De multe ori mi-am pus problema: "Ce anume in subconstientul nostru ne face sa nu ne putem opri cand vine vorba de peste!?!"
Exclud din start varianta vanzarii pestelui...
In acest caz, Ce ii face pe pescari sa pastreze zeci de kilograme de peste?
Recunosc...si eu daca prind o partida buna de pescuit retin tot pestele demn de retinut, dar asta doar pt. ca merg rar la pescuit.
Daca am prins 2 partide consecutive cu peste mult, deja nu mai am ce sa fac cu el...si imi pastrez doar un peste rasarit sa il mananc proaspat!

PS: Asta nu se vrea o discutie despre metode de conservare a pestelui
ci o incercare timida de filosofare pe tema instinctelor ce ni se trezesc atunci cand prindem pe nefericitul adversar cu garda jos!

Armand, sa sti ca si mie mi se intampla (rar ce-i drept) sa prind mult peste in 2 sau mai multe partide consecutive. In urma cu ani buni, il vindeam. Acum (dupa ce m-am maturizat) fie il pastrez pe tot si il daruiesc in marea lui majoritate la prieteni, colegi sau chiar la vecini, fie ii redau libertatea si atunci ma incearca o senzatie formidabila de marinimie increzator fiind ca ajut la refacerea (conservarea Naturii) si ca ceeace fac (pescuitul), nu o fac de foame , ci din placere si din dorinta de relaxare (o bine meritata recreatie dupa activitatile cotidiene).
Concluzia pe care eu o pot trage, este ca fiecare procedeaza conform constiintei si scopului pe care il vede in pescuitul sportiv (recreativ).

Raspunsul e cit se poate de simplu:faceti diferenta la cum se uita lumea la voi cind va intorceti cu mina goala de la pescuit(desi tu spui ca ai prins mult si mare) si cu cita admiratie esti privit cind te intorci cu sacu.
E o chestie de lauda,de respect in fata celorlalti,de recunoastere a calitatilor de mare pescar.
Asa e omu din cele mai vechi timpuri,de cind se intorcea de la vinatoare (pescuit) la coliba cu prada bogata si tot tribul avea ce minca cel putin citeva zile.
Ni s-a intiparit in gene chestia asta si cu greu putem sa ne schimbam atitudinea.
Nu numai noi pescarii trebuie sa ne schimbam atitudinea asta,ci si ceilalti care nu pescuiesc,cei care ne vad cind ne intoarcem cu traista goala si cu care vorbim de asta,vecinii,familia,prietenii.

E si o reactzie de razbunare a omului simplu, pe Mama Natura, care nu tot timpul a fost asa de darnica cu el.

Nu ne vom putea opri atata timp cat vom fi catalogati ca "mincinosi" si nu vom fi niciodata crezuti de cei din jur fara a le arata dovada ca intr-adevar am prins cu ne laudam. Asta nu scuza insa si oprirea pestelui sub dimensiunile si greutatea legala. Eu personal nu mananc peste, insa dc prind peste mai mare(ce e drept mai rar) opresc o parte pt ai mei , iar restul il part la vecini si rude. Va doresc fire intinse!

Buna intrebarea Armand, si in acelas timp pur retorica!
Este o intrebare pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o foloseasca pentru a se cunoaste pe sine.
Discutand la modul general, motivatiile retinerii cantitatilor mari de peste sunt multe.
In primul rand sa definim ce inseamna "mult".
Omul este in varful lantului trofic dar spre deosebire de lumea animala(ma refer in special la carnivore si rapitori) a fost obisnuit, educat, conditionat sa faca "provizii".Leul, tigrul, stiuca,etc. vaneaza pentru o masa, omul are frigider, congelator, etc.
Asta-i societatea de consum!
Vreau sa spun ca la baza actului uman in discutie nevoia de supravietuire este exclusa, dar stau emotii si sentimente puternice ca:
-sentimentul de siguranta
-nevoia de recunoastere si autoapreciere, asa cum spune Florentiu
-placerea de a darui, care este o forma prin care ne manifestam iubirea fata de cei din jur, asa cum spune Eugen.
-Motivatii conjuncturale

Am credinta ca toate aceste motivatii tin strict de persoana si nu de societate(ce spune lumea). Responsabilitatea actelor proprii ne revine integral!

Cand tate aceste motivatii(emotii sentimente, fapte) sunt controlate si eliminate, de fiecare dintre noi, atunci pescuim C&R, bucurandu-ne de PLACEREA asteptarii, a drilului, a redarii unei vieti si a observarii naturii!

nu stiu ce te face sa nu te m-ai opresti din prins si retinut dar si acum ma gandesc la recordul meu personal de 90 kg cu 4 lansete in 14 ore pe lacul SARULESTI si culmea nu era peste mai mare de 2,5 kg ! la plecare nu puteam sa scot juvelnicul din apa! am oprit 25 kg si restul l-am predat la magazinul lor de peste. regula era 15 kg dar la asa cantitate a facut o exceptie..

Ar fi foarte interesant de aflat parerea unuia dintre colegi in legatura cu subiectul de fata.
E cineva aici care intr-adevar nu se mai poate opri,(merge de vreo 3 ori pe saptamina daca nu ma insel)si o spune ca si cind ar fi cea mai mare realizare din viata lui.
Toata lumea trebuie sa stie aventurile nemaivazute si nemaiauzite ale unui mare pescar care are si o biografie impresionanta.
Domnule "cel mai mare pescar" din toate timpurile ,ce te face dom le sa nu te mai opresti?

Io cre ca te referi la nr1...sa stii ca este un pescar sportiv, a eliberat nenumarati pesti in delta, iar pestele din spantov, este condamnat frate...daca nu-l vor prinde pescarii, va muri odata cu venirea inghetului, asta daca apa nu seaca, pana atunci...sunt multi cei care-l critica, insa este doar unu dintre cei care prind peste acolo, insa spre deosebire de altii, el a avut tupeul s-o recunoasca public...de ce nu s-a implicat "cineva", sa prinda tot pestele de acolo, pt ca apoi sa-l elibereze in dunare
Da stiu ca ne place sa "combatem" frate...

"Frate",nu asta era subiectul topicului,citeste te rog mai atent ce-a vrut sa spuna autorul si colegii care au raspuns exact pe problema.
Iar deviem de la subiect?