Pescuit in SUA si Mexic

---

Ca pescuitul este o boala grea este foarte clar, unii dintre noi sunt mai virusati altii ceva mai putin dar odata atinsi de virus tot acolo ajungem cu totii - la malul apei - de cite ori putem, uneori chiar si cind am avea altele de facut - lucruri care celorlalti li se par mult mai importante, pe noi, cei bolnavi, ne poti gasi la spitalul-malul apei. Am inceput cu aceasta prezentare a bolii ca sa motivez cele ce urmeaza mai jos si pentru a putea intelege ca atractia pentru o partida de pescuit nu este un lucru la care sa i te poti opune usor ci, dimpotriva, de cele mai multe ori rezistenta ta este formala si virusul actioneaza in interiorul tau fara a-ti lasa prea multe sanse.

De cind eram adolescent, adica din vremea lui nea Nicu, anii - 80, am citit intr-un National Geografic despre Big Game fishing adica pescuitul la peste spada-marlin si mi se parea o aventura extraordinara. Odata virusul intrat in creier el isi urmeaza drumul si cu cit treceau anii cu atit fantezia mea dezvolta scenarii din ce in ce mai fantastice pentru Big Game. In aceasta primavara, o vizita mult aminata 3-4 ani la prietenii si partenerii mei de afaceri din SUA nu prevestea nicidecum ca as putea sa-mi vad visul de mai bine de 20 ani indeplinindu-se, insa mai bine s-o iau de la inceput.

In 22 martie 2003, dupa 3 ani de cind planuiam o vizita in SUA, am reusit sa pun deoparte toate lucrurile "foarte importante" pe care le facem zilnic si cu toate ca abia izbucnise razboiul si toata media Romaneasca vuia despre faptul acesta, sa ma urc in avion si sa plec. Prima impresie din avioane si aeroporturi a fost ca numai Romania era in Razboi ceilalti -am zburat prin Londra unde am stat 4-5 ore - avind alte treburi de facut decit sa comenteze razboiul. Influentat fiind inca de media noastra i-am intrebat pe prietenii mei ei cum vad aceasta problema si ei mi-au spus ca in general nu prea au timp pentru comentarii si ca oricum problema este a ministrului aparararii, ei avind un mic rol in asta asa ca razboiul se simtea mult mai tare la noi decit la ei.

Odata ajuns in State rezolv in citeva zile pentru ce am venit si imi mai ramine cam o saptamina pentru mine. Bucuros de acest timp liber, incep sa-mi terorizez prietenii sa vina cu mine la pescuit, insa prinsi cu treburi nu se prea lasau. In sfirsit pentru week end primesc o promisiune de la Ted - un bun prieten ca megem la Colorado la pescuit. Ted are o firma de antreprenoriat in constructii unde printre colaboratori sunt si romani si merge la lucru si-l pune dracul sa vorbeasca despre cum vom merge la pescuit vineri seara in fata lui Nelu, un alt roman care este de vreo 25 ani in SUA si care cind aude cuvintul magic -pescuit la ora 10 AM pune sculele jos, incepe sa invoce ca el nu mai poate lucra ca nu are frontul pregatit si altele, se urca in masina si ne instiinteaza ca ne vedem la riu....ce vrei, boala nu are granite. Dupa un drum de 250 Km ajungem si noi la Colorado in mijlocul desertului la granita intre California si Arizona. Locul pe care prietenii mei il stiau era fantastic - daca ar trebui sa descriu un loc ideal pentru pescuit ar fi foarte aproape de acesta.
O plaja putin inalta, pe un canal superb care dadea in riu, plaja pe care am putut trage masinile si face tabara urmind sa pescuim chiar in fata noastra intr-un canal de cca. 40-50 m latime si de 8-10 m adincime. Canalul era foarte frumos, aducindu-mi aminte de peisajele din Delta, bineinteles la o scara mai mica. Cind am ajuns, Nelu deja era acolo de 1 ora si avea prinsi 3 crapi si un somn.
Nu-mi venea sa cred asa ca l-am facut sa scoata juvelnicul din apa si sa-mi arate; intr-adevar erau acolo 1 somn la 3-4 kg si 3 crapi, cel mai mic la peste 2 Kg. Ca orice pescar obisnuit cu pescuitul pe lacurile noastre am inceput sa caut in trusa de scule bambina, suportii, monturile etc.. Amicii mei se cam amuzau de mine intrebindu-ma ce vreau sa fac cu bambina, le-am explicat si ei se amuzau din ce in ce mai tare si in momentul cind explicam eu mai hotarit despre pescuitul stiintific,

Pagina:

Pescuit pe mapamond