Braconajul este o infractiune
care consta in practicarea pescuitului ilegal. El s-a practicat din
cele mai vechi timpuri, adica de atunci de cand au fost stabilite
primele reglementari pentru pescuit. Scopul braconajului este simplu:
prinderea unei cantitati cat mai mare de peste intr-un timp cat mai
scurt, indiferent de consecinte. Se poate considera ca braconajul
se face din doua motive: considerente economice, in ultimii ani nivelul
de trai al populatiei a inregistrat o scadere alarmanta si in consecinta
aceasta adus printre altele si la aparitia unei grele poveri pentru
fondul piscicol romanesc sau din exces de zel, al pasiunii care se
transforma la anumiti indivizi in sadism - placerea de a ucide. Oricare
ar fi motivul desfasurarii acestei activitati, urmarile sunt ingrozitoare.
Pentru a intelege efectele braconajului asupra ecosistemele acvatice
este importanta cunoasterea formelor de viata existente aici si legaturile
ce se stabilesc intre ele. Apa constituie unul din izvoarele primare
ale vietii pe pamant, este mediul in care traiesc cele mai numeroase
si diverse organisme. În natura nu se gaseste apa fara viata, de la
cele mai simple la cele mai complexe forme. Din perspectiva actuala
a hidrologiei si ecologiei un bazin acvatic - lac, curs de apa -constituie
un ecosistem, adica o unitate functionala fundamentala de transformare
a materiei si energiei, incluzand in componenta sa elemente organice
si anorganice. Sistemul anorganic este alcatuit din elemente ale litosferei,
hidrosferei si atmosferei. Aceste elemente prezinta o configuratie
specifica si reprezinta un fragment al mediului fizic populat si transformat
de organisme numit biotop. Unul din elementele cele mai importante
ale biotopului il reprezinta insasi apa caracterizata de insusiri
fizice (temperatura, claritate, miros, gust) si insusiri chimice (continutul
de oxigen solvit, reactia apei, concentratia de saruri solvite). Sistemul
biologic, format din componente organice ale biosferei atasate si
adaptate la biotopul dat, reprezinta biocenoza. Gruparea organismelor
acvatice, vegetale sau animale, este urmatoarea: plancton, necton
si bentos. În masa apei intalnim planctonul si nectonul. Planctonul
cuprinde speciile de plante si animale acvatice marunte, microscopice
ce plutesc in apa. Acestea au miscari proprii foarte slabe. Planctonul
se imparte in fitoplancton si zooplancton. Nectonul este format din
organisme relativ mari si care, datorita miscarilor proprii, inoata
activ. În afara de adevaratul necton, format din pesti, exista si
un micronecton alcatuit din diferite nevertebrate si stadii larvare
ale amfibienilor. Tot in aceasta categorie intra si mamiferele acvatice.
Bentosul este alcatuit din organisme acvatice care traiesc pe fundul
apei sau in apropierea acestuia. În apa lumea vegetala este reprezentata
de bacterii, ciuperci, alge si plante superioare. Lumea animala este
reprezentata de protozoare, rotifere, viermi, crustacee, moluste,
insecte si pesti, amfibieni, reptile, mamifere. Legaturile ce se stabilesc
intre organismele acvatice au la baza un schimb permanent de materie
si energie intre elementele anorganice si biologice ale ecosistemului.
Acest schimb le reuneste intr-un tot unitar. Schimbul de materie si
energie este format din doua circuite: cel al materiei si cel al energiei.
Circulatia materiei este reversibila: un atom asimilat si apoi pierdut
de organism, dupa diverse permutari, poate ajunge din nou in corpul
acestuia. Circulatia energiei este ireversibila. Atat circuitul materiei,
cat si cel al energiei, in ecosistem, inregistreaza cateva etape distincte
si diferitele organisme, dupa rolul pe care-l au in desfasurarea lor,
se pot grupa in trei mari categorii: producatoare, consumatoare si
descompunatoare. Între grupele functionale de organisme dintr-un bazin
acvatic exista stranse relatii de interdependenta. În baza acestor
relatii, ele isi determina si controleaza reciproc componenta calitativa
si cantitativa realizandu-se astfel o stare de echilibru biocenotic.
Un exemplu in acest caz este lantul trofic ce se formeaza in ecosistem.
Schimbarile ce apar efecte ale diferitilor factori externi conduc
la schimbarea biotopului si implicit a biocenozei. În consecinta se
produc perturbari ale echilibrului biologic stabilit in decursul tipului.
Braconajul este unul dintre factorii ce influenteaza cel mai mult
efectivele de specii dintr-un bazin acvatic. El produce schimbari
rapide, cu intensitati variabile ale factorilor abiotici si biotici.
Schimbarile produse sunt in legatura directa cu metoda folosita. Diversitatea
metodelor de braconare este impresionanta. Constituie braconaj, atat
incalcarea normelor legale privind pescuitul, folosirea unor unelte
interzise, a substantelor otravitoare, toxice, a materialelor explozive,
utilizarea unor instalatii electrice improvizate, cat si abaterea
cursului apei. Astfel, in urma cercetarilor facute s-au stabilit pentru
pescuitul sportiv norme cum ar fi: folosirea la pescuitul sportiv
in apele de munte a unei singure undite cu doua carlige si in apele
de ses a doua undite cu cel mult doua carlige fiecare; pescuitul sportiv
se face de la rasaritul pana la apusul soarelui; s-au stabilit perioadele
de prohibitie pentru fiecare specie de peste, in timpul carora pescuitul
este interzis si pestele este lasat sa se reproduca; s-a interzis
folosirea unor tipuri de momeli; s-a redus numarul maxim de bucati
prinse intr-o zi de pescuit din cadrul unei specii la zece; s-au stabilit
dimensiunile minime la care pestele capturat se pastreaza. Încalcarea
acestor norme duce la reducerea numarului de indivizi din diferitele
specii de pesti. Prin folosirea unor momeli nepermise se introduc
in apa agenti patogeni, paraziti care provoaca imbolnavirea pestilor
si duc la moartea acestora. Exemplarele care se situeaza sub limita
minima nu au ajuns la maturitatea sexuala, deci nu s-au reprodus.
Prinderea acestora si a reproducatorilor in perioadele de prohibitie
impiedica reproducerea speciei respective, ducand-o pe aceasta in
pragul disparitiei. La prinderea pestilor se mai folosesc diferite
unelte cum ar fi: ostia, sacul, diferitele tipuri de plase, priponul.
Metodele care se bazeaza pe ranirea pestelui in vederea capturarii
lui sunt nocive fiindca pentru pestele ranit, chiar daca scapa, rana
sa reprezinta o poarta de intrare pentru nenumarate organisme care
il vor ucide cu siguranta. Nereglementarea pescuitului in raport cu
posibilitatile reale ale apei, alaturi de folosirea acestor metode
total neconventionale de prindere a pestelui duc la scaderea efectivelor
pana la disparitia completa a speciei. Scaderea efectivelor duce la
un dezechilibru ecologic, pestii reprezentand o veriga importanta
a lantului trofic din ape, si anume cea a consumatorilor. Urmarea
cea mai grava a braconajului piscicol este disparitia unor specii.
Exemplul cel mai elocvent este cazul lostritei (Hucho hucho), cel
mai mare rapitor din apele de munte, care a disparut complet din apele
din zona de nord a Moldovei. Desi a fost inclusa in cadrul speciilor
pe cale de disparitie, prin braconaj au fost prinse si ultimele exemplare.
Daca aceste metode au avut ca victime numai pestii, la folosirea substantelor
toxice efectele sunt dezastruoase. Substantele folosite sunt diferite
otravuri, dezinfectanti uneori. Prin folosirea acestora la braconat
se produce in locul respectiv o puternica poluare. Aceasta are ca
rezultat indepartarea aproape completa a formelor de viata, ramanand
aici numai o parte din descompunatori. Efectul este direct proportional
cu cantitatea de substanta folosita care depaseste cu mult valorile
prag si este maxim in apele statatoare unde capacitatea apei de autoepurare
si filtrare este foarte slaba. Procesele fizico-chimice ce au loc
sunt: scaderea tensiunii superficiale a apei, scaderea capacitatii
de sedimentare a substantelor aflate in suspensie, schimbarea pH-ului
apei si reducerea cantitatii de oxigen solvit. Cei vizati sunt pestii.
În cazul lor, aceste substante ataca sistemul respirator si sistemul
nervos. Respiratia pestilor se face prin asimilarea oxigenului la
nivelul branhiilor. Scaderea tensiunii superficiale a apei modifica
viteza procesului de osmoza de la nivelul membranelor semipermeabile
branhiale, ducand astfel la asimilarea unei cantitati reduse de oxigen.
În cazul concentratiilor mari de substante toxice, epiteliul branhial
este distrus. Aceste fenomene au ca rezultat asfixia. Tot ca reactie
la prezenta substantelor toxice este si secretia supraabundenta a
mucusului de pe corp, degenerarea hepatica, tulburari nervoase urmate
de incetarea inimii si coagularea sangelui. Datorita capacitatii de
autoepurare a raurilor in aval de locul unde s-a braconat se inregistreaza
valori mai scazute a substantelor toxice folosite. Astfel, daca aici
acestea nu sunt in cantitate destul de mare pentru a ucide pestele,
prezenta lor totusi are urmari. Principala consecinta este cea a scaderii
cantitatii de oxigen solvit.