Caldura placuta se revarsa asupra lui si de-a lungul spinarii simtea o fierbinteala a carei mangaiere o asteptase intreaga iarna. Degeaba incercasera acasa sa-i faca bai fierbinti sau sa-i puna sticle cu apa calda la spate. Raceala din oase nu i-o putea scoate nimic tot asa cum bucuria de acum nu putea sa i-o ia nimeni. Ridicand usor capul, privi catre cerul fara nici o urma de nor si cu o miscare usor tremurata isi aranja fesul pe cap. Stia ca, dupa cat de frumoasa era vremea, nu avea cum sa raceasca dar mai bine sa evite discutiile inutile de acasa.

Gandul la cei de acasa il inveseli dintr-o data ca si cum pana acum ar fi uitat cu totul de ei. Si de fapt, de ce sa nu recunoasca, pentru cateva ore chiar uitase. De dimineata, de cand se asezase pe scaunel, cu atentia captata in intregime de cele ce se petreceau in jurul lui, se simtise rupt din vremea sa si purtat in veacurile de demult, acolo unde, avea aceasta nestramutata convingere, mosii si stramosii lui facusera acelasi lucru. Sigur in alte imprejurari si la alte dimensiuni, poate si cu alte rezultate… dar asta nu-l impiedica sa-i simta aproape fizic aici langa el, urmarindu-l si chiar amuzandu-se pe seama lui. Imaginea aceasta ii aprinse brusc obrajii si rusinat arunca rapid cateva priviri in jur. Se linisti insa repede la gandul ca nu are de ce sa-i fie rusine. De fapt stramosii astia probabil ca-l cunosc de suficient de multa vreme ca sa nu mai aiba ce sa ascunda de ei. Ideea il amuza brusc si ca in fiecare clipa de bucurie gandul ii fugi din nou catre cei de acasa. Ce n-ar da sa-i poata vedea acum, panicati, agitati poate chiar nervosi ca le putuse face una ca asta. Sa plece el miercuri de acasa? Inadmisibil!

Din clipa in care doctorul stabilise ca nu mai are voie sa urce la volan toti ai casei i se urcasera in cap. "Gata, nu mai pleci nicaieri singur! Sau daca pleci sa stim noi unde si cand te intorci!"- Asta era feciorul, pe care tandretea nu l-a dat niciodata afara din casa. Noroc ca dupa atatia ani, in care l-a crescut pana l-a vazut om la casa lui, stia ca in spatele acestei asprimi sta o mare dragoste si adevarata grija pentru sanatatea sa. Gheara care ii strangea inima il lovise a doua oara si de data asta toti se speriasera."Trebuie sa mai stai si pe acasa! Lasa in pace coclaurile si mai vezi de cei mici ca parca nici nu te cunosc!" Ei asi! Da’ cine ii ameteste in fiecare seara cu tot felul de povesti pana adorm? Vorbe goale ca sa supere un biet batran. Si de ce biet, ma rog frumos? Hai ca batran o fi el, da nu unul biet! Nici vorba! Da’ ca sa ne intoarcem de unde am plecat, nici vorbele nevestei nu-l puteau necaji. Dupa atatia ani, in gura ei si cuvintele cele mai grele aveau o dulceata care-l inmuia si nu-l puteau supara pentru nimic in lume. Tot grija lui o purtau si asprele ei vorbe. Baiatul pe cine sa mostenesca la fire daca nu pe ma-sa? Apoi fata. Ehei, fata… "Si cum, taticu nu mai merge la peste?"… In toata agitatia care se crease dupa verdictul medicului, toti isi pusesera aceasta intrebare de nimeni rostita si toate vorbele spuse grabit asta ascundeau. Cum isi putea inchipui cineva ca i-ar putea interzice sa mearga la peste? Si cum ai putea sa-i dai vestea asta fara a fi intampinat de un potop de vorbe si argumente menite sa demonstreze ca pasiunea lui nu este una periculoasa si ca nu au de ce sa-si faca tot felul de griji ?

Ani de zile se chinuise biata lui nevasta sa-l dezbare de boala asta. Mai ales in ultimii ani cand reusise sa aiba si ceva argumente. "Nu vezi ca nu prinzi nimic? Cu banii pe care-i cheltuiesti pe benzina, momeli si toate celelalte cumperi de zece ori mai mult peste decat prinzi tu!" Da, asa e. Dar febra pregatirii? Dar drumul plin de glume cu doua intelesuri, impreuna cu Ghita si Vasile, tovarasii lui de-o viata? Si cu altii pe care-i mai adunau pe langa ei din cand in cand pentru ca, ehei, toti ii stiau de meseriasi de la care aveau ce invata. Dar vinul baut pe indelete linga gratarele pline de fripturi, mici sau cate un peste mai marisor daca aveau noroc de cu seara? Sau somnul sub cerul plin de stele cum nu vezi niciodata din mijlocul orasului. Toate astea nu le socoteste nimeni? Si unde mai pui ca de fapt, in tinerete chiar prindea peste frumos."Te-ai umplut de reumatism pe balta si nu te mai linistesti!" Asta-i drept dar nu se poate fara. Orice bucurie trebuie platita mai devreme sau mai tarziu, dar pentru asa ceva era de mult pregatit. Ce sa priceapa ea? Muierea tot muiere. Cu grija casei si a sanatatii celor dragi.