Prin urmare, putem concluziona:
In cazul pestilor, gradul de dezvoltare al vederii cromatice depinde de mediul lor de viata.
De exemplu:
- in cazul pestilor pelagici, din mediul marin, dominanta este perceperea culorii albastre, aceasta fiind culoarea (lungimea de unda) care penetreaza cel mai adanc in apa, la care se mai adauga culorile alb si negru; celelalte culori sunt cvasi absente sau incidentale.
- pestii litorali si majoriatea pestilor de apa dulce au de regula o buna vedere cromatica; din din punct de vedere evolutiv, acest lucru nu este surprinzator avand in vedere faptul ca apele litorale si cele interioare fiind putin adanci sunt in general bine iluminate, deci „colorate”.
Experimentele au demonstrat de exp. ca Pastravul curcubeu si Somonul de pacific au o vedere cromatica asemanatoare omului, in timp ce Pastravul indigen (brown trout) isi poate focaliza vederea pe obiecte apropiate sau indepartate, in acelasi timp, putand diferentia clar diferite culori aflate la diferite distante. S-a demonstrat de asemenea ca pe masura ce intensitatea luminii incidente scade, ochiul pestilor trece pe mecanismele vederii scotopice, conditie in care culorile nu mai sunt percepute ca atare.
Nu vom uita insa faptul ca vederea pestilor este mult mai performanta in conditii de intuneric decat vederea umana, majoritatea hranindu-se curent si in cele mai intunecoase nopti; de fapt multe specii de talie mare se hranesc in mod predilect noaptea, cand factorii de stress sunt mai putin frecventi.
Culorile intense si stralucitoare
În cazul speciilor cu hranire oportunista (exp. Stiuca, Pastravul, Somonul, etc.), cercetarile au aratat ca „artificialele” intens colorate, stralucitoare sau fluorescente, care contrasteaza puternic in raport cu fundalul pot fi dosebit de atractive.
Sa nu uitam insa ca in cazul pastravului (care are un mod de hranire f. selectiv), dar si in cazul majoritatii rapitorilor, culoarea este doar unul din cei 4 stimuli de baza care declanseaza „atacul” (ceilalti 3 fiind marimea, forma si „comportamentul”).
Culorile negru, auriu si argintiu
Culoarea neagra este bine perceputa datorita conturului clar in raport cu fundalul, in timp ce auriul sau argintiul reflecta puternic lumina => la adancimi mai mari de 5m, unde cantitatea de lumina disponibila scade brusc „artificialele” puternic reflectante devin mai eficiente, capacitatea de diferentiere a culorilor fiind mult diminuata.
Pt. comparatie, in cazul omului cand cantitatea de lumina este mai mica de 1 lux (echivalentul unei nopti instelate, fara luna) toate culorile sunt percepute ca diferite nuante de gri.
Culorile fluorescente
Culorile fluorescente (nu exista in natura, fiind artificial create) maresc vizibilitatea, respectiv distanta pana la care sunt vizibile. Se considera fluorescente acele culori care devin stralucitoare cand sunt expuse la lumina cu lungimi de unda mai scurte.
De exp. culoarea galben fluorescent, apare ca si galben stralucitor cand este expusa la lumina albastra, verde sau ultravioleta (UV). In schimb, la lumina rosie, fluorescenţa dispare.
Datorita acestei proprietati particulare, artificialele colorate cu culori fluorescente isi schimba in mai mica masura culoarea, cand sunt „purtate” in ape adanci.
Deoarece lumina ultravioleta este mai abundenta dimineata, seara si in zilele noroase (mohorate) rezulta ca artificialele fluorescente sunt mai vizibile si “prinzatoare” in aceste situatii. In contrast, in zilele puternic insorite efectul lor scade, iar in absenta luminii fluorescenta nu se manifesta.
Fiind demonstrat ca culorile fluorescentele sunt vizibile de la distante mai mari decat culorile naturale => artificialele fluorescente sunt mai atractante, avand “lungime de unda” mai mica decat culorile naturale din apa. De exp. intr-o apa verzuie, culorile fluorescente cele mai stralucitoare vor fi: verde sau “chartreuse” (verde-galbui).
Sa nu uitam insa ca oricat de „minunate” ar fi culorile fluorescente, majoritatea artificialelor astfel colorate vor fi putin eficiente, in cazul rapitorilor puternic specializati pe un anumit tip de prada, deoarece este putin probabil ca prada naturala sa posede culori asemanatoare.
Pag: