Am uitat sa precizez ca sursa de aprovizionare (debarcader) este la 2 pasi

Ostrov.....ce sa zic...a fost frumos, o experienta noua, am avut cate ceva de invatat,...mai greu a fost cu oboseala acumulata pt pregatire dinaintea expeditie si mai ales ca am ajuns nedormit si cu mici probleme de sanatate...
Cel mai important e faptul ca s-au legat prietenii noi, am cunoscut niste oameni minunati cu care ma voi mai intalni, cu siguranta!!! Am halit si una mica si apropo de asta, a iesit f bine poza cu somnul de 11 kile , cine doreste mai multe detalii, poze, povestiri....sa ia legatura cu paulleta!!!
Si mai frumos era daca as fi avut o barca, suficiente lingurite si rotative, (si pe aceasta cale ii multumesc frumos d-lui Adar pt amabilitate), si acea micuta plaja si loc de baie, in special pt fete (asa le-am pacalit )
Mai am si eu cateva poze, nu f multe cu grupu, dar cine doreste sa-mi lase adresa de mail

Citat din florinfoto
cum zicea...poporul chinez... cui pe cui se scoate...
deci... draga domnule Cezar... unde mergem peste 3 saptamani in expeditie intr-un loc dintre miile cunoscut de dumneavoastra?

Sa nu uitam ca in alegerea locului expeditiei de pe Ostrov, Cezar a avut unul dintre grelele cuvinte de spus... pentru!

Asa ca.. Domnule Cezar... unde mergem pe 14 septembrie ?????????

Florine, n-am raspuns imediat pentru ca a trebuit sa reflectez; nu stiu chiar mii de locuri, poate cateva zeci, mai bune sau mai rele, vizitate mai recent sau mai demult, mai accesibile sau mai putin accesibile, mai aglomerate sau mai putin frecventate, mai apropiate sau mai departate.
Dintre acestea, le exclud pe cele din amonte de Calarasi, pentru ca , din toate incercarile si informatiile de la altii, pescuitul nu prea merge.
Dupa aceea, trebuie avut in vedere si faptul ca vor fi , din nou, mai multi
amatori, iar nu toate locurile sunt cat de cat largi, incat sa permita tuturor sa pescuiasca fara necazuri; nu mi-ar placea ca unii sa ma laude, iar altii sa ma blagosloveasca cu diverse " forme de alint, cu evocari de sfinti si parti mai intime ale corpului uman.
Pe scurt, variante ar fi doua :

- Blasova, unde se pote pescui si la Dunare, pentru peste mare, salbatic; pescarii de lac au si o amenajare ( 25 lei/zi ), destul de buna.

- Br. SF.Gheorghe, zona Murighiol - Dunavat ( ideea este de fapt a lui Florentiu, iar eu sunt de acord cu el )

Este drept ca ambele variante sunt destul de indepartate, dar pe aproape, mai mult socializam decat pescuim.
Iar ambianta, oricum excelenta, va fi cu atat mai placuta, daca si pestele va coopera.

Ii ziceam : " Ce facem nexule, ca mi-e dor.." "citeste si tu amr-ul "..si zilele erau numarate in zeci….Visuri, dorinte, capturi, toate acestea ingramadite de-a valma in noptile calde din bucuresti.
Si amr-ul scadea fantastic de usor, pana cand am citit ZERO !!! In clipa aceea am stiut ca asteptarea a meritat cu varf si indesat, ca aveam sa reintalnesc oameni adevarati, oameni pe care ii cunosteam personal sau numai din postarile lor. Urmau trei zile pline cat un amr intreg. A meritat fiecare secunda din aceatea.
Dimineata, plecarea a fost oranduita la 7,30, dar din cauza mea acest lucru s-a intamplat peste o ora. Am ajuns la ponton si am strigat " va aud cum injurati" si un hohot general ne-a intampinat, semn ca oamenii erau bine dispusi. Expeditia incepea super. Multimea de bagaje s-a evaporat pur si simplu din masina, mie remanandu-mi alceva de facut decat sa parchez masina. Drumul a fost lung, cu toate ca a durat doar o ora, mult prea lung decat ne-am fi dorit cu totii. Ardeam de nerabdare sa vad locul ales de antemergatorii nostrii. Mihai vinturache a gasit poiana care ne-a fost casa in zilele ce au urmat, poiana ce a fost amenajata rapid de catre noi. Intre doi copaci aflati in mijlocul poienitei a fost amenajata vatra si bucataria. Am inceput sa caram bagajele cu mic cu mare, organizati intr-un trenulet si….nu mai puteam sa vorbesc…m-am asezat pe un scaunel si toata lumea a sarit gramada cu pastile, apa, si cine mai stie ce-am inghitit atunci…Dupa ce s-a instalat tabara, unii au plecat la pescuit iar altii ne-am apucat de treburile gospodaresti ( a se citi - biblioteca )…apoi borsul, micii, amintiri, povestiri, palinca, amintiri, cantece, povestiri, bere, vin si intr-un final un binemerit somn. Nu am mai adormit asa de cand eram copil. Dimineata pregatiri rapide de o cafea la botul calului si apoi batraneste prin jungla catre un loc de pescuit pe care il ochisem cu o zi inainte. Pestele prins nu a contat ( pe langa somnul prins de eugen erau degetare ), dar ne-am intors in tabara pe la 17.00 epuizati. Iar bors, fripturi, etc... O atmosfera cu care nu m-am mai intalnit de mult si pe care sper sa fiu in stare sa o tin in suflet intacta, cu toate culorile si muzica ei.
Duminica am fost trist. Asa mi se intampla de cate ori plec dintr-un loc drag, de cate ori ma despart de un prieten sau de o stare de suflet.
Apoi a fost drumul catre casa si singurul lucru la care ma gandeam era fata mea. Nu o vazusem de trei zile si ma topeam de dorul ei. Dunarea trecea incet pe sub barja si cautam sa respir adanc mireasma ei…..pana la viitoarea revenire….
Cu stima,
George Banciu

Da te pricepi la scris George,nu gluma...
Frumos!

AVEM ECHIPA!!!!
AVEM VALOARE!!!
Doamne, ce sentimente minunate as fi putut sa ratez daca nu as fi intrat pe acest sait!
Cati ani am umblat pe coclauri, singur sau cu 1-2 prieteni!

Inca o data mii de multumiri tuturor, participanti sau nu la expeditie!!

Jos palaria Eugen! Ma mir ca nu te-ai gandit sa scri ceva mai amplu pentru ca stilul tau e mai mult decat captivant.
Da-i-nainte tot asa !

merci mult florentiu. nu stiam cum sa explic ce s-a intamplat acolo, ce-am trait, ce oameni minunati am intalnit...de fapt, noi inginerii...mai putin cu vorbele...
nu asa fi postat nimic, dar rugamintea lui jan m-a facut sa astern cateva randuri, bune, rele, cum au fost...
scuze, de greseli, dar nu am avut timp de "reparatii"
o seara minunata,
george banciu

Indiferent ce as spune, situatia nu mai poate fi indreptata.
Trebuia sa fiu acolo, sa facem mici croaziere, sa facem aprovizionarea zilnica....din pacate am avut un dusman de neinvins...B-99-PFY.
Acest dusman care ne-a avertizat chiar si in ziua cand am mers in recunoastere nu a vrut sub nici o forma sa mai urce dealul de deasupra Tulcei....Apoi, dupa multe parlamentari, a ajuns la Harsova si s-a oprit la Tandarei.
De ce?
Pompa de benzina. In Slobozia nu exista pompe de benzina doar cu tur, la Hermes Slobozia(Dacia) nu exista, nicaieri nu a existat....
Mai primesc si un telefon de la un coleg, parca Soare Laurentiu, care imi spune ca ar dori si el sa vina...rusinea mea a ajuns la apogeu.
In zona de pescuit nu era semnal, ca as fi vrut sa iau legatura cu cineva de acolo si sa ii las barca...
La expeditia din mai, de pe bratul Ara, am venit cu masina remorcata, acum la fel....
Nu mai e nevoie sa va spun ca in rest merge perfect...
Am sa ma revansez cu varf si indesat...din pacate raul e deja facut si nu am cum sa intorc timpul...imi cer mii de scuze tuturor si promit pozitia ghiocelului pana la urmatoarea iesire.

Mihai, ai avut necazuri destul de mari ca sa te mai suparam si noi!
Te intelegem si scuzele iti sunt acceptate!
Cand spun asta, imi permit sa cred ca am asentimentul tuturor expeditionarilor!
De multe ori un rau, are si partile lui bune! Tu nu ai putut sa fii prezent si atfel am fost lipsiti de un mijloc de transport ca sa ne reaprovizionam.
Partea buna a fost, ca s-au gasit tigari si apa in cadrul grupului. Participantii s-au ajutat intre ei si astfel s-au stabilit noi relatii de prietenie!