Anii trecuți am cam făcut-o lată....așa ne place noua să cam epatam!
Adică, am intrat in cartea recordurilor cu cea mai mare plăcintă, făcută la cluj...de ...chiar nici nu contează cine si din ce, pentru că de multe ori se zice: ai călcat în plăcintă!
Dar nu ne-am oprit aici, am intrat in cartea recordurilor cu cel mai mare cârnat, făcut de ...la fel...nu conteaza, asta in condițiile în care de multe ori cârnatul e acociat cu călcatul!
Oare asta ne definește pe noi? Oare, in loc de cea mai mare placintă, n-am fi putut să concurăm la cea mai gustoasă, sau in loc de cel mai mare ...fie el și cârnat, n-am fi putut concura la cel mai savuros?
M-am enervat și pentru că știu că zilele astea incă se servește fasole civilă o să facem niște cârnați...asociativi.
Servirăm de 1 decembrie fasole cu carnati...de la primarie...care nu aflase că e post!
Dă Doamne primăriilor multe cuțite, că la câți cârnați sunt p-acolo!
O să facem nici cei mai mari, nici cei mai mici, de data asta nici chiar cei mai haioși...poate doar cei mai veseli cârnați!
Vă puteți imagina un cârnat vesel?
Și am tupeu să spun că fac niște cârnați foarte....hai dă-mă-ncolo că mă laud cam mult!
Avem nevoie de șorț că se lasă cu multă unsoare!
Descoperindu-mi pasiunea pentru bucătărie, am făcut în așa fel încât să-mi fie ușoară sarcina de a găti. Și pentru că totul pleacă de la porționare, mărunțire, despicare, forfecare, tăiere...mi-am luat o macetă...
Asta...poate dacă eram în jungla amazoniană. Dar eu trăiesc intr-o altu fel de junglă...și mi-am luat... de fapt, pe 200 lei un set de cuțite prosesioniste de bucătărie, la care se adaugă un satâr, destul de greu cu lama de 20 cm...obiect care singur ar fi meritat banii ăștia.
Dar nu face el singur toată traba. Ne trebuie două părți carne de porc proaspătă o parte de suncă, plus ½ carne de vita.
Hai mă că e ușor...las-o naiba de aritmetică.
Pentru 5 cârnați...cât avem noi nevoie, avem trebuintă doar de 3 kile carne de porc, 1,5 kile de suncă si cam 700 g de carne de vita...las-o beară, cum zicea mamaia de la conțești!
Mai avem nevoie de sare, piper, boia de ardei, cimbru, usturoi și cam atât...poate doar pasiune mai trebuie adăugată.
Se porționează cu satârul carnea și osânza, bucătele de 1 cm( mai mici carnea si mai mărisoare ozanza).
Reteta asta are o singură idee logică pentru care este altfel: carnea nu este la fel de distrusă ca cea de la masina de tocat...si-si păstrează din textură și savoare, iar osănza fiind mai MARE nu se topește de tot, ulterior, la prăjit, fript...si-si păstrează dulceata.
Cum domne, există și dulceață de untură? Făcută din fructul numit porc? Ma rog...
Mai avem o problemă: mațele.
E problemă, nu încurcătură... adică mațele cam ar trebui să fie de porc.
Pai dacă bagi carne de porc fragedă în plastic poate ieși fantastic?
Așa că ar trebui făcut înadins încât carnea să intre în mațe de ...scuzati expresia porK!
Satâreala din carne de porc, vită și șuncă, se amestecă cu sare, piper, boia cimbru si nu in ultimul rand usturoi pis-at, și se umplu corespunzător mațele cu această compozitie.
Dacă iese prea grosă ....in propozitie fiind vorba de compozitie... se adaugă la framantat ceva de umecteală  si corespunzator cantitativ la voi pe gâtlej 
Inainte de a fi serviți se dau cârnații astfel obtinuti la scurs și dacă eram pe tarâmuri mai de sus se dădeau și la afumat!
Poftă mare!

Iată ultima noutate in domeniul nutritiei:
Japonezii consumă foarte putine grăsimi si suferă mult mai putine atacuri de cord decât românii!
Chinezii beau foarte putin vin roșu și suferă mult mai puține atacuri de cord decât românii!
Nemții beau foarte multă bere, consumă foarte mulți CÂRNAȚI și grăsimi și suferă mai puține atacuri de cord decât românii!
Concluzie!
MÂNCAȚI ȘI BEȚI TOT CE VREȚI!
Simplul fapt că vorbiți limba română e ceea ce vă omoară! ))))))))

Mă caracterizează mai degrabă iuțeala-agerimea decât domolețea-profunzimea.
La mine viteza de reacție e supersonică, cum zicea Becali bam, bam, bam!
Nu-mi place lâncezea, nu-mi place să găsesc posmagii muieți.
Cred că o influență asupra felului meu de a fi o au și alimentele/băuturile de le consum...sigur asta.
Îmi place ardeiul iute, îmi plac condimentele, imi place cafeaua și ciocolata neagră...și-atunci!!!
Se pare că am în mine multă capsaicină  substanță responsabilă cu iuțeala.
Și așa ne apropiem de subiectul nostru: ardeiul iute.
Ardeiul iute este un real remediu pentru bolile cardiovasculare…pe care le previne, surprinzator previne ulcerul gastric, stimulează imunitatea.
Pentru spondiloză există la farmaciile noastre niște plasturi reumatici cu ardei iute extrem de eficienți.
Ardeiul iute poate fi consumat proaspăt, uscat, gătit, sub formă de pulbere sau tinctură, însă, pentru a slăbi aproape instant, cel mai bun este cel administrat sub formă de supozitor, preparat sau ca atare. Supozitor cu ardei iute??????? 
Astăzi nu mi-am propus să prepar supozitoare ci un preparat digestiv foarte gustos și eficient: ardei iute tăiat, cu oțet.
Avem nevoie de 1 kilogram de ardei iuți, multicolori.
3-4 morcovi;
o radacina de telină cu frunze
sare, zahăr, oțet.
Punem șortul pe chip si-i dăm drumul.
Se spală aredeii și se toacă mărunt.
Morcovii se dau pe răzătoare.
Telina la fel, iar tijele se toacă mărunt.
Peste iuteala asta se adaugă două părți apă 300 ml și o parte oțet 150 ml plus sare (75 g) și zahăr (40 g).
Iuțeala este un conservant natural…așa că alături de sare o să păstreze prepartul în formă maxima.
E gata!
Gândiți-vă cum va da la crăciun lângă sarmale…o minunăție.
…
Basescu si Marko Bela manânca ciorba de burta. La un moment dat, Basescu întinde mâna dupa ardeiul iute, dar Marko îl plezneste cu lingura peste degete. Basescu încearca iar si încaseaza înca una peste degete. – Ce te-a apucat, mai, Bela ? întreaba, mirat, Basescu. – Mei, Traiane, mei, kit timp eu linge kür la tine, tu nu mónunci órdei üte ! E klar la tine?!

Cu Darius m-am cunoscut din clasa a-IX-a. Ne-am placut din prima, așa că nu a fost nici o surpriză când peste ani ne-am căsătorit.
Surpriză a fost când în fața altarului ni s-a spus că vom rămâne căsătoriți până când moartea ne va despărți. Replica lui a fost ceva de genul: atât de mult timp? Ce e ăsta, blestem?
Am omis să spun că în general, când nu ne certăm ne înțelegem chiar foarte bine...!
Punctul culminant al certurilor... sunt reproșurile, pe care de regulă le încep eu:
-Băi, te-am ales pe tine că erai cel mai urât din clasă, ca să fiu sigură că nu se uită nici o alta după tine, năsosule!
-Daaa, ce-ai fi fost tu acum fără mine? Liberă, fericită și ...grasă, puturoaso!
Ne iubim, ce să mai...o iubire abisală!
Cânde ne-am căsătonenorocit, știam să gătesc apă de ceai, semințe coapte, ouă fierte și supă knorr la pliculeț...o nebunie.
Noroc cu el, care mi-a zis cam așa: eu mănânc orice, dar nu-mi place orezul.
Așa că, de fiecare dată cănd ne certăm, finalul se stie...pe sistem: Dariuse, cum îl vrei: simplu, cu legume, cu ciuperci? Aaaa sârbesc? Dragul de tine, stai că te învăţ eu minte! De n-o să te țin numai în post cu orez!
Capitolul orez e unul extrem de delicat, deşi la prima vedere n-ai zice.
N-ai zice, pentru că la noi când e vorba de orez...parcă o aud pe mama-soacră: să-mi iei d-ăla bob cu bob, că numai așa îi găteam eu lu răposatu...și bagă un bocet d-ăla la comandă.
-Baboo! Da de orez negru, orez roșu, basmati, risotto, sălbatic, natur...Jasmine...ai auzit?
-Maică, eu atâta știu: bob cu bob!  …
Mie îmi place cel mai mult orezul integral, pentru că are gust de nucă.
Basmati e gustos dar ciudat…când îl vezi că în loc să se umfle el se lungește, parcă e pe invers, îmi place și Risotto cel grasuț, iar pentru salate folosesc orez roșu și negru.
Deci, punem șorțul pe mutră și-i dăm drumul.
Avem nevoie de 200 g orez grăsuț
5-6 cepe roșii, apolitice ...
2 morcovi tineri
3 ardei obezi multicolori
5-6 roșii
500 ml supă de legume...asta e din alt film 
Sare, piper, ulei
Pătrunjel verde
Tije de țelină, ca să prindă și Darius oleacă de roșață în...obraji!
Se taie ceapa mărunt, morcovii se dau pe răzătoarea mare, ardeii se taie julien (cum adică julien la orez sârbesc? Ce legătură are cu subprefectura? Niciuna 
Roșiile se belesc de coajă și se taie cubulețe mici, tijele de țelină la fel (adică se taie și astea mici fără a fi belite).
Pe foc ardelenesc, într-o tigaie se pune ceapa la înnăbușit.
Apoi se pun morcovul, tijele de țelină și ardeiul, plus niscaiva supă de legume.
Maclavaisul ăsta trebuie să fiarbă, cam 10 minute.
Acum se aruncă în luptă orezul și restul de supă și se lasă la fiert.
Când e pătruns orezul...și asta știm doar pe gustatelea, se adaugă rosiile, se potrivește de sare și piper și sîrboșenia intră într-un vas termorezistent la cuptor pentru încă 15 minute.
E gata!
Acum se poate pune într-o formă rotundă, ovală sau inimioară...așa cum îl servesc eu pe Darusache al meu!
Se presară deasupra o ploaie de pătrunjel verde și poate fi servit, ori simplu, ori ca garnitură la te miri ce.
Poftă mare!

Spuneam că noi ne înțelegem foarte bine. Uite, am stabilit ca de fiecare dată când unul înșeală, să pună câte un bob de orez într-un borcan.
După cei aproape 18 ani petrecuți împreună, eu am 4 boabe și el are 7 boabe și-l auzi:
-iubirea mea, scumpa mea, eu tot pe tine te doresc mai mult, dar am gresit…te-am înșelat de 3 ori în plus!
-auzi baiatu, nu te mai scuza atât, că eu din borcanul meu am facut de 2 ori sarmale si o data orez cu lapte! 

Crăciun fericit!

Bai nene ,esti belea cu povestile tale,craciun fericit.

Chiar de belea, Craciun Fericit !!!

Afară ninge linistit cu fulgi mari, este o atmosferă feerică de iarnă.
Eu stau în casă lungită pe blana de urs, cu un ceai de struguri aburind, pălindu-ma la focul de la semineu...unde cateva vreascuri isi fac de lucru trosnind incetisor...
Am parte si de un fond sonor, dat incet, magie de la magic FM.
In bradul argintiu facut cadou de Darius am pus o instalatie de lumini pe albastru iar globurile sunt pe rosu aprins.
Ce să-mi mai doresc? Viata e frumoasă...merita sa o ...
...
Da, Craciunul la noi incepe de la taiatul porcului...chiar daca acum se fură mult startul...
Si efectiv simti că e gata să vină crăciunul când se merge la colindat...zis la bobârnaci cum e la noi, adică marţi spre miercuri seara cum fuse acum! Păcat că la cât mă pregătii...au venit doar 5-6 bruneței!
Mamaia mea frământa cocă de pâine, pe care o impărţea în 30-40 batoane egale, pe care le impletea în alfa si omega si cand ieseau din cuptor le dadea cu miere si nucă...si ieseau un fel de bradoşi pe care-i împărţea colindătorilor.
-Dă-ne babo trei-trei!
Si-i mâncai pe loc!
În alţi ani făcea turte, la foc la vatră...la fel , cu cocă de pâine, pe care o întindea pe genunchi şi o cocea in untura.
La copii le punea zahăr pe ea şi la adulţi zamă de varză, brânză sau varză acră cu carnati.
As vrea să vă pot descrie gustul!
Mai era obiceiul piuitului! Adică, pe-aproape de colindători se puneau coșuri pline cu paie, pe care cetele mari trebuiau să le răscolească...și să piuie corespunzător...vestind astfel un număr mare de pui sub cloșcă anul viitor!
Vorbind de obiceiurile pana-n anul nou, în zona noastră rar te trezeai cu capra ci mai degrabă cu Vasilca, obicei practicat cândva de feciorii satului...și acum de feciorii de alte etnii ale satului, ...schimbat intr-un alt fel de cersetorie...constand in împodobirea capțânii porcului cu margele, cercei, voal de mireasa, coroana de flori, un colindat cu o alt fel de Ileana Cosânzeana a satului.
...
Da stai!
E mare diferență între ce mint eu acilea apocaliptic și ce se intamplă în fapt!
Afară nu e nici pic de ninsoare si atmosfera e mai degraba de toamnă tărzie! 
Nu stau pe nici o blană de urs...păi ăsta al meu prinde doar pițigoi...cum să impăieze ursi?
Am baut clar...dar nu un ceai de struguri...ci un canbernet motorinos d-ăsta de Teleroman...de m-a luat cu nostalgii!
Semineu? Ce e aia? Am un calorifer d-ala de electrotel care-ti sugrumă aerul ...si mai si trosnește din cand în cand...ca semineele!
De brad ce să mai zic...e mic...cu un varf pipernicit...si-am dat cu spray de brad...chit că darius al meu ...intentionat scris cu litere mici e bolnav de astm!

Ce să spun... e tare frumos!
Eu incă il astept pe Mosu, ca pe tramvaiu 44, nu doar pentru ca am facut o lista lunga de dorinte, ci mai mult pentru că am fost cuminte, merit toate darurile din lume...
Dar cine sa vada lucrurile astea?
...
Craciunul este minunat atunci cand il petrecem alaturi de cei dragi. Mai ales ca eu incep sa beau mai din timp, asa incat de Craciun, atunci cand toti ceilalti vad un singur Mos Craciun, eu vad vreo sase sau sapte...
Craciuni fericiti…hâc!

Următoarea poveste n-are ca finalitate o reteta potrivita pentru craciun...dar care e problema? Cine spune că n-o poti taraiveni de craciun?
Ia d-aci:
Cred ca toată lumea isi doreste să fie fericită...necazul e că nu intotdeauna e suficient doar să iti doresti asta!
Asta cu fericeala e si o chestie usor mai incalculabilă așa...nu chiar poate fi măsurată și exprimată procentual...însă, dacă ai un dram de nebunie...si putin fler la minciuni...plus un ranjet natural/nenatural... oricât de nefericită ai fi nu te crede nimeni 
Mai tine și de cât de sus țintești…pentru că spre exemplu, eu l-am întrebat pe ciobanu de duce tata oile la el…
-Bai bace, tu esti fericit?
-Apăi cum să nu fiu, dacă ghioaga mi-e verde și mioarele-s sănătoase!
-Pai si sotia matale?
-Aaaa Mioara, că tăt asa o cheamă…păi pe ea o văd o data la 301 zile…
-Pai de ce bace asa rar?
-Apăi doamnă dragă, sunt o instărit cu 300 de oi, care dacă nu-s multumite nu dau nici caș nici lână…ce să mai zâc de miei!

Cred că toată lumea isi doreste să fie inteleaptă...si unii isi fac un tel in viată din asta...si chiar reusesc pe la 80-90 de ani...cand...isi pierd căciula...stai...cred că era vorba de altceva...
Si pentru că azi nu mi l-am propus pe Darius ca interlocutor...am apelat tot la un cioban...
-Bai ciobane...tu stai pe câmp toată ziua...din ce ti se trage întelepciunea pe care o arăți, când sezi proptit în ghioaga aia?
-Doamnă dragă, mai întîi să mă recomand: sunt Domnul Darius  , de profesie păzitor de mioare...nicidecum cioban cum imi spuneti dumneavoastră!
-Vaaai, ce coincidență de nume...și dacă mă uit mai bine si de trăsături...
-Da doamnă dragă si intelepciunea mi se trage din citit...
-Daaaa, adică în timp ce fugi dupe oi ai mereu cartea în mână?
-Nu doamnă dragă, eu citesc ceriul și dacă-l văd innourat e semn că vine ploaia si trebuie grabnic s-o tai cu oile la vale! 

Cred că toti visăm să fim mai avuti decat suntem...unii ipocriti ...care se dau intelepti spun că lor le e de ajuns foarte putin...
-Tu ce avere ai păstorule de mioare? 
-Pai stapanesc cerul, pamantul și apele...
-Cum așa?
-Păi domnita dragă, când stau mioarele, stau si eu, culcat pe spate și dirijez avioanele...cand nu stau ele...cutreier toată ziua că daca as aduna kilometrii am facut de 15 ori drumu pan la Paris și inapoi...si apa e toată numa a mea, că atuncea cand ploua mioarele se baga una intr-alta...numa pe mine ma lasa p-afara!

-Da” domnită dragă...mata stii care sunt cele trei lucruri esentiale vietii?
-Nu!
-Apăi află de la mine căs: apa, aerul și fraierul! 

Singura certitudine pe care o avem e că timpul trece!!!!...trece și eu n-am gătit nimic si vine ăsta acu acasă!
Orez nu-i fac...păi vreau și eu sărbători mai altfel ...
Fasole nu...că o supăr dacă nu pe sistem nervos...cel putin la burta pe a bătrână.
Dacă tot am vorbit de ciobănie...ca să nu mă alunge asta de-acasa, o sa-i fac o mancare ca la stana!
Fără șort...poate mă vede ciobanu Darius și mă face numaru 302!
Era buna făcută la ceaun afară, pe pirostrii...sub foc de lemne...da acu să nu exageram ...totusi, că -l derutam prea tare pe omu mieu!
Facem o mămăligă...mai molicică!
Fierbem 4 -5 oua, mai molicele.
Luam niste branza...niscaiva unt, niscaiva boia de ardei si facem o taraivaneală pe cinste.
Gata...pai ce credeati ca-i fac retete frantuzesti?
Acu...mamaia mea ..care era o suuper-mamaie, facea intr-u altu fel: lua un castron, in care punea un strat de mamaliga, unul de branza si iar unul de mamaligă. Facea niste ochiuri mici ici colo si punea cate un bot de unt si niste ochiuri mai mari unde spargea 2-3 oua.
Castronul intra la cuptorul incins pentru 20 minute...si ce iesea de acolo era servit cu ceapa verde...Doooamne ce bunatate!
Pofta intinsa!

Cică unui cioban nu-i fatau oile asa ca s-a dus la un veterinar sa-i propuna ceva.
Acesta ii spuse sa le duca pe deal si sa le ...iubeasca... , iar daca oile stau la soare inseamna ca sunt gravide iar daca stau la umbra nu.
Zis si facut ciobanul urca oile intr-o duba si le duce in varful dealului unde face ce i-a zis veterinarul. Ajuns acasa istovit se uita pe geam iar oile lui erau la umbra.
Se ridica, le urca iar in duba si pleaca pe deal. Ajuns din nou acasa istovit (nu mai putea sa stea nici in picioare) o roaga pe sotia sa se uite ce fac oile. Aceasta ii spune:
-Oile nu sunt nici la soare nici la umbra.
-Cum asa?
-Toate sunt in duba si una claxoneaza sa te duci. )))))))))))))

Ciorbă sau borș?
Mamaia mea când se supăra întotdeauna mă apostrofa așa: mănânci borș lică!
Acu, eu nu mai știu, era de bine sau de rău, că mie borșul chiar îmi place.
Poate d-aia și îmi place, că atunci când se supăra și mai tare, zicea: mănânci “castane cu moț” ...nu pot să pronunț cuvântul în bucătărie : )
Când eram eu mica, ciorba era acrită cu sare de lamâie .Era un produs la mare căutare. Puneam niște sare de lamiae, cu apă și zahăr și făceam o citronadă…de trozneau urechile.
Acu, după de m-a otrăvit vreo 20-j dă ani, o aud pe mama că se pronunță fundamental: sarea de lămâie nu e bună, trebuie să folosim altceva la acritul ciorbei.
Ce să zic? Mulțumesc de otrăveală!
Ciorba, acu e de regulă acrită cu suc de roșii, cu zeamă de varză, sau cu zeamă de corcodușe.
Borșul e acrit cu borș , iar la lipoveni de regulă se folosește oțetul.
Si-o să facem azi un borș de pește...ca la mama acasă! Sarut-mâna mamă! Dar o să-l mănânce soacra, fir-ar ea bumbenată!
Eu am un stil aparte de a găti așa ceva, și-mi iese de te lingi pe degete...nasol că ai doar 10, neluându-le în calcul pe cele de la periferie.
Punem șorțul pe figură și să trecem la treabă!
Luăm jumugă de pește, de toate națiile...adică, pești care când mergi la pescuit nu prea poți să-i valorifici, nici la prăjit, nici la cuptor: biban, bibanul soare, oblete, babusca, porcușor, murgoi, ne-apucarăm și de ihtiologie p-acilea...
Am frigiderul plin cu așa ceva ...pentru că e specialitatea lui Darius... Darius baboierul...sau jumugarul...dacă mă supăr
Peștii ăștia îi punem la fiert cu niște sare, ceapă, ardei și rădăcinoase, ca să obținem supa de pește de bază.
Fierb foarte repede, așa că după 45 minute avem produsul finit, pe care-l obținem trecând prin sită grosierele.
În ea, se pune la fiert peștele, care de regulă este un crap de minim 2 kilograme...portionat în bucățele mai mici.
Când vorbim de carne de pește care se pretează la bors...în general se merge pe un mix de gusturi...adică se amestecă tot felul de baboi: crap, caras, biban...novac...etțeteraaa...dar dacă ai doar crap e nemaipomenit... pe principiul: tata inainte de masă bea o țuică...dacă n-avea mânca și așa
Asta e varianta de borș de apartament, că dacă o facem afară la tuci se schimbă daravela.
Peștele fierbe in 15 minute, și deja putem adăuga borșul, care nu trebuie să fie Magic, trebuie să fie borș de la piață de la tanti Margareta.
După 10 minute e gata, se oprește focul și sub capac se toarnă o ploaie de lioștean.
Dacă vrei ca la lipoveni, scoți peștele și-l servești ca felul doi cu usturoi.
Noi p-acilea îl servim în ciorbă ca felul întâi.
Poftă întinsă!

Înainte de a ne așeza la masă copserăm un ardei iute roșu și luarăm câte un țoi de țuică.
Mama –soacră luă două și-și aduse aminte instant de un eveniment nefericit.
-Ai auzit, că a murit Frusina, mama-soacra a prietenei tale?
-Știi ce, nu mă face să râd, că am buzele crăpate!

Vanatoare sau pescuit?
De fapt, problema se pune altfel: carne de vanat sau carne de peste…dar la cat de vanator si pescar e Darius al meu!
Aaaa, n-am cum să-l las pe el să vă povestească...noooo, că la cât le înflorește el, v-ați gandi că întotdeauna de la vânătoare vine cu ursul la spinare și de la pescuit cu ditamai rechinul, prins în balta de la colț.
L-am cam simtit eu: lui îi place să vâneze la gradina zoologica. Păi da, că i-ar avea pe toti acolo și mamifere și păsăret…și lui cam la păsăret i-ar place!
Acu, mai e și o altă problemă, că el n-are pușcă…adică armă…ați înțeles voi!
Nuuuu, el merge la vanatoare ca gonac…adică ăia de sperie vânatul.
Eu chiar l-am întrebat în mai multe rânduri:
-auzi mă Dariuse, da ce mă nu puteți să-l împușcați și fără să-l speriați? Ce mă are carnea speriată gust mai bun?
Și chiar așa...de ce l-or fi ales pe el să sperie vânatul?
Eu mai glumeam câteodată cu el că nu e bun de sperietoare la ciori...la tata la bostănărie, dar uite domne că la iepuri e eficient.
Eu cred însă că ăștia se sperie pe rând și tot așa o iau la fugă...când Darius sperie vânatul, și p-ormă când el se sperie și-o ia la fugă...bine că e prieten bun cu vanatorul și trage decat într-un singur animal!
Și cu pescuitul ăsta e altă problemă...că v-am mai spus-o: el pleacă la pescuit...nu la prins de pește!
Parc-ar pescui în fântână!
Și-odată m-am luat de el: Băi băiatu și de Bănel Nicoliță se zicea că fuge de nebun pe stadion...și c-ar fi mai bun de cros decât de fotbal...da tu nu ești bun nici pe varză...fie ea și de Bruxelles!
Da, și tot luându-mă de el, numa ce-l vezi că începe să vină acasă...așa pe neanunțatelea cu crapi, toți de două kile, ori toți de 3 kile, ori toți numai carași de 10 cm.
-Da ce-ai făcut măi, ai stat cu șublerul și i-ai sortat...cum de i-ai prins pe toți frații de cruce de-odată?
-Mamo, zice el, tu nu știi, da mărimea peștelui ține de momeală. Adică, dacă pui în ac de fiecare dată câte un viermișor, o să prinzi același pește de 10 cm...dacă pui momeală mai mare, o să prinzi mai mari...adică e și după gura peștelui.
-Daaa? E după gura peștelui? Păi Dariuse, tu ai uitat de vorba aia: broscuța mică cască gura mare?
-Mamo, asta cu broscuța ...e treaba lu matale...zice el șugubăț.
Si-ar mai fi o problemă...când pleacă de acasă vânătorilor li se urează “vânat în cătare” iar pescarilor “fir întins” și mai nou “să ți-o tragă la fund”, în propoziție fiind vorba firește despre plută, numai că lu Darius al meu îi place să i se ureze “hai, pe ce-o pica”.
Adică cum domne...te duci acolo și caști gura să-ți pice para mălăiață?
Aveam însă să aflu mult mai curând decât îmi doream...ce e cu picăturile astea!
Pleacă ăsta cu tot arsenalul după el...de-ale vânătorii și de-ale pescuitului ...de parcă dorea să se mute (dă Doamne!) și după o zi de haiducie, se întoarce acasă cu niște urzici!
-Păi cum vine asta Dariuse, să pleci la vânătoare si pescuit și să te întorci cu niște urzici?
-Păi mamo, dacă asta a picat!

Acu, la cât e el de vânător, pe atâta de bună bucătăreasă de gătit vânat sunt și io...că doar nu credeați că facem urzici?
Păi nu de alta, da de multe ori vine acasă cu măceșe, cu gheorghine sau porumbe din care altceva decât un ceai ...categoric aromat...n-ar ieși!
O să facem un iepure la tavă cu măsline...un felul 2 destul de potrivit pentru o cină festivă...adică eu, el și muma pădurii!
Carnea de vânat, e precum carnea lu mama soacră...pe care degeaba încerca ăl bătrân s-o mai frăgezească din când în când, că ea tot aspră rămânea.
Adică, înainte de a lucra cu astfel de carne, trebuie lăsata măcar o zi la marinată.
Pentru a marina carnea asta avem nevoie de niste condimente: piper, boia, cimbru, foi de dafin , pe care le dăm pe carcasa de urecheat, după ce în prealabil am sărat-o corespunzător.
Se adaugă niște ceapă roșie, tăiată în 4, o capatana de usturoi, puțin de apă și restul vin roșu, care trebuie să acopere carnea.
Alți bucătari folosesc oțetul și cei mai simandicoși coniacul...dar noi facem exact cum v-am spus.
Anșaaa, după ce a stat la marinat, iepurele se pune în tavă, se unge cu oarece ulei, se adaugă puțin de apă și se dă în felul ăsta la cuptor, pentru o oră la inabușeală.
După intervalul ăsta, se adaugă o cană cu vin roșu, căței de usturoi, se gustă și potrivește de sare și piper. Tot aici se adaugă de regulă pulpa de la 3-4 roșii, plus mult discutatele măsline.
Spun asta pentru că eu i-am zis lui Darius: pun măsline Kalamama...el nu și nu, să pun Kalamăsa ...și pentru că ne-am pus de acord până la urmă, am adăugat d-alea Kalamata, puțin mai deshidratate, că or să se îmbete cu siguranță în vin.
După alte o oră și ceva, timp în care cu un linguroi se mai îmboldește și spoiește urecheatul cu zeama din tavă e gata! La servit se pot adăuga sferturi de lămâie tăiate în șase 
Vaaaai, am uitat să ne punem șorțul ...și ne-am iepurit de tot pe haine!


Un iepuraș se duce la un magazin de dulciuri:
-Aveti tolt de ciocolata?
-Da.
-Și cu o căsuță pe el?
-Da.
-Și cu un iepulaș în ea?
-Da.
-Și cu o curte mare?
-Da.
-Și cu oițe în ea?
-Da.
-Iiiii, ce scâlbos!!!