Si a doua!

Nu am auzit pe nimeni sa pomeneasca de asa ceva, nici de multe, altele, zici ca ar fi motiv de rusine, nu de mândrie (nationala)!!

Unicat în Europa: Carul geto-dacic din fier, descoperit pe șantierul autostrăzii Sibiu – Orăștie. Are peste 2.000 de ani vechime.

Unul dintre cele mai importante obiecte care i-au trecut prin mână restauratorului Dorin Barbu de la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu este un car votiv geto-dacic, unic în Europa, descoperit în anul 2012 pe șantierul autostrăzii Sibiu – Orăștie. La restaurarea acestuia, Dorin Barbu a lucrat mai multe săptămâni, reconstruind obiectul din zeci de piese găsite în pământ. „Numai partea de car au fost circa 60 de piese, pe lângă piesele de la roți, care au fost vreo 20 – 25 de fragmente. A trebuit să-l fac ca un puzzle. Are peste 2000 de ani și este unicat în Europa, poate chiar în lume. S-au mai descoperit tot felul de caruri votive, dar din bronz sau de alte dimensiuni; din fier este singurul”, explică Dorin Barbu. Spune că lucrarea a fost extrem de dificilă pentru că a lucrat mult la curățarea pieselor și apoi la asamblarea lor. „Sunt tot felul de chichițe care apar pe parcursul restaurării și fiecare piesă este unicat. Ai probleme de la piesă la piesă. Nu te învață nimeni, în nici o școală, ce probleme pot să apară la fiecare piesă și ele trebuie studiate separat. La fiecare piesă se pune – ca în Medicină – un diagnosctic și se aplică tratamentele care fac cel mai bine obiectului respectiv”, povestește restauratorul.

Asemănător cu alte asemenea care votive descoperite în Europa, dar fabricate din bronz sau lut, carul votiv geto-dacic nou descoperit este fabricat doar din fier, constituindu-se astfel într-un unicat european. Întrucât contextul descoperii nu ne este revelat, se poate presupune că acest car a fost depus în mod ritualic în cadrul unui ceremonial, sau a constitituit parte din inventarul funerar al unei importante personalități a vremii. Ca și simbolistică, carul reprezintă vehiculul cu care este „adus ceva sau cineva” (vezi „Carele Zeilor”).

În România mai avem ca analogii exemplul deosebitului car votiv din bronz descoperit la Bujoru într-un mormânt tumular (jud. Teleorman) și aflat în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României din București, dar și mai puțin cunoscutul car-recipient votiv de la Orăștie, acesta fiind — foarte probabil — parte a unui depozit de bronzuri (sau, după alți autori, parte a inventarului unui mormânt) descoperit întâmplător la jumătatea secolului al XIX-lea în ținutul Orăștiei, mai exact între localitățile Romos și Vaidei (jud. Huneodara) și păstrat până astăzi în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală (Naturhistoriches Museum) din Viena (Austria). Piesa deosebită, descoperită pe traseul autostrăzii Sibiu – Orăștie, după restaurare, va intra în colecțiile Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, fiind expusă pentru pasionații de istorie și nu numai.

Conf. Univ. dr. George V Grigore

http://www.cunoastelumea.ro/unicat-in-europa-carul-geto-dacic-din-fier-descoperit-pe-santierul-autostrazii-sibiu-orastie-are-peste-2-000-de-ani-vechime/

P.S. N-am putut posta nici acest articol, decat fragmentat!!

"Ei au tăiat, măiestrit coloane, plinte rotunde, fâşii de cercuri din cea mai dură piatră, din andezite, şi le-au aşezat în perfecte cercuri, pătrate şi patrulatere. Ei cunoşteau cercul, triunghiul, pătratul, patrulaterul, rombul şi elipsa. Ei ştiau că un cerc cu diametrul 30 are lungimea 30π. Cum poți scrie despre aşa oameni că erau "analfabeți" ?"
ANDREI VARTIC - "Drumul spre Kogaionon"-via (Daniel Musatin )

http://www.cunoastelumea.ro/o-sabie-a-lui-decebal-in-muzeele-vaticanului/

Istoria (sau povestea) începe cu umanistul, istoricul și preotul sas Johannes Lebellius, unul dintre propagatorii luteranismului în Transilvania, alături de Johannes Honterus. Născut în cetatea Bistriței, în anul 1490, Lebellius a scris în jurul anului 1545 o istorie a orașului Tălmaciu („De oppido Thalmus”) păstrată în manuscris și tipărită la Sibiu de comunitatea sașilor transilvăneni abia în anul 1779, când guvernator era Baronul Samuel von Brukenthal.
În cartea sa, Lebellius afirma că cetatea Tălmaciu ar fi fost întemeiată de coloniștii evrei refugiați din Palestina după răscoala evreilor și distrugerea templului din Ierusalim de către împăratul roman Titus, în anul 70 d.Hr. După multe peregrinări pe teritoriile din afara Imperiului Roman, purtătorii odoarelor religioase salvate din templu ar fi fost primiți de regele Decebal pe teritoriul Daciei. Regele le-ar fi permis să înființeze o cetate aproape de intrarea râului Olt în defileul Carpaților. Numele noii cetăți ar fi fost Thalmus, amintind de „Talmud”, cartea sfântă a evreilor. Nu avem prea multe informații privind rolul jucat de evrei în războaiele duse de romani împotriva dacilor. Puținele surse păstrate amintesc mai degrabă de soldați evrei care luptau în legiunile romane.
Pentru că Ungaria fusese înfrântă de turci în bătălia de la Mohács, în anul 1526, Reforma s-a extins în Transilvania, sașii părăsind catolicismul și trecând la luteranism, iar ungurii trecând la calvinism.

În anul 1846, comunitatea evreilor liberi din localitatea Mănăstireni (Liberis Monastirensis Hebreorum), din apropiere de Orăștie, adresează o scrisoare în limba latină contelui maghiar József Kemény (1795 − 1855). În această scrisoare se afirma că „Sabia Regelui Deceballus” ar fi fost păstrată din generație în generație de conducătorii comunității evreiești din Transilvania, ascunsă între sulurile Thorei (între rimonim și et-hayim). Sabia din fier avea o inscripție cu alfabet grecesc: Dekbalos Dokoioni.

Condusă de rabinul din Teiuș, delegația evreilor a continuat demersurile la Dieta Transilvaniei din Cluj, apoi la Dieta Ungariei de la Budapesta. Textul scrisorii în limba latină s-ar afla în colecțiile Bibliotecii Naționale a Ungariei.

Dar apoi a izbucnit revoluția maghiară de la 1848, iar minoritățile − șașii, evreii, țiganii, o mare parte a secuilor − s-au simțit mai aproape de idealurile majorității românești decât de tendințele hegemoniste și expansioniste maghiare. Astfel, în apropierea orașului Seged au fost aduși 112 revoluționari români și 42 de evrei care au fost condamnați la moarte de „revoluționarii” maghiari. Întrebați de ce vor să moară pentru un rege care nu este al lor, evreii au răspuns că ei au fost primiți aici de „fratele lor din vremurile de demult”, care i-a tratat cu ospitalitate și le-a dat voie să întemeieze o cetate. Fără să se lase ispitiți de ofertele maghiare, evreii ar fi murit strigând: „Le`Hachaym Melek Dekbalos”, adică „Trăiască Regele Decebal”.

Aceste informații se găsesc în „Studiile de istorie a Transilvaniei”, carte publicată de istoricul József Kemény în limbile latină și maghiară, în mai multe ediții, începând cu anul 1850.

După înfrângerea revoluției maghiare, sabia lui Decebal ar fi ajuns într-unul dintre Muzeele Vaticanului, fiind expertizată de arheologi italieni, austrieci, maghiari etc. Pe tăișul sabiei s-ar fi aflat celule umane, fapt care ar fi permis geneticienilor să coroboreze informațiile cu rezultatele obținute prin analiza unor fragmente osoase atribuite regelui dac Diurpaneus-Decebalus.

Un articol de Prof. dr. Mihai Popescu

De vazut dumentarul"The Hunt for Transylvanian Gold", despre furtul brăţărilor de aur dacice.
Merita!
Daca cineva dintre confratii pescari il are sunt interesat.
Plata numerar sau in palinca veritabila din rezerva proprie...

Documentarul a fost la TV pe History Channel..