Primele maşini au ajuns la bac pe la ora 6,15. Eu m-am alăturat acestora la ora 6,30. Am avut maşina "crăcănată" de bagaje.
Băieţii deja râdeau cu gura până la urechi. Semnele erau bune... Se anunţa mare veselie. La ora 7 a apărut şi bacul nostru, de fapt un ponton pentru transportul lemnelor. Iniţial era vorba sa închiriem un vapor pentru pasageri, dar datorită nivelului mic al braţului Borcea, acesta nu putea ieşi din Calaraşi.
Cum s-a dat semnalul pentru îmbarcare, toţi participanţii (absolut toţi) au început să care bagajele cărate de acasă de fiecare dintre noi cu mare generozitate. Am fost placut surprins de hărnicia celor mai tineri dintre noi. Nota 10!
La aproximativ ora 8 s-a dat startul expediţiei.
Au lipsit multe nume "notabile" dintre cei care ar fi trebuit să ajungă la întalnire dimineaţa la bacul de la Chiciu. Ar fi trebuit să mai vina un grup sâmbată dimineaţă, iar altul în dupamiaza aceleiaşi zile. Aceştia ar fi trebuit sa fie transportaţi la tabără de către M.S.(care şi-a oferit serviciile pentru aceste drumuri precum şi pentru diverse aprovizionari, sau pentru urgenţe).Gata, asta este istorie...
Revenind la bacul care ne transporta... Curaţenie, bagajele aşezate moviliţe pe partea din exterior a platformei, iar participanţii stăteau aproape cuminţi pe scăunele, cu cutii de bere, suc şi alte lichide FARA ALCOOL. Drumul la ducere a durat de exact 1 ora. Ni s-a părut o veşnicie, dar, AM AJUNS! După o scurtă reprospectare a locului unde urma a fi amplasată tabăra, a fost luată decizia definitivă: DEBARCAREA.
Şalupa care a împins bacul a plecat, la noi rămânând platforma. Soarele a început să ardă cu o înverşunare din ce în ce mai mare. Câţiva baieţi s-au apucat sa culce bălăriile crescute in poieniţă, iar ceilalţi au început să care bagajele (de la mic la mare, de la barbaţi la femei) fară a se ţine cont cui aparţin. Tabăra a început să prinda contur. Au început să răsară corturi (pe marginea zonei pregatite), în centru a fost pregătită vatra pentru grătar şi ceaun. Lângă vatră a fost amplasată o masă din plastic dreptunghiulară (tip cârciumă, deci "bucătăria" era funcţională si ea.
La caţiva metri de această vatră (punctul 0 al taberei) a fost confecţionată o masa din scânduri din brad (acoperită imediat cu o faţăde masa). Tabara fiind ridicată şi adusă la rangul de funcţională, au apărut primele pahare cu binemeritata bere RECE.
Odihna a durat preţ de vreo ora, dupa care fiecare s-a dus in "prospecţiuni" pentru a-şi "valida" locul de pescuit. Pe la ora 12 au fost aruncate în apă primele scule de pescuit, iar trasaturile au venit aproape imediat. Pe la ora 4 dupămiaza am dat semnalul de chetă a peştelui surprins atunci cand voia să subtilizeze delicatesele oferite de colegii nostri cu generozitate. Pentru primul borş de peşte au fost folosiţi 3 avaţi, vreo 10 caraşoi şi una bucată cap de morun (corpul lui a fost eliberat în deplina siguranţă pe "taraba" magazinului Metro datorită dimensiunilor total diferite scopului nostru). Imediat au "răsărit o mulţime de lemne de foc tăiate la dimensiuni optime scopului ales.
Manopera a durat vreo 2 ore bunicele, timp in care bucatarul expeditiei a fost "incurajat"cu cateva sortimente de palinca 100% naturala (pentru pofta de mancare). Dupa ce borsul a fost definitivat, Marinel s-a suparat pe jarul acumulat si pentru a nu fi irosit s-a pus pe coacerea catorva zeci de mici.
Ne-am asezat la masa, timp in care singurele zgomote care puteau fi auzite erau acelea ale furnicilor care mergeau pe malul opus al Dunarii. Am avut impresia ca toti participantii au mancat astfel incat s-au transformat cu totii in dromaderi (au bagat la cocoasa sa poata duce si acasa din delicatesele puse la "bataie"). Ei bine, toti acesti dromaderi au fost mutanti deoarece cocoasa a cresut, dar in fata... Dupa ce a fost servita si savurata masa de pranzo-seara a inceput spectacolul artistic prezentat de George Banciu (un rapsod care s-a hotarat sa faca Politehnica in loc sa ia calea artistica). Fratilor, parca ascultam un CD cu MP3. Baiatul asta refuza cu inversunare sa raguseasca sau sa se odihneasca. Imi este imposibil sa va povestesc atmosfera creata.
Pe la ora 23 au intrat in scutece primii dintre noi, ceilalti mult mai tarziu...
Sambata dimineata la ora 6 m-am trezit pentru... si l-am gasit pe Jean in mijlocul taberei asteptand sa se mai trezeasca cineva pentru a avea un partener de pescuit. Si a tot asteptat... Dimineata era oarece roua cazuta, aerul super respirabil, pasarele care ciripeau si cateva "buhaie" care torceau finut prin iglu-uri... Pe la ora 10 s-au trezit si ultimii colegi care s-au repezit la paharele cu cafea. Pe la ora 10,30 s-a auzit un bazait asemanator cu cel al tantarilor. Ne-am zis: am bagat-o pe maneca... dau tantarii navala... Tantarii erau de fapt cei 2 cai putere ai motorului de barca cu care sosea triumfator Vasile Mitra intr-o barcuta de cauciuc de marimea unei coji de portocale. A acostat, si-a dat bagajele jos, le-a dus pe teritoriul taberei, si-a montat cortul si i s-a facut urarea: BINE AI VENIT SA-TI GUSTAM (A SE CITI BEM) BEREA RECE!
Dupa ce i s-a evaportat stocul de racitura, a fost suficient de amabil si a luat in barca 2 lansete ale mele, sculele lui Gabi Calotoa si ale lui Paul Calin. Am luat decizia sa incercam canalul situat la vreo 2km amonte de tabara noastra. Tot ce se anunta a fi o drumetie prin padure s-a dovedit a fi o cursa de anduranta printre urzici, tufe de mure, lastarisuri, crengi de copaci doborati, alpinism etc. Am ajuns la canal (dupa lupte seculare ce-au durat vreo ora si jumatate, transpirati, fara suflu, cu mersul impleticit, fara a fi in stare sa legam 2 vorbe coerente dar cat se poate de lucizi in a lua decizia ca pe canalul acela nu se poate pescui (cu dotarea noastra) datorita curentului foarte mare si sa nu mai amintesc de faptul ca era expus la Soare cred ca si noaptea... Ne-am intors pret de vreo 2-300m, am facut o coborare in rapel a malului Dunarii (mai dificil a fost cu cele 80kg ale lui Mita mea pe care a trebuit sa o legam in corzi si sa o coboram incetisor sa nu se sparga). Aici am gasit un golf superb cu o adancime de 4-5m la 5-6m de mal, apa practic statea (se pescuia la pluta fara nicio problema). Vasile a scapat un salau la zgarci (asa a spus el), Paul a prins 2 ghiborti cat unghia de la degetul mic de la picior + 1 caras la kil + 1 somotei, eu (doctor in pescuitul la Dunare) un caras de vreo 500gr, iar Gabi a urmarit indeaproape viteza de curgere a Dunarii si a numarat talazurile facute de curent. Totul a mers numai la rame. La mamaliga nu s-a intamplat absolut nimic acolo unde am pescuit noi. Dupa cca 2 ore, am luat inteleapta decizie sa ne intoarcem la tabara deoarece rezervele de apa au fost epuizate si gandul la o bere rece nu ne putea iesi din capete.
"Mai lunga-mi pare calea, acum la intors acasa, zgaraieturile dupa maini si picioare nu prea ne lasa..." Dupa vreo 10 minute de mars, am facut o sedinta ad-hoc in care am luat hotararea sa ne debarasam de ce nu ne mai trebuie. Gabi a renuntat la pestele prins , Paul la gandurile de a mai prinde peste , iar eu la nevasta (Mita) Ei bine, toate aceste ganduri s-au dovedit a fi Fata Morgana, asa ca ne-am vazut de drum intrebandu-ne la fiecare 30 secunde daca mai avem mult pana la tabara.... Trecem de "conflictele" avute din nou cu lastarisurile (care s-au ridicat in urma noastra precum Pasarea Pheonix asteptand alti temerari sa le faca zile negre )
... Am biruit Natura si am razbit pana la corturi (cu tot cu Mita pe care am cautat sa o abandonam prin coclauri, dar nu se lasa si venea dupa noi de parca era trasa cu ata...
La tabara am fost intampinati de colegi cu peste pentru bors in cantitati cel putin duble fata de ziua anterioara si ne-am pus la treaba. Rapsodul nostru si-a intrat si el pe meserie, ne-am hidratat corespunzator lichidelor pierdute prin transpiratie. Pe seara s-au strans absolut toti colegii impovarari de povestiri gen: mi-a tras lanseta in apa, l-am simtit dar am simtit si copacul care s-a agatat si el de montura, rezultatul fiind eliberarea pestelui, sau: l-am adus pana la mal, era atat de mare (ne-au fost prezentate vanataile de pe brat rezultate de la explicatiile orefite vizitatorilor de peste zi, sau: era crap, era mic, avea doar 3kg, am zis ca este reproducator si ca el este salvarea Dunarii deci l-am eliberat, sau: am pescuit ceva mai departe de tabara si l-am rupt pe caras, somotei, avat, crap si alte nationalitati, insa fiind mult prea greu, ne-a fost imposibil sa-l transportam pana la tabara si l-am eliberat (fara pupaturi deoarece nu mai aveam buze datorita Soarelui torid, motiv pentru care riscam sa-l ranim cu gingiile...) Si asa mai departe fiecare cu povestea lui. Eu cu Mita mea. Ea este povestea vietii mele... (=
Deci... sa revenim la cel de al 2-lea bors de peste si la restul meniului... Am facut borsul care s-a evaporat mintenas din ceaun, a fost preparata friptura la gratar din tot ce poate zbura sau merge pe Pamant... Am servit dejuno-cina si ne-am pus pe recompletarea lichidelor pierdute din organism in ultimii 25 de ani.
Aceasta activitate a durat pana pe la ora 3-4 dimineata (nu stiu exact cat era ora deoarece toate ceasurile AU STAT )
Dimineata zilei de duminica a inceput cu cafele negre si urate (din belsug), cu cateva boxuri de aspirine, antinevralgice si alte "diuretice". Ne-am folosit de ce a mai ramas din slana inceputa in dimineata anterioara asortata cu ceapa, ardei capia urias si niste super tuica (pentru dezinfectarea cavitatii bucale), am atacat o parte din fripturile fara numar ce au ramas de seara, unii temerari au mai si pescuit, iar marea majoritate dintre noi ne-am apucat sa strangem corturile si restul bagajelor (evident ca sculele de pescuit au fost ultimile) cu lacrimi in ochi si cu gandul ca tot ceea ce-i frumos se termina repere...
A venit remorcherul, am dus toate bagajele pe bac (aripa tanara a contribuit din plin si la aceasta activitate) si dupa 150 de minute am atins din nou punctul din care am plecat spre acel mirific loc numit INSULA OSTROV.


DRAGI PARTICIPANTI,

VA MULTUMESC DIN SUFLET CA ATI PARTICIPAT, VA MULTUMESC PENTRU COMPORTAMENTUL DECENT AVUT PE TOATA DURATA, PENTRU GRIJA CU CARE ATI ECOLOGIZAT INTREAGA ZONA IN CARE AM TRAIT CELE 54 DE ORE EXTRAORDINARE, cU TOTII V-ATI CASTIGAT (PE LANGA STATUTUL DE PESCAR SPORTIV) SI TITLUL DE OAMENI CARE: ADORA, IUBESC, AU GRIJA DE NATURA ETC. cU ALTE CUVINTE, AS FI ONORAT DACA LA VIITOARELE EXPEDITII MA VETI ACCEPTA SI PE MINE CA PARTICIPANT.
tOATA STIMA SI RESPECTUL PENTRU MODUL SI EFORTUL DEPUS IN ORGANIZAREA ACESTEI DRUMETII.
LA MAI MULTE FRATILOR!

Îmi cer scuze pentru faptul că nu am avut răbdarea necesară povestirii a tuturor evenimentelor (care au fost în numar mult mai mare faţă de cele relatate), dar vă rog pe voi, paricipanţii (noii mei prieteni) să veniţi cu complectări. Mi-ar fi trebuit inca o zi pentru a face doar un rezumat a ceeace s-a întamplat acolo...
Va salut şi vă respect!

P.S. Îmi cer scuze pentru greşelile de ortografie sau gramaticale, dar nu am mai avut răbdare să colationez tot textul.

Bravo !

Eugen, multe multumiri ptr timpul acordat acestei naratiuni fantastice.

Noua,celor care au ramas acasa,nu ne ramane decat sa citim relatarile voastre si sa inghitim in sec pana la o urmatoarea expeditie.
Puneti la cale alta iesire ...dar repede de tot.
Nu o mai lalaiti cateva luni ca vine iarna.

Excelenta povestire! Sper ca este prima!
Totusi , niste imagini(foto, filme) ar fi mult mai indicate langa naratiune! Le astept cu nerabdare!!!!Marinel, sa nu uiti ce ai promis!!!!!!

Va multumesc prieteni pt. relatari !!
Asteptam si altele, Jean, Adar, Gabriel, & cronicari cu „har” rog eliberati talentele si postati !!
Macar indirect sa participam si noi la expeditie.
Felicitari pt. reusita si „purtarea exemplara” (conf. celor scrise) !
Sincer m-ar bucura cateva poze pe petru.b53@gmail.com
„Alta data o so facem si mai lata”

eu, nu am darul povestirii,dar ca sa compensez acest lucru voi trimite pozele pe care le-am facut celor ce-mi vor solicita si imi vor lasa o adresa de e-mail.

Rau m-a pedepsit Dumnezeu, totul a fost impotriva participarii mele la "expeditie"; planificarea cea mai riguroasa, pe final de concediu, vise, pregatiri, totul s-a dus de rapa.
Mai intai, unul din vajnicii mei tovarasi de pescuit a ales sa paraseasca aceasta lume, intr-un moment de depresie. Tristete, alergatura, atat legea cat si religia aplica standarde aspre sinucigasilor.
In sfarsit, toate fiind randuite, am decis ca, pentru uitare si alinare sa fac un pescuit la Dunare, un fel de antrenament pentru expeditie; pe drumul de intoarcere, dupa o partida buna la crap, raman in pana cu masina la Topologu ( TL ); ceea ce parea o gluma proasta s-a transformat in tragedie. Masina lasata la Topologu, apoi dusa cu platforma la Cernavoda, intrata in reparatii lungi si costisitoare; pe scurt, masina a fost gata sambata d.a, cam cand expeditionarii savurau al doilea bors de peste.
Atunci de-abia am revenit la Bucuresti si m-am apucat sa ...desfac bagajele pregatite din timp pentru expeditie; ma consolez acum cu ce citesc despre ispravile participantilor si cu speranta unei viitoare actiuni.
Ma bucur ca participantii s-au simtit atat de bine si astept noi si noi relatari.

cum zicea...poporul chinez... cui pe cui se scoate...
deci... draga domnule Cezar... unde mergem peste 3 saptamani in expeditie intr-un loc dintre miile cunoscut de dumneavoastra?

Sa nu uitam ca in alegerea locului expeditiei de pe Ostrov, Cezar a avut unul dintre grelele cuvinte de spus... pentru!

Asa ca.. Domnule Cezar... unde mergem pe 14 septembrie ?????????

In delta,normal!
Pe bratul Sf. Gheorghe,din Murighiol mergand pe digul ce duce spre Dunavat sunt cativa km de locuri bune de pescuit.Se poate sta cu masina langa tabara iar sansa unor capturi interesante este mare!
Ce ziceti?