Prin urmare, in situatia prezentata in fig. 5. pestele vede toate tintele din apa, undita si copacul, dar NU vede pescarul care se afla sub limita unghiului de 98 gr. Acest lucru e bine de stiut cand pescuim din barca sau de pe maluri inalte, stiind ca unii pesti, mai ales cei rapitori, au o vedere foarte buna, simtul vazului avand rol important in capturarea hranei. De asemenea o serie de pesti pasnici, desi au o vedere mai slaba, reactioneaza la stimulii optici prin reactii de aparare (fuga). Ei intra in categoria pestilor “speriosi”, care in cazul apelor limpezi pot vedea pescarul de pe mal si se refugiaza spre larg sau spre ape adanci. Prin urmare, statul in picioare si deplasarile pe malul apei pot diminua sansele de reusita ale pescarului.

Fig. 5.

II. Perceperea culorilor

Sa ne reamintim:

- Vedere in culori (vedere cromatica) – capacitatea ochiului de a sesiza lungimile de unda ale luminii prin receptori specifici (celulele cu conuri si bastonase) si de a discerne diferentele de lungime de unda si culorile care le corespund, la nivelul sistemului nervos central.
- Vedere fotopică – are loc cand nivelul de iluminare este ridicat, celulele cu conuri, din retina, sunt principalii receptori => vederea cromatica este functionala.
- Vedere scotopică – vedere in conditii de iluminare slaba, celulele cu bastonase sunt principalii receptori => culorile nu pot fi distinse.
culorile de avertizare – frecvente in mediul marin, practic inexistente in fauna piscicola a apelor continentale.
- Culorile nuptiale – frecvente atat la pestii marini cat si la cei dulcicoli.
Pentru simplificare vom face abstractie de ultimele doua fenomene, existenta lor certificand in unele cazuri, exact subiectul pe care-l vom aprofunda in cele ce urmeaza.

In ce masura percep pestii culorile ?

A fost o vreme cand s-a considerat ca majoritatea pestilor nu au capacitatea de a percepe culorile.

Cercetari recente au demonstrat insa contrariul, in cazul multor specii de pesti.

Cert este, ca majoritatea lor poseda elementele anatomo-fiziologice necesare vederii cromatice (celulele cu conuri), iar in cazul pestilor dulcicoli, cu hranire diurna, dominante numeric sunt celulele cu conuri, in timp ce la speciile cu hranire nocturna dominante sunt celulele cu bastonase.

Daca in retina ochiului uman exista 3 tipuri de celule cu conuri (pt. rosu, verde si albastru), la caras sunt 4 (pt. rosu, verde, albastru si ultraviolet), iar la alte specii de pesti numarul si tipul acestor receptori variaza intre limite largi. Rezulta ca pestii au capacitatea vederii colorate, o conditie obligatorie fiind insa prezenta unei cantitati minime de lumina.

De mentionat totusi ca simpla prezenta a receptorilor pt. culoare, nu certifica capacitatea unui peste de a face si diferenta intre culori diferite. In cazul pestilor, aceasta capacitate se studiaza prin cercetari experimentale, prin elaborarea unor reflexe conditionate, legate de culori diferite.

Deoarece nu toate speciile de pesti au fost testate in acest sens, nu putem vorbi de concluzii general valabile pt. toti pestii.

Concluzia majoritar acceptata este ca vederea in culori este o trasatura caracteristica pestilor care traiesc in ape cu adancime relativ mica, unde vederea cromatica are rol important in diferentierea diferitelor elemente de hrana in raport cu fundalul.

Fundalul, in cazul pestilor, poate fi substratul (de culoare gri-maslinie pana la verde) sau masa apei. Privind in directie orizontala intr-o apa curata, pt. om, fundalul (masa apei) are o culoare palida, argintie-albastra. Intr-o apa bogata in alge acelasi fundal apare galben-verzui, in timp ce in apele tulburi sau al mlastinilor este brun-rosiatic => apa si caracteristicile sale „optice” trebuie avute de asemenea in vedere, atat din p.d.v. al pestelui cat si al pescarului, multe caracteristici ale luminii incidente modificandu-se la trecerea ei prin apa.

Pag:

ABC in pescuit