Asa deviem mereu si ajungem la injurii si polemici de tot felul...deh astia suntem

Da frate, era vb de cei care prind mult peste, iar tu, cu siguranta ai facut referire, la prietenu meu, nr1...cand eram mic, mi se spunea nr2...prietenii stiu de ce, stii si tu???...

problema adevarata e ca de fiecare data cand spui ca ai prins 30 de kile da le-ai dat drumul, totzi stramba din nas shi incep cu " ba da mintzitzi shi voi pescarii!!!" de aia ii aduci sa le scotzi ochii la aia de nu te cred.
o vreme m-am scos cu poze, pana au inceput cu pozele digitale nu se pun ca sunt trucate.
acum mi-am luat camera video shi cu asta le-am inchis gura.
corect e sa iei o bucata doua pana in 4-5 kg ca dupa aia e prea gras.

probabil in cazul multora este ...frustrarea.posibil ca in viatza de zi cu zi sa fie obligati la anumite compromisuri in urma carora personalitatea si mandria sa aibe de suferit sau credibilitatea sa-i fie pusa la indoiala...de aceea in momentul in care "prind" o portitza tin cu tot dinadinsul,prin orice mijloace sa-si demonstreze...aptitudinile.de aceea ptr multi este imperios necesar sa se intoarca de la o partida de pescuit cu portbagajul plin...ptr a DEMONSTRA cat de pescari sant,in fatza sotiilor,in fatza prietenilor,in fatza vecinilor,colegilor,etc...din punctul meu de vedere sint niste oameni ...slabi.un om puternic,de caracter,a carui credibilitate nu este pusa la indoiala si cu un cumul de principii morale nu va avea niciodata nimic de demonstrat nimanui.daca este si pescar,atunci acest pescar va respecta ceilalti pescari,va respecta natura si nu in ultimul rand partenerul de intrecere:pestele.probabil ca va opri cat sa-si faca pofta iar restul il va elibera fara sa astepte aplauze sau vreo medalie in schimb.
INCA scot din calcul ipoteza ca se pescuieste de foame,dar in situatia social-economica in care ne aflam,probabil ca in viitorul apropiat se va ajunge si aici.
e doar o parere personala.

ma indoiesc ca e cineva care pescuieshte ca moare de foame. nici aia de dau cu plase sau curent nu pescuiesc ca mor de foame, ci pentru ca n-au bani de bautura.
parerea mea e ca nu da nimeni 3-4 milioane pe o scula ca sa prinda cu ea peshte cand moare de foame.

Eu nu cred ca "problema adevarata" este aceea ca "lumea stramba din nas cand le spui ca ai prins x kilograme si le-ai dat drumul". Daca e sa nu te creada "lumea", pai atunci poti sa ai si peste viu in "traista", o sa spuna ca l-ai cumparat numai ca sa nu te creada.
Eu nu pot sa cred ca asta e motivul pentru care "nu ne putem opri".
Nu se rezuma totul la atat.

Problema in sine are mai multe cauze: un pic de lacomie, un pic de ignoranta, un pic de orgoliu, un pic de frustrare, un pic de dorinta de razbunare, un pic de egoism, un pic de cruzime, un pic de vanitate, .... si lista ar putea continua, functie de fiecare individ si de imprejurari.
Cel mai mult si cel mai mult conteaza lipsa de constientizare a tuturor acestor mici slabiciuni prezente in fiecare, dar pe care le-am putea invinge, multi dintre noi, daca am "afla" de ele in primul rand si daca am avea motivatia necesara.
Si pentru constientizare, este nevoie de un eveniment, care sa ne demonstreze clar ca gresim, sau sa ne ofere un motiv suficient de serios incat sa procedam invers... ca sa putem sa realizam ca se poate, si ca e chiar mai bine, ALTFEL... ca sa putem sa ne schimbam o mentalitate deja puternic inradacinata.

Doresc sa va povestesc despre mine:
Eu mananc peste proaspat doar din cel prins de mine. Oricum nu mananc prea mult peste.
In momentul cand am inceput eu sa pescuiesc, nu cred ca exista notiunea de C&R in Romania. Acum mult timp, la inceputul anilor 90, cand prindeam cantitati mari, pe Olt, retineam tot pestele si il vindeam pentru a "finanta" o noua partida de pescuit. Am prins ( si vandut ) chiar si mai mult de 60 kg de caras, de vineri seara pana dminica dimineata, ce-i drept bucati peste 1 kg. Atunci mi se parea normal, acum imi este rusine.
Ulterior, partidele cu cantitati mari s-au mai rarit, dar si motivatia materiala a vanzarii pestelui a disparut, si atunci am inceput sa daruiesc din peste, la prieteni sau rude. Dar oricum nu-l eliberam, desi au fost partide de pe urma carora nu am oprit nici un peste pentru consumul propriu.

Nu le dadeam peste ca sa fiu admirat sau crezut, pentru ca nu le spuneam niciodata cat anume am prins. Poate le dadeam doar din dorinta de a ma simti bine pt ca daruiam...sau poate ca doar pentru ca nu aveam ce face cu el.... oricum nu m-am gandit atunci de ce o fac. Abia acum imi pun intrebarea: de ce ? De ce veneam de la Dunare cu toti crapii, cand puteam sa mananc unul acolo, si puteam sa mai aduc unul-doi acasa pt familie, si restul sa-i fi eliberat ?
Eliberam doar puietul de peste, si in special ciortanul, cel sub 1 kg, chiar daca era singurul peste prins pe ziua aceea. O faceam pentru ca asa am fost invatat de tatal meu, cel care a avut “grija” sa-mi inoculeze microbul pescuitului si deja asta mi se parea normal. Dar pestele care intrunea "conditiile" mele, era retinut in totalitate, fara nici o mustrare de constiinta. Si acest lucru imi parea NORMAL.

De curand, abia de anul trecut, am avut ocazia, sau mai bine spus am fost fortat de imprejurari sa descopar C&R. Consider ( acum ) ca a fost un noroc extraordinar.
Am avut o sedinta de pescuit la crap atat de fructuasa, incat, am fost OBLIGAT sa eliberez din pestele prins. Am trait niste sentimente extrem de contradictorii: la inceput mi-a fost ciuda... si pentru ca era pestele MEU, si pentru ca aram FORTAT sa fac ceva ce nu doream.... totusi, cand a plecat din mainile mele primul crap de aproximativ 3 kg... am fost surprins de un val de caldura, de un sentiment de bucurie. Proportia intre cele doua sentimente s-a modificat treptat, cu fiecare peste eliberat in ziua aceea, ajungand pana acolo incat, la urmatoarea iesire, sa eliberez un peste fara sa fiu nevoit sa o fac. Si sa continui asa. De ce?

Domnii mei, asa cum am mai scris pe aici pe site, nu pot sa va explic bucuria produsa de eliberarea unui peste mare, cu care pana atunci cateva minute te-ai luptat si ti-a adus satisfactia dril-ului. Sper din tot sufletul sa descoperiti si voi aceasta placere. Eu, recunosc, abia am descoperit-o. Si de atunci am tot continuat sa mai eliberez...la ultima mea partida de pescuit, am hotarat si am oprit un singur crap, de vreo 3 kg, si restul, i-am eliberat, fara regrete... inclusiv unul de 7 kg. Poate voi ajunge sa pescuiesc doar C&R... nu stiu, nu promit... imi place sa mananc peste prins de mine. Dar am ajuns sa-i inteleg pe cei care pescuiesc doar asa, desi, pana acum un an, nici nu concepeam asta. Datorita unor sedinte de pescuit de pe o anumita balta. Crapul de 7 kg, a fost cel mai mare peste eliberat de mine, si bucuria a fost pe masura. Acum, cred ca astept sa “vina” unul mai mare...

A fost un noroc, o conjunctura favorabila, o imprejurare fericita... cu rezultate extraordinare pentru mine. Considerand ca este si meritul ( chiar daca indirect ) al unei anumite persoane, prin crearea conditiilor necesare acestei intamplari, nu pot sa nu multumesc, public, acestei persoane, desi am mai facut-o. O voi face si aici, indiferent de reactiile celor care, sunt sigur, ma vor intepa pentru aceste ultime cuvinte:

MULTUMESC dle Petcu ! Balta dumneavoastra mi-a schimbat conceptia despre pescuit.

Parerea mea este ca tre sa ne laudam si noi ca fiind mari pescari in fata nevestei, prietenilor si de ce nu in fata colegilor pescari dupa acest site.Asta fiind un argument, iar al doilea; sa fim seriosi, dupa ce mergem de 10 ori si platim un snapan de administrator al unei balti ca sute de mii si alteori cu milioane de lei, cum Doamne iarta-ma sa nu plec cu cat pete poate sa care masina atunci cand unul dintre domnii mai sus mentionati uita s arunce mana de azot sau sa umble la apa sau cine naiba mai sie ce fac ei ca noi sa ramanem cu degetele bagate n ... "gura"!

P.S. Parere mea !

Oare pescuitul si capturile realizate trebuiesc puse pe aciasi linie cu pestele pastrat pentru acasa? Oare a merge la pescuit inseamna sa aduci si o dovada ca intr-adevar ai fost? Daca sotia nu are incredere ca ai fost la pescuit, oare aia este o casnicie? Cel putin in privinta asta, suspiciunile nu-si au rostul (asa simt eu). Corect este faptul ca exista balti (in marea majoritate) unde este permis sa se plece acasa cu o cantitate de peste prestabilita (asta daca pescarul este suficient de baftos), dar asta nu inseamna ca trebuie sa plecam sau sa incercam sa plecam cu o cantitate de peste mai mare decat cea stabilita prin regulamentul respectivei locatii pe motiv ca ...
Eu cred ca acest topic ar trebui sa se refere numai la zonele naturale salbatice. Aici chiar ca este o mare problema. Datorita lipsei controlului din partea organelor care au competente in acest sens. Cum ii convingem pe localnici si nu numai, ca este regulamentara pastrarea unei cantitati bine-stabilita si nu tot ce prinzi sau tot ce poti cara? Aici cred eu ca intervin noile asociatii de pescuit sportiv, asta numai daca legea le ofera si parghiile necesare.

Eu cred ca majoritatea pescarilor au fost influentati de informatiile pe care le primeau despre anumite balti si cu laudele fiecaruia ce cantitate de peste au prins.O alta problema este ca de acum incolo multi o sa descopere si placerea de a prinde si elibera.Ideea e sa poti invinge pestele la fel ca 2 sportivi intr-un concurs.Apoi mai intervine si respectul pt. tine ca pescar. =

din cauza ca nu suntem morti cred ca doar atunci ne vom opri