Binete sa aveti.O sa incep prin a-mi cere anticipat scuze daca randurile urmatoare va vor plictisi sau daca veti cosnidera ca cititul lor v-a rapit din timpul pretios pe care oricum abia il mai dramuim in zilele de astazi. Poate mi-a venit sa scriu aceste randuri datorita vremii de afara,lipsei de activitate(in materie de pescuit,evident) sau pur si simplu doar ca sa ma lamuresc cu mine insumi…Dar…

Am tot citit pe aici topicurile “virale”(ca sa folosesc un termen la moda) si din ce in ce mai des am ajuns sa fiu obsedat de o intrebare…Mai simte eu,in conditiile actuale date,ceva din fiorul si placerea care ma faceau acum cativa zeci de ani sa descopar si sa ma indragostesc de acest fenomen care este pescuitul?...Si acum sa justific putin acesta intrebare…

Am mai spus si in alte topicuri,initierea in tainele pescuitului am facut-o in frageda pruncie,in zona Facaeniului,langa Fetesti…Pt cine nu stie asta inseamna Dunarea in primul rand,apoi Saltavele,Benturile,Alionte,Orezaria si chiar ceva canale de irigatii care tineau peste mai marunt dar mult…De ce mi-a intrat in sange pescuitul? Dintr-un singur motiv: atunci,in acele vremuri,anii 80,exista PESTE…Oriunde,cu orice,la orice ,PRINDEAI…

Mic,mare,mult sau putin,nu conta,important este ca nu stateai degeaba,aveai activitate ,te relaxai,oriunde dadeai probabilitatea de a te intoarce fara peste era foarte mica(desi,chiar si atunci,copil fiind,nu asta era ideea)…Initierea in acest domeniu mi-a fost facuta de oameni dragi mie(rude din sat si localnici)care m-au indrumat si mi-au impartasit din experienta lor…

Dar,cu toate astea, pot spune cu mana pe inima ca tot ce am dobandit a fost ca urmare a propriei experiente pt ca orice sfat sau invatamant primeam PUTEAM sa-l pun in practica…Pentru ca,evident,exista obiectul muncii,pestele…

Tot atunci am invatat sa respect natura,pestele,oamenii si sa-mi dau seama ca totul in viata este un ciclu,daca undeva rupem si dezechilibram ceva acest lucru nu ne poate face decat rau,nicicum bine…
Ulterior,mai ales dupa revolutie,lucrurile au inceput sa se strice,ca in toata tara de altfel…Dunarea a devenit braconata in toate felurile,din toate pozitiile si prin toate modurile posibile…

La fel si Alionte.Orezaria a disparut,Saltavele s-au concesionat unui intreprinzator destept si cu bodyguarzi ageri,canalele de irigatie au devenit sterpe de apa si chiar daca le-ar umple ar mai fi doar broaste prin ele…Am ajuns in acele locuri atat de dragi mie din ce in ce mai rar si din ce in ce mai dezamagit…Am ramas cu amintirile frumoase si atat…

Cu toate astea merg de cateva ori pe an si stau pe malul Dunarii cu aceeasi placere cu care o faceam inainte pt linistea si salbaticia locurilor…Si sa ma intreb:mai simt ceva din fiorul pescuitului?

Am incercat sa compensez cumva locurile acele cu alte locuri…Am cochetat un timp cu baltile de pe langa Bucuresti…Cativa ani,dupa ceea ce s-a intamplat in 89,a mai mers…Oamenii erau mai deschisi,mai socilaizai,mai invatai cate ceva si chiar mai si prindeai cate ceva…Odata cu revolutia in materie de echipamente de pescuit calitatea baltilor,a celor ce le aveau in grija si a oamenilor ce pescuiau pe aceste balti a scazut direct proportional…

Si iarasi ma interb de ce? Raspunsul pe care am putut sa mi-l dau a fost ca ei nu mai simt nimic din fiorul si placerea pescuitului…Totul este bussines,afacere,epatare, mandrie prosteasca,ego intins la infinit,rautate gratuita,vanitate,toate astea amestecate bine,in cele mai multe cazuri cu prostie si stupiditate…Iar acest lucru este categorist simplu si sec drept EVOLUTIE…Sa fiu sincer? Am fost mai dezamagit de aceste aspecte decat de faptul ca nu mai exista locurile din copilarie…Macar acolo mai ramane natura,cat o mai rezista si ea…

Pt mine unul a ramas Delta,cu bunele si cu relele ei…Dar asta este alta poveste care ar necesita mai multe randuri…Doar acolo mai pot simti,si asta cu mare greutate,cate ceva din ceea ce simteam in alte vremuri cand mergeam la pescuit…Am renuntat total la pescuitul stationar,am o joarda si o mulineta cu care cutreier dupa rapitor pe unde pot,cat mai departe de lumea dezlantuita a pescuitului viteza si record…Cumva m-am izolat si sincer,nu stiu daca am facut bine sau nu…

Dar eu unul nu m-am putut adapta,de aceea va intreb si pe dumneavoastra…Ati reusit sa va adaptati? Daca da cum ati facut-o? Va simtiti in largul vostru pe o balta cu taxa de 100 de lei sau fugiti si stati cat mai ascunsi?Sau mai simplu: Mai simtiti ceva din fiorul pescuitului?
Numai bine va doresc si fire cat mai intinse in 2014…

Foarte frumos spus domnule Dumitru.Cel mai frumos pescuit pentru mine ramane cel salbatic

nu mai este cum era. adica iti trebuia o bicicleta, o undita si un colt de paine. intr-o ora aveai 2 kg de caras. daca intorceai 2 lopeti de balegar, aveai sanse mari si la ciortan sau vreo moaca. si asta in orice canalas de irigatie puteai gasi (eu sunt de prin zona Babadagului). daca te bagai mai adanc, iti rupea si plecai plangand acasa, pt ca nu gaseai ace si nylon pe toate drumurile.
asta e, traiasca sutele de arome, milioanele de lei vechi per partida, vaporasele si sonarele. traiasca adevaratii pescari!

Da d-le D-tru, eu m-am adaptat. Iata cum: pe langa faptul ca sunt o persoana usor adaptabila (asa imi palce sa cred), ocolesc cu grija baltile cu taxe mai mari de 3o lei, pentru simplul motiv ca merg foarte des la pescuit; mai merg la Dunare, pe Neajlov, prin Delta; vara merg la C-ta, unde am canalele, Marea, ghiolurile. Si, crede-ma, de fiecare data simt fiorul acele din copilarie, atunci cand ma aflu pe malul unei ape. Pe celalti, patroni lacomi, gata oricand sa profite de pe urma pasiunii noastre, pescari cu dare de mana, comercianti - nu-i baga in seama, lasa-i sa-si faca jocul. D-zeu vede. Tara asta a avut mereu o uimitoare putere de regenerare. Chestiunea e sa o ajutam si noi un pic, fiecare cum poate. Altfel, alunecam in depresie.

eu merg pe salbatice pe locuri cat mai neatinse posibil (neajlov, arges, sabar) si un clean la 500g, un biban la 100g, o marla la 1 kg sau un avat de 1 kg imi dau un fior mai mare decat un crap de 10 kg pe carpodrom.
asta nu inseamna ca altii cu alte stiluri si preferinte sunt mai rai sau mai buni

de multe ori stau doar si privesc pestii prin apa limpede
voiam doar sa spun ca si eu mai simt fiorul ...

O mare parte din placerea pescuitului inseamna pentru mine pregatirea partidei si iesirea in natura(aer curat si liniste), care sunt numitorul comun si in cazurile cand nu prinzi nimic! Pregatirea pescarului, de la pregatirea echipamentului, nadelor, momelilor, strategia pe care o adopti(indiferent ca te inspiri de la altii, sau ca decizi sa procedezi diferit, din acest motiv conteaza adaptabilitatea, sa nu ramai prizonierul automatismelor sau traditiilor decat atunci cand sunt utile si potrivite in functie de context, lucru care le reuseste, la foarte putini pescari, fiecare dintre noi gresim destul de des la acest capitol), cautarea locului potrivit, pentru stationar, sau a locurilor optime, pentru rapitor, relaxarea in mijlocul naturii cu cativa prieteni, impreuna cu drilul sunt pentru mine cele trei componente importante ale placerii pescuitului! In absenta celei de-a treia, raman primele doua, singurele constante!

O partida de pescuit e frumoasa oricand si relaxanta.Dar, daca la sfarsitul partidei nu ai nici o prezentare incepi sa iti faci ganduri.Bine, a fost frumos, dar de ce nu a tras...? Incepi sa te gandesti ce ai facut gresit sau care sunt factorii care au influentat asta.Si uite cum dintr-o partida de pescuit "relaxanta" apare si chinul intrebarilor fara sfarsit.Asa suntem unii.Altii poate nu.

Citat din banber
O partida de pescuit e frumoasa oricand si relaxanta.Dar, daca la sfarsitul partidei nu ai nici o prezentare incepi sa iti faci ganduri.Bine, a fost frumos, dar de ce nu a tras...? Incepi sa te gandesti ce ai facut gresit sau care sunt factorii care au influentat asta.Si uite cum dintr-o partida de pescuit "relaxanta" apare si chinul intrebarilor fara sfarsit.Asa suntem unii.Altii poate nu.

Cred ca e mult adevar in ceea ce afirmati d-le. Luati insa in calcul si scoala rabdarii. Se spune ca pescarii sunt cei mai rabdatori dintre oameni. Satisfactiile vor fi si ele pe masura. Imi amintesc ca acum vreo 15 ani am urmarit un salau vreo trei saptamani. In cele din urma l-am pacalit. Va dati seama cat de incantat am fost chiar daca, intre timp, nu capturasem nimic.

Aproape de topic:

Am de gand sa dau la albitura la vara, pe o balta salbatica, intr-un ochi de stuf. Vreau sa imi fac un bat de alun, sa dau cu guta groasa si plumbaj din foita, fara pluta, doar cu un nod de ata rosie ca nivel. Asa se pscuia acum 40 de ani pe Teleajen aproape de Maneciu si, culmea, se prindea peste.

Se pescuia "la mana", adica trebuia sa simti cand te trage pestele si sa intepi cu oarecare blandete.

Va doresc "nostalgii",

TDF

Citat din bbbogdann
eu merg pe salbatice pe locuri cat mai neatinse posibil (neajlov, arges, sabar) si un clean la 500g, un biban la 100g, o marla la 1 kg sau un avat de 1 kg imi dau un fior mai mare decat un crap de 10 kg pe carpodrom.
asta nu inseamna ca altii cu alte stiluri si preferinte sunt mai rai sau mai buni

de multe ori stau doar si privesc pestii prin apa limpede
voiam doar sa spun ca si eu mai simt fiorul ...

eu, din motive obiective, nu vad asa lucrurile. din cauza serviciului ajung din ce in ce mai rar la pescuit si astfel nu am timp de experimentat balti necunoscute, salbatice, etc. si pentru ca scopul pescuitului e tocmai prinsul pestelui, prefer sa ma duc unde stiu ca este peste. sa fim seriosi, carui pescar ii convine sa se intoarca a doua, a treia oara de pescuit fara sa aiba o prezentare? in plus, carpodroamele sunt balti care select.eaza clientela si care ofera conditii civilizate. poate ca daca as avea mai mult timp liber, m-as duce se experimentez. din pacate insa, nici timp de mers la cumparaturi nu am, sculele le vad pe net si mi le aduce curierul............ ma dispera lipsa timpului si nu pot face nimic in privinta asta!