Braconajul si ecosistemele acvatice

---

Prezenta unor cantitati reduse de substante toxice, combinata cu lipsa de oxigen determina absorbirea unor alte substante toxice la nivelul branhiilor care nu ar fi fost absorbite in conditii normale ale ecosistemului, determinand astfel leziuni in organism. Deci, acestea nu actioneaza numai prin toxicitatea proprie, ci favorizand absorbtia altor substante toxice din apa. De asemenea, prezenta substantelor toxice duce la formarea spumelor care impiedica reoxigenarea apei, actionand ca un strat izolator intre apa si aer. Lipsa oxigenului si cantitatii de substante toxice din apa au puternice efecte nocive, mai ales in apele montane asupra speciilor din familia Salmonidae care sunt extrem de sensibile la puritatea apei, cantitatea de oxigen solvit. Concomitent cu atacul asupra pestilor, substantele folosite distrug planctonul si restul nectonului, bentosul, care toate la un loc reprezinta insasi hrana pestilor. Dupa aplicarea acestei metode, braconajul lasa intr-un ecosistem acvatic doar unii descompunatori, restul formelor de viata sunt indepartate complet. Descompunatorii aflati in aval se dezvolta in primele zile foarte mult. Aceste microorganisme consuma mai intai substantele nutritive cu care erau obisnuite ajungand la o dezvoltare maxima. Dupa ce substratul nutritiv obisnuit a fost consumat, se constata o oprire in cresterea germenilor, de o durata mai lunga sau mai scurta, in care organismele sunt obligate sa se adapteze la noul substrat format. Adaptarea lor la noul substrat, respectiv aparitia de enzime capabile de a-l ataca, si inceperea consumarii acesteia este marcata printr-o reluare a dezvoltarii germenilor si printr-o scadere a cantitatii de toxine. Adaptarea si apoi dezvoltarea florei variaza ca timp. Nu toti germenii sunt capabili de a se adapta la noul substrat si a-l metaboliza. În cazul unei actiuni bacteriostatice sau bactericide a substantelor respective se constata o disparitie progresiva a acesteia in timp, cantitatea de substanta toxica ramanand constanta. Sunt zone in care substantele toxice ajung in cantitati foarte reduse, unde acestea actioneaza mai lent, se acumuleaza in organism si unde perioada medie de supravietuire a organismelor descreste foarte rapid in raport cu cresterea concentratiei substantelor toxice. În apa se gasesc, cresc si se dezvolta multe stadii larvare ale unor insecte si amfibieni. În urma braconajului acestea mor si se produc dezechilibre in ecosistemele inconjuratoare. Curentul electric are de asemenea influente mari asupra vietatilor din apa. La plante schimburile metalice se fac prin procesul de osmoza ce are loc la nivelul membranei celulare. Socul provocat de curentul electric schimba polaritatea membranei dipolare a celulei. Prin schimbarea polaritatii sunt primiti in celula ioni care nu erau acceptati in mod obisnuit si sunt respinsi o parte din ionii care sunt necesari plantei. Astfel se deregleaza metabolismul plantei. La intensitati mari ale curentului electric are loc un blocaj membranar si planta moare. La aceeasi intensitate a curentului electric plantele superioare sunt mult mai afectate, rezistenta scazand proportional cu gradul de evolutie. In cazul animalelor, curentul electric ataca sistemul nervos, provoaca oprirea inimii. La vietatile mai mari, cum ar fi pestii, socul produs de curent rupe coloana vertebrala. La intensitati mari, moartea este instantanee, iar la intensitati mici, datorita conductibilitatii electrice a apei, majoritatea animalelor scapa, dar nu fara urmari: pestii electrocutati raman sterili, deci se pericliteaza continuitatea speciei. La folosirea explozibililor (dinamita, carbid) se produce la detonare in apa o unda de soc care are efecte mai ales asupra pestilor. În aparatul digestiv al acestora intalnim o anexa numita vezica aeriana. Aceasta este plina cu gaze si are ca functii importante cea hidrostatica si cea de echilibru. Unda de soc produsa in apa sparge aceasta vezica si pestii nu mai au cum sa-si controleze miscarile. Folosirea acestor metode de braconat duce la omorarea pestilor adulti, dar si a puietului, care moare in masa datorita sensibilitatii lui crescute. Prin abaterea cursului apei ecosistemele acvatice sunt distruse. Prin lipsirea mediului de viata insusi, plantele si animalele mor prin asfixiere. Distrugerea ecosistemelor acvatice are influente si in ecosistemele inconjuratoare, deoarece multe vietuitoare, cum ar fi diferite mamifere si pasari isi gasesc hrana in apa. Braconajul este unul dintre cei mai periculosi factori distrugatori ai ecosistemelor acvatice. El poate reduce, transforma intr-un timp foarte scurt un rau de munte cu apa clara, intr-o masa de alge cu mirosuri ostentative, un lac plin de viata intr-o mlastina, o apa moarta.

Lupescu Mihai, 19 ani, Campulung Moldovenesc - dec. 2001

 

Pag:

Ocrotirea apelor