Sunt nascut in 1985, deci pescuitul pentru mine in acea perioada se rezuma la privitul si studiatul pestilor cumparati de ai mei.
Apoi cand am inceput sa inteleg putin lumea si am luat contact cu partea ei pescareasca am inteles ca trecutul era cu adevarat de poveste.
Si intr-adevar de fiecare data cand vorbeam cu un pescar cunoscut imi povestea despre raurile din apropiere pe care se prindea mereu peste si cu toate astea era mereu peste. Se povestea despre maretia Dunarii, care pentru mine era ceva magic.
In zilele noastre raurile respective sunt foarte slab populate. (ma refer in principal la Ialomita, Dambovita si raurile mici afluente din apropiere de Targoviste ca sa fiu la obiect, desi aceeasi poveste este mai peste tot prin tara inclusiv pe Dunare)
Imediat dupa 89 s-a intamplat un mare declin dupa cum stim cu totii in absolut toate domeniile (poate exceptie face doar ecologia pentru ca eliminand industria nu mai avem poluare).
Pestii din raurile noastre au inceput sa dispara, astfel ca momentan pe raurile mici vezi doar clenisori si aia vai de ei (pe Ialomita s-au mai prins periodic si alte specii de pesti, dar acestia proveneau din barajul de la Pucioasa si in cateva luni au fost prinsi toti).

Propun prin acest topic sa va aduceti aminte de vremurile acelea si sa povestiti cum era odata pentru a vedea cu totii ca drumul pe care l-am urmat imediat dupa 89, mai intai ca oameni si apoi ca pescari nu a fost prea bun si sa invatam pe viitor din greselile trecutului.

Bun subiect...Sa traim din amintiri ca din prezent...Pt mine pescuitul de dinainte de 89 inseamna Borcea,Saltavele(pt cine stie),Alionte...Si cam atat dar crede-ti-ma ca a fost de ajuns...Cat sa-mi inoculeze virusul forever...

Mariane tata,inchipuie-ti ca te iau dupa git,te string la pept si te pup pa frunte !! Cu Dragoste (si nu sunt pe invers..) ...Stii cum sa dai sa se clatine omu...Direct in inima,la patrimoniu de amintiri dragi ... Crede-ma ca doar cu astea ramii !Bogat cu duhul sarac poate cu altele...Da io am pre multe si diferite si nici Goagalu nu este asa de cuprinzator...Mai le tii si pentru tine,doar pentru tine...Mai o poza...Greu...

Deşi nu mă consider neapărat un nostalgic, totuşi cele mai frumoase partide de pescuit le-am făcut, înainte de 1989.
Motivele sunt multiple, poate faptul că eram tânăr şi mai puţin pretenţios, poate pentru că era (mult) mai mult peşte, poate pentru faptul că era prilej de mare mândrie să vii acasă cu traista plină.
Pe la magazine găseai mai mult peşte oceanic, iar ăsta nu interesa pe nimeni din familia mea.

Dar, nu vreau nici să idealizăm trecutul. Erau şi atunci partide când nu prindeai mai nimic, dar treceai mai uşor peste astfel de momente.
Exista şi atunci braconaj, deşi pedepsele erau aspre, iar controalele dese, erau abuzuri ale Miliţiei, care, dacă te găseau cu un peşte mai ca lumea, ţi-l "arestau" fără multe discuţii...

Pe la bălţile de filială nu prea mergeam, vizam la AJVPS Tulcea pentru Deltă şi obţineam, cu ajutorul unui unchi, PG pentru toată frontiera.
Rareori, ajungeam pe câte o baltă de CAP sau IAS, cu taxă zilnică, sau pe câte o baltă pricopsită, cu câte un bilet de favoare.

Voi reveni, cu câteva amintiri mai punctuale.

Prin 64-65 imi ia tata bicicleta ca sa pot sa ajung la antrenamente la lupte si rugby la Steaua si la Vulcan,o ruseasca trei-sferturi,solida de n-ai vazut, ca eram cam bondoc...Pe-atunci era rusine sa stai incasa,sa nu faci macar un sport,ceva de contact ca doar am locuit in 13 Septembrie linga gara(cine stie) zona tampon intre Lira si Puisor-Tudor -Vladimirescu,si unde densitatea de colorati era ceva mai vizibila,asa ca trebuia sa-ti asiguri singur securitatea...Tot grupul meu de prieteni aveam biciclete,lucru rar,si copii cum eram nu tineam cont ca mergeam inainte pina se intuneca dupa care ajungeam acasa taman bine odata cu militia alertata de parinti !Asa am descoperit cariera de nisip de la Domnesti,si gropanele de la 30 Decembrie,foarte adinci,tot cariere de nisip si astea.A mai fost un pas pina am urmat si noi exemplul pescarilor si ia te uita cum dadeam la peste fara sa inteleg io ce si cum foarte bine...Dar prindeam peste ! Si ce mai peste !Ce mai carasi !Erau si alte feluri de pesti in gaurile alea,bagam la TRAISTA si aduceam acasa dupa ce-l imparteam nemteste cu ceilalti.Cu trestii si gute cu memorie de ziceai ca sunt arcuri ! Rusesti,ca atunci totul era rusesc...Asa am dus-o toata copilaria...Greu pentru parinti,dar frumos pentru noi...Dupa 68 insa....

Bun subiectul dar mi-au venit lacrimile pentru ca mi-a adus aminte de morti.
Pe vremea aia abia ma initiam in pescuit alaturi de bunicul meu D-zeu sa-l ierte.
Ce mai vremuri!
Tin minte ca ne deplasam numai cu bicicletele pentru ca nu era nevoie sa mergi prea departe (de zona de nord a Bucurestiului-Aviatiei acum)ca sa prinzi peste frumos.
Mergeam foarte des la:
Rosia Oala si Alimentara (asa ii zicea pe vremea aia,probabil ca unii cunosc)
Tunari-ce balta perfecta de caras,caras frumos peste juma de kil.
Floreasca si la pod la glucoza (odata a luat bunica-miu un somn de peste 20kg iar in alta partida un crap de 12 KG)ca sa vedeti si voi ce peste era pe vremea aia in Bucuresti,si pescuiai cu permis AGVPS.
Stefanesti-acum intens poluata cu dejectiile "orasului" Otopeni.
Crevedia

Si sint multe alte balti din apropierea Bucurestiului care acum zac in paragina sau sint lipsite de peste.

Eu sunt constănţean de baştină, iar primele pescuieli au fost la Ghiolul Mare (Siut-Ghiol) sau la Ghiolul Mic (lacul Tăbăcărie).
Prindeam guvidaşi albi-argintii şi bibănuşi, rar căte un cărăşel sau babuşcă.

Apoi, curând, am evoluat către pescuitul de pe dig, la mare. Guvizi, stavrizi, rar căte un zărgan sau lufar (ceanacop).
În portul Tomis, aflat în curs de amenajare, se mai lua şi chefal, dar ajungeam mai rar, pentru că stăteam cam departe.

Aveam o undiţă din bambus, din trei bucăţi, grea de-mi rupea umărul.
Fir (îi spuneam meşină gros, rusesc, de pe la vaporeni, cârlige norvegiene, tot de la vaporeni. Pluta era din pana de cocoş, gâscă sau curcan, meşteşugită şi vopsită de mine cu ojă de unghii.
Plumbii îi confecţionam singur, cu ciocanul, modelând cate o bucată de ţeavă, de la demolări. sau procuram plumbi turnaţi, la schimb cu timbre.

Când m-am urcat, prin amabilitatea unui moşulică din vecini, într-o barcă de lemn care lua apă pe toate părţile, m-am simţit ca-n şorţul lui Doamne - Doamne,
Dar, despre asta, altă dată.

A, încă ceva. Pe la 8 ani am avut primul permis de pescuit. Avea coperţi din vinilin, poză şi regulament de pescuit ataşat. Costa 25 de lei.

cine n-a vazut multimile de pescari ce coborau din trenul ce pleca din gara de nord a bucurestiului la 12.30, spre greci, fierbinti sau dridu n-a vazut nimic!
sau gara obor arhiplina, cu trenurile ce plecau cu pescari pe scara, literalmente, cu trenurile spre Mare. odata eram cu doi amici, mergand spre sarulesti, biletul costa 12 lei pana acolo, dar am dat 5 lei la nas, 5 lei la supracontrol si 5 lei la militieni, au veniti unii dupa altii si si-au umplut buzunarele cu totii.

cand se intampla sa vin acasa cu sarsanaua plina era sarbatoare in toata familia, nu neaparat ca aveam de-o ciorba, dar era o mare bucurie sa umplu ghiuveta cu peste, iti radeau ochii, domne!

Citat din Nae_Pntz
cine n-a vazut multimile de pescari ce coborau din trenul ce pleca din gara de nord a bucurestiului la 12.30, spre greci, fierbinti sau dridu n-a vazut nimic! :)
sau gara obor arhiplina, cu trenurile ce plecau cu pescari pe scara, literalmente, cu trenurile spre Mare. odata eram cu doi amici, mergand spre sarulesti, biletul costa 12 lei pana acolo, dar am dat 5 lei la nas, 5 lei la supracontrol si 5 lei la militieni, au veniti unii dupa altii si si-au umplut buzunarele cu totii.

cand se intampla sa vin acasa cu sarsanaua plina era sarbatoare in toata familia, nu neaparat ca aveam de-o ciorba, dar era o mare bucurie sa umplu ghiuveta cu peste, iti radeau ochii, domne! :)

Daaa, la 00,35 personalul către Dridu, din Gara de Nord, iar la 23,45 , din Gara Obor, personalul către Săruleşti, Lehliu, Feteşti, Cernavodă...în halta Dunărea se trăgea semnalul de alarmă iar pescarii coborau pe ambele părţi ale trenului, către canalul Bâtlanul, sau balta Ciobanului, sau spre bagăre.
Ăia mai umblăreţi, mergeau la Hăţiş sau chiar la Alionte.

Pe la ora 15,30, toţi ne adunam tot în halta Dunărea, se adunau câte 2-3 lei de la fiecare, se făcea semn la mecanic, trenul oprea, noi ne urcam şi era veselie mare până la Bucureşti.
Unii chiar mergeau prin vagoane şi mai comercializau prisosul de peşte.

Nu-mi aduc aminte să fi venit fără peşte, măcar biban sau caras de-o saramură.

La Alimentara,da,da... Ce carasoi... Iar bibani ca pe Plumbuita,pe canal,abia am mai găsit in Delta... Undita de stuf,frumos matisata,rar bambus sau "piper",un bidon de 3 l de apa,pachet cu rosii si branza si da-i bice pe pe biciclete
... Mi-aduc aminte când am ratat ultimul bac care mă trecea din Saltave la Facaeni si am dormit pe malul Borcii... Aveam fix 12 ani... Am băgat juvelnicul cu peste(plin ochi) in Dunăre si mi l-au rupt câinii de la ferme,a fugit tot pestele... Ce vremi...