Soarele se mai ridicase si acum caldura care ii incingea spatele incepuse sa fie prea puternica. In curand va trebui sa-si scoata scurta si sa puna undeva la adapost cutia cu rame sa nu se incinga. Se mai uita o data la bambine, le cam neglijase cat timp il furasera gandurile, si se apleca spre cutia in care isi tinea "jivinele". Si pe ea se vedeau urmele batranetii dar nu mai voia s-o schimbe. Tinea la ea ca la un pantof vechi in care te simti atat de bine. Cu o mana ridica cutia iar cu cealalta, bucata de mamaliga invelita intr-un prosop pe care il folosea doar pentru asta. Simti o usoara intepatura in genunchi cand se ridica de pe scaunel iar cei doi pasi pe care-i avea pana la tufa de macesi ii facu usor tremurati. Sub tufa era suficienta umbra incat sa tina la racoare si mamaliga si ramele. Poate ar trebui sa-si aduca aici si cutia cu mancare. Nu era multa mancarea dar acum mesele trebuie sa fie ordonate, mai dese si el trebuia sa-si respecte dieta. Nu mai putea sta ca in tinerete, doua - trei zile cu un singur sendvici si in rest cu ce–o reusi sa prinda.

Zgomotul lansetei il surprinse asa, aplecat sub tufa, aranjand cutiile. Se intoarse mirat catre sculele insirate una langa alta pe mal si spre surprinderea lui vazu lanseta cea mica scuturandu-se in incercarea de a smulge suportul din mal. Avea trei lansete, niciodata nu folosise mai multe pentru ca asa se obisnuise din copilarie. Trei lansete erau suficiente daca pescarul era priceput, daca stia sa caute pestele si sa-i pregateasca o momeala pe care acesta sa n-o poata refuza. Dar sa traga tocmai la lanseta cea mica! Niciodata nu reusise sa arunce cu ea mai departe de treizeci de metri asa ca in ultima vreme prindea cu ea doar accidental. Era grea si ii cerea efort sa o folosesca dar o cara dupa el dintr-un atasament care i se parea firesc dupa atatia ani in care fusese considerata buna si isi facuse datoria. Acum succesele i le aduceau celelalte doua, usoare de abia le simtea in mina. Cadou de la baiat. Echipate complet, le primise acum cinci ani cand inca mai mergea aproape saptamanal la pescuit.

Nu stia cand ajunsese sa puna mana pe lanseta. Firul continua sa fasaie placut derulandu-se de pe mulineta si stia ca dumnealui, cocosatul, este acolo, la capatul firului, cu acul infipt in bot. Trebuia doar sa forteze putin lanseta si sa-l intepe bine, sa nu-i mai dea sansa sa scape. "Mai asteapta putin si calmeaza-ti respiratia" gandi el dandu-si seama ca incepuse sa gafaie. Incet, cu delicatete prinse firul in mana apropiindu-l de lanseta. Simtea alunecarea acestuia peste degete si o fierbinteala ciudata ii cuprinse palmele. Atunci, intr-o singura miscare, invarti manivela mulinetei oprind curgerea firului si trase puternic, cu ambele maini spre spate. Icnetul pe care il scoase si opinteala din celalalt capat il facu sa-si dea seama ca nu e de joaca. Mulineta incepu sa caraie ametitor iar inima sa bata nebuneste.

Lupta se anunta de durata. Va avea nevoie de putere, caci la capatul celalalt era un monstru. Senzatia de placere si bucurie il cuprinse ca o binecuvantare asteptata de prea multa vreme. De prea mult timp nu mai simtise, nu mai traise o astfel de lupta. Va avea nevoie de rabdare, caci adversarul era unul mare, plin de forta si energie. Va avea nevoie de pricepere pentru ca scula pe care o tinea in mana era veche si nu tocmai potrivita pentru o astfel de lupta. Incerca sa-si aduca aminte cum era echipata linia si ce sorti de izbanda poate sa aiba. "Eu voi castiga! N-am stat atatia ani pe balta ca sa cedez acum, la o astfel de lupta!" Incerca sa-si aminteasca toti monstri prinsi de-a lungul vietii si gandul victoriei ii umplea deja sufletul de bucurie.