Batalia se purta cu toate armele cunoscute de cei doi. Cocosatul incercase sa fuga spre largul baltii dar batranul, dupa ce il lasa o vreme sa traga de firul usor franat il intoarse din drum apropiindu-l incet de mal. Incercarile pestelui de a se ascunde in trestiile din dreapta au fost, nu fara efort, zadarnicite, experienta de atatia ani spunandu-si cuvantul. Monstrul pornise la un moment dat chiar inspre el incat avea impresia ca va incerca sa are malul dar s-a intors brusc facind o noua tentativa de a scapa de forta ce-l tinea si il tragea in alte parti decat ar fi dorit el. Mirat de ce i se intampla se ridica usor spre suprafata pentru a privi cum arata adversarul nevazut care il conduce in acest mod necunoscut pana acum. Pentru o clipa s-au privit, impresionat fiecare de imaginea celui aflat la celalalt capat al firului, dupa care lupta s-a reluat. Tacuta, fara zgomote de arme dar cu multa indarjire. Acum insa batranul stia ca se apropie de sfarsit. Daca monstrul iesise la suprafata nu mai era decit o problema de rabdare. Asta nu inseamna ca isi poate pemite sa fie neatent. Era momentul cand concentrarea si atentia devin mai importante decat forta. Acum trebuia sa-l tina la capatul firului si sa-l lase sa oboseasca singur.

Crapul nu mai are puterea sa se zbata prea tare. Mai face cate o incercare de a se intoarce spre larg dar oboseste dupa doi – trei metri si firul se tot scurteaza, apropiindu-l inexorabil de mal. Batrinul simte victoria din ce in ce mai aproape. Cu mana libera pipaie imprejur cautandu-si minciogul si in mod ciudat emotia il cuprinde. Simte o mare recunostinta pentru pestele care a reusit dupa atatia ani sa-i ofere o astfel de bucurie. Sangele alearga navalnic incalzindu-i pieptul si facandu-l sa respire mai greu. Frumusetea inclestarii l-a coplesit si imaginea adversarului adus in apa mica il face sa inteleaga, din nou, de ce s-a abandonat total acestei pasiuni.

Lupta s-a sfarsit. Crapul este in mal si cu minciogul in mana stanga batranul se apropie de peste ignorand oferta de a-l ajuta a unui alt pescar ce urmarise, pana acum fara nici un fel de implicare, eforturile celor doi combatanti. Intinde minciogul asezindu-l pe fundul apei si incearca sa aduca crapul deasupra lui. Un val de caldura ii invadeaza pieptul si in mod neasteptat genunchii i se inmoaie. In mod reflex lasa unul din ei jos si mana dreapta se spijina pe nisipul de pe fundul lacului. Vede cu o claritate neasteptata fiecare fir de nisip rascolit de mina lui, plutind intre ape si cautandu-si locul.

Raceala apei care ii umezeste palmele si pantalonii il readuc brusc in simtiri si apuca rapid lanseta cazuta in fata lui facand cativa pasi in spate. Pestele a simtit insa ca, pentru putin timp, forta care il tinea a slabit asa ca mai face o incercare disperata de a scapa si porneste cu ultimele puteri spre intinsura. Batrinul ridica lanseta si incearca sa intoarca monstrul din drum. Dar acum pestele e prea puternic iar el, nu stie de ce, nu mai are putere. Forta din apa il trage tot mai tare si batrinul face un pas spre lac. Urmatorul pas vine inevitabil si usor speriat asteapta sa simta la talpi raceala apei. Ciudat, apa nu e rece si refuza sa primeasca piciorul ce o calca. Il tine deasupra cu grija si delicatetea pe care o ai pentru cei pe care ii iubesti de ani multi. Al doilea pas se aseaza langa primul si al treilea langa el in timp ce trupul ii e invaluit de o lumina fara seaman. Mirat, mosul paseste cu tot mai multa incredere si simte ca lumina din jurul lui nu e menita sa-l sperie. Crapul alearga spre larg tot mai hotarat iar batranul il urmeaza linistit, pasind pe suprafata apei, tot mai ager si mai usor, tinand in maini lanseta lui cea mai draga. Apa se leagana usor intr-o liniste absoluta, contopindu-se cu lumina din jurul lui iar soarele il invaluie intr-o caldura binefacatoare. Doar solzosul se vede bine ducandu-l spre malul celalalt unde, inconjurati si ei de o lumina aparte, Vasile si "al batran" stau cu betele in mana si picioarele in apa impartind o tigare.

"Doamne, ce dor mi-a fost de voi!"