asa.. ca uitasem,,, in zona Cernautiului, in vechea Moldova, pestele se curata la fel, lasat cu solzi, frecat vajnic cu sare, pus in frigider 2 zile, apoi scuturat bine si trecut bucata cu bucata printr-o sarma sau sfoara. Inchisa sarma, se pune cu fereala sub streasina, la loc umbrit dar umblat de vant... sa nu baga de seama matzele...

Dupa o saptamana e bucuria limbii si gatlejului, udat din belsug cu spuma muuulta...
Nebunia era facuta din carasi de o palma jumatate, dolofani si galbeni - aurii... de rau... Va jur ca nu am crezut ca nu sunt afumati pana nu am facut si eu... aceeasi culoare, dar ce gust...... Si localnicii il numesc taranca. (cu t de la timp)

PS: se mananca cu bere (doar, si daca se poate, proaspata)

Dle. Florin la noi in delta localnicii numesc taranca un fel de rosioara cu corpul mai fusiform dar in schimb deosebit de grasa. Se intilneste mai ales in zona lacului Razelm. Eu am prins foarte multa in zona de centura a Razelmului. Este foarte gustoasa. Localnicii o prepara mai ales marinata la borcane sau ca pe scrumbie la bidoane.

Citat din petrovici
Dle. Florin la noi in delta localnicii numesc taranca un fel de rosioara cu corpul mai fusiform dar in schimb deosebit de grasa. Se intilneste mai ales in zona lacului Razelm. Eu am prins foarte multa in zona de centura a Razelmului. Este foarte gustoasa. Localnicii o prepara mai ales marinata la borcane sau ca pe scrumbie la bidoane.

Florine, este cum spune Vali Petrovici; este asemanatoare cu rosioara ( sau mai curand cu vaduvita, cu care se aseamana si la dimensiuni ), era socotit peste cu valoare economica ridicata, pe lista de pesti cu restrictie de marime.
Acum s-a rarit mult, ca si caracuda, linul, vaduvita.
Eu prindeam multa taranca in Ghiolul Mare ( Siut-Ghiol ), in capatul dinspre Mamaia-sat, intrat in apa pana la brau, cu o undita tinuta in mana; era un pescuit de vis, media de greutate era 7-800 gr, iar cand prindeai...apoi prindeai, nu gluma!
Este foarte grasa si gustoasa, in ciuda oaselor numeroase ( la gust seamana putin cu scrumbia de Dunare, de fapt ca si aceasta se prepara la pergament.

Citat din petru
Stimate Coleg
Stiu ca prezenta recomandare este „cam fantezista” dar un GPS „cat de micut si de imprumut” n-ar strica.
In acea perioada vremea este f. schimbatoare iar „o pacla deasa, venita pe neasteptate” poate crea reale probleme, daca n-ai un ghid ca lumea.
Fire intinse si inspratie din partea muzelor pt. povestirile „rezultante” !!!
==

Corect ! Am navigat si eu cu barca pe o ceata extrem de densa cu ajutorul hartii si al busolei.(Irlanda)Am avut sonare si toate prostiile dar numai unul s-a gandit la busola.Aviz !

Pestele care se aseamana leit cu rosioara si e confundat adesea, e babusca.Asa cum bine spunea si Dr.Burian in cartea dansului, babusca are aripioarele portocalii si rosioara le are rosii.
Dar mai exista si alt indiciu de recunoastere si anume, rosioara are gura orientata in sus si babusca o are orientata in jos.Detaliu care arata si modul sau comportamentul de hranire diferit.

Va rog mult ! Terminati cu descrierile astea culinare ca ma ia capul .
S-au dat cam toate sfaturile utile . As mai adauga unul care poate parea ridicol dar poate fi de plans daca nu il urmati : cand coborati din barca primul lucru pe care sa-l faceti este sa LEGATI BARCA !!!!! Scuze pt. majuscule , dar este f.f.f.f.important . Se poate face un topic separat cu " - Ce s-a intamplat cand am uitat sa leg barca ...! " .
In rest ... Pofta buna !!!!

Marius, taranca nu are cum sa se confunde cu babusca. Are corpul mai fusiform si este foarte grasa. Cind o scoti din cirlig practic iti ramine grasimea pe miini.In delta, lipovenii fierb babusca si o dau la animalele din curte. Nu este buna de nimic. Si animalele dabia o maninca.

Multumesc Vali.Apai asa peste nu am prins de cand ma stiu.Poate o sa am ocazia sa vad "cum cauta afara".Nu prea apare prin cartile de specialitate...Dar vorba aia, experienta si practica sunt mult mai bune.

„Pestele care se aseamana leit cu rosioara si e confundat adesea, e babusca. Asa cum bine spunea si Dr. Burian in cartea dansului, babusca are aripioarele portocalii si rosioara le are rosii. Dar mai exista si alt indiciu de recunoastere si anume, rosioara are gura orientata in sus si babusca o are orientata in jos. Detaliu care arata si modul sau comportamentul de hranire diferit.”
Postat de: Breban Marius
---------------------
Stimati Colegi
Iata un subiect drag mie, insa problema cu BABUSCA „e albastră”; sa o luam deci pe indelete:

[1] -- cartea „Pesti apelor noastre ...” a fost scrisa în situaţia în care monitorizarea faunei piscicole a devenit sarcină de serviciu (conf. normelor europene) în cadrul Direcţiilor de Ape şi onor conducerea Min. Mediului a constatat „cu surprindere” că nu există specialişti ihtiologi în sistem. S-a demarat angajarea de personal (în stil pompieristic), apoi s-a constatat, pe langa altele, problema lipsei de determinatoare în limba română, accesibile şi în afara sălilor de lectura ale anumitor biblioteci. În aceste condiţii am decis ca pentru uz intern să concep un determinator cât mai uşor de utilizat, măcar pentru faza de început a activităţii. Intentionat am evitat realizarea unei lucrari de „nivel academic” (pt. aceasta exista tratate de ihtiologie) din ratiuni de utilitate si adresabilitate cat mai larga, mai ales ca metoda de lucru prevede clar că in cazul unor exemplare de pesti a caror determinare nu este posibila cu certitudine, acestea se conserva si se trimit spre identificare specialistilor consacrati in domeniu.
Intentionat am omis speciile marine si cele caracteristice apelor salmastre, din lipsa „contactului direct” cu aceste specii si zona de raspandire a acestora intr-un spatiu geografic bine acoperit de institutii de cercetare specializate.

[2] – despre BABUSCA
1 -- genul Rutilus (de care apartine Babusca) cuprinde mai multe specii cu frecventa extrem de redusa in tara noastra, drept care, in carte, este descrisa doar specia Rutilus rutilus (Babuşca), specie dominanta la noi.
2 -- la aceste specii se adauga subspeciile, varietatile fenotipice si hibrizii, forme +/- recunoscute in sistematica ihtiologica. În acest sens dau doar 2 exemple:
a/. - Babuscă de Dunare (Rutilus pigus)
„Trăieşte în fluvii şi râuri lente, de şes. Reproducerea prin mai. Masculii au în această perioadă un colorit pronunţat, cu tuberculi nupţiali pe cap şi spinare. Foarte rară la noi subspecia Rutilus pigus virgo (Babuscă de Tur), este răspândită în Dunăre şi afluenţii săi din Bavaria (Germania) până în Ungaria. La noi se cunoaşte numai din nord-vestul ţării, râul Tur (Porumbeşti, jud. Satu-Mare).
b/. - Taran (Rutilus frisii)
„Corpul alungit. Lobul inferior al inotatoarei caudale mai lung decât capul. Spatele verzui-închis, laturile argintii, abdomenul alb. Solzii de deasupra liniei laterale au marginile posterioare cu puncte pigmentate, întunecate. Se întâlneşte în zonele îndulcite din nordul Mării Negre şi Marea Azov. Se hrăneşte cu moluşte mici şi viermi. La noi se cunoaşte un singur exemplar, pescuit în partea nordică a lacului Razelm.”
3 -- denumirile populare, gen babusca, balos, taranca, taran, etc. sunt extrem de variate functie de zona geografica si nu constituie criteriu de diferentiere certa;

Prin urmare (in baza informatiilor despre „taranca”, furnizate de colegi) nu pot discerne daca este vorba de Babuşcă, o alta specie, sau o subspecie.
Concluzie:
Babuşcă vs. Taranca, scor 0 – 0 !!!

Sa auzim numai de bine !!!

Preaplecate multumiri tuturor celor ce si-au facut timp sa-mi asculte ruga si sa ma-ndrume ! Va asigur ca nimic din ce v-ati ostenit sa-mi spuneti , n-am sa trec cu vederea. Si daca mai sunt, io-s mai pe receptie decat radarul de la Otopeni !
Dom" Petrovici, canalul din spatele Maliucului mi-e cunoscut, am prins pe el avat si nu mai zic ca de-om fi sanatosi si ne-o merge dupa dorinta, intr-un viitor ce tine de mila Domnului, avem de gand, eu si EA, sa ne ridicam o cabanuta acolo...

S-auzim (shi) de bine !

Nici eu nu am auzit de pestele numit taranca... Ce va povesteam despre prepararea pestelui sarat si "luat" de vant, se intampla prin 83-84, si obiceiul romanilor de acolo.... cred ca se intinde pe multi ani.. daca nu zeci de ani...
E foarte posibil sa fi existat acest peste - culmea ca si ei il stiau ca taranca, dar atunci, intelesul pentru "facem taranca" era "peste crud uscat si pus la vant", asa cum v-am spus ca am facut si eu - ma rog - acolo, cu unul dintre localnici, un unchi de-al meu din Godinesti - Herta (Ucraina)...

Tot ce tin minte exact este ca am prins carasi grasi, galbeni - aurii, la undita de alun cu guta si ace ... rusesti, bineinteles - cu o rubla (atunci 10 lei) iti luai trusa de ace (100) pe 10 categorii de marime... si o lanseta din fibra de sticla - 10 ruble...
Dar am deviat.. Peste prins intr-un parau galben malos, plin de lipitori, de unde am luat si pecingine... Si unde am auzit pentru prima data cum "tozneste" stiuca stuful, cu "paraituri" repetate.. si unde am avut primul ei atac... Intr-un parau de maxim 5 metri latime si 2 metri adancime.. Ce vremuri...

Referitor la taranca, probabil a ramas o denumire incetatenita, ca si astazi cand spunem adidasi, xerox, jeep... Deci ceva a existat, din moment ce denumirea s-a pastrat... Si am tot mancat taranca... peste tot in acel sat... Mereu, dimensiunea maxima era cam cat un caras la maxim 400 de grame... sau poate ca nu era numai caras.. dar ce stiam eu pe-atunci? - aveam doar 12 ani..