul de a-şi exprima părerea proprie în ciuda opiniei generale.

Alt exemplu. Academicienii germani o ţineau una şi bună: Iliada este doar o poveste, Troia nu există. Negustorul Schliemann nu s-a lăsat intimidat de tonul lor autoritar. Intuiţia îi spunea că epopeea lui Homer conţine un grăunte de adevăr. În timp ce arheologii oficiali făceau arheologie în birouri şi la tribune, marele diletant a mers în Turcia cu Iliada într-o mână şi târnăcopul în alta şi a descoperit oraşul lui Priam.

Şi românii noştri au intuiţie şi se fac fraţi cu legendele şi uneltele arheologice. Dar Schliemann avea ceva în plus: curajul de a demonstra că are dreptate în ciuda celor care îl ridiculizau.

Citind cartea Scrisul s-a născut în Europa? le-am dorit din tot sufletul arheologilor şi lingviştilor noştri curajul englezului Ventris, al germanului Schliemann şi al italianului Marco Merlini: de a lua pixul sau laptopul în mână şi a scrie. Nu un studiu chinuit cu referinţe la manuale şi cârnaţi de note la subsol, citit la o sesiune de comunicări în buncărul de prejudecăţi academice. Ci o carte, clară şi captivantă, pe care Europa s-o citească cu interes, aşa cum a citit subsemnata cartea italianului Marco Merlini, acest mare prieten al Europei Neolitice şi al Scrisului Danubian.

Recenzie realizata de Iulia Brînză Mihăileanu

FacebookTwitterPartajează

Istoria străveche

Basarabia Literara. Editie 2009-2020

http://basarabialiterara.com.md/?p=39848


fiber_newStiri

Se instituie măsuri de prohibiție pentru pescuitul în scop comercial, recreativ/sportiv și familial al oricăror specii de pești, crustacee, moluște și alte viețuitoare acvatice vii în habitatele piscicole naturale, pe o durată de 60 de zile, în perioada 4 aprilie-2 iunie inclusiv, iar în apele care constituie frontieră de stat, pe o durată de 45 de zile, în perioada 19 aprilie-2 iunie inclusiv ... [...]

fiber_newStiri

Permisele de pescuit recreativ pentru anul 2020, emise de ANPA, se pot obtine online prin intermediul aplicatiei informatice disponibile la adresa... [...]