Sigur ca va ganditi la Moby Dik,
cand va reamintesc ca monstri pot fi si in alte ape dulci sau sarate
de pe pamant. Am avut si noi un Moby Dik al nostru, unul pe care l-am
vazut, deci a fost in realitate.
La Fetesti, ca acolo am cunoscut
fel de fel de situatii tipic pescaresti. Acolo, pe Borcea, se da la
pescuit numai cu indicatii de la lipoveni, altfel numai norocul te putea
ajuta. Cand lipovenii mergeau la pescuit, ei faceau acest lucru profesional,
ei asigurau pestele pentru Fetesti Sat, Fetesti Gara, Dudesti, Cocoargeaua
Noua etc.
Pulsul pe apa il tineau lipovenii,
atat pe Dunare cat si pe balta. Totusi informatii importante se puteau
obtine si de la taranii din partea locului, dar mai ales de la femeile
care, mai tot timpul aveau de lucru pe mal, sa spele covoare, presuri,
sa ia apa, sa spele copiii etc. Taranii veneu sa ia apa cu sacaua si
spalau caii, in Borcea. Zilnic, pe mal, erau zeci de capete, sute de
ochi care cercetau luciul de apa. In fata la bunica, unde, dupa cum
stiti apa era adanca, cand seca Dunarea, apareau gaurile facute de raci,
in mal. Cand era apa mare, noi, copiii, dracii satului, ne cufundam
pana la 3 metri sub apa, cautam in gaurile deja stiute si scoteam raci.
Oricum scoteam mai multi raci de cat pescuia cu sasmaua unchiul Codin.
Seara unul dintre noi avea o masa asigurata, cu raci fierti. Acest sport
il practicam zilnic.
La anafor, adica unde apa se
rasuceste pe loc si face ochiuri mari, dand de un mal abrupt, femeile
care spalau rufe au vazut cum a disparut o gasca alba, mare si frumoasa.
Intamplarea, dupa cum imi aduc eu aminte, a fost in vara lui 1948. Din
acel moment toti satenii erau cu ochi pe gaste, copiii nu mai aveau
voie sa intre in apa sau sa caute raci. Masura s-a dovedit absolut justificata,
un somn mare, chiar foarte mare se „spurcase" la carne, la
gaste. Din vorba taranilor de la fata locului era de inteles ca de la
a manca o gasca la copiii e doar un pas. Faptul ca o gasca a fost inghitita
dintr-o data, un copil ar fi fost inghitit tot atit de usor. Informatia
a fost preluata de lipoveni, de consiliul de batrini al lipovenilor
care au spus fara ezitere „somnul s-a spurcat la carne".
Stiau mai de mult timp, cam la ce dimensiuni ajunge somnul, ce poate
face, la ce te poti astepta de la un astfel de montru.
Consiliul lipovenilor nu a luat
nici o decizie, chiar si dupa interventia primarului din Fetesti, repezentantul
oficial la statului. Ei, lipovenii, aveau ritmul lor, metodele lor.
In primuil rand doreau sa vada daca, cu adevarat, exista somnul, daca
acesta s-a spurcat la carne.
Mosii din consiliul lipovenilor
cu barba alba, cu bluze albe si brau rosu, priviti cu respect de oamenii
satului, dadeau tarcoale locului. In lotcile lipovenilor statea cate
o mogaldeata de om, adus de spate, ajutat de tineri sa urce in barca,
greu la vorba, mai tot timpul cu mana in barba, ca un tic. Se uita pe
apa, se uita in apa tulbure fara sa-mi dau seama ce vede. Eu nu vedeam
nimic. Cam la o saptamana au inceput cu siretlicurile. Au adus o gasca
mare, alba, legata la un picior cu matase pescareasca careia ia dat
drumul pe apa, cam in locul unde femeile vazusera cum disparuse gasca.
Din cand in cand pescarul tragea de sfoara si gasca facea scandal. In
apa, gastele sunt mai obraznice, mai guralive. Acum se zbatea, dadea
din picioare si tipa pe cioc ga, ga... In fapt asta doreau si lipovenii.