Comentariu despre partida
Desi, de obicei nu merg in weekend la pescuit, pentru ca nu-mi place aglomeratia si "agreementul" pe balta, la insistentele sotiei, am acceptat sa mergem impreuna duminica pe balta, nestiind ca dupa ce mi-am dat acceptul si mi-am pregatit de cu seara nada momeala si bagajul, va urma surpriza: "Cum adica sa ne sculam la 4 dimineata ? Eu nu ma scol duminica devreme ! Daca vrei sa mergem mai tarziu, bine, daca nu, du-te singur !" Stiind de fapt ca nu era tocmai o renuntare la ideea pentru care ea militase, ci, daca plecam devreme, singur, nu mai ii intram in voie destul timp, am ales prima varianta si am inceput negocierea orarului. Cu greu am obtinut un 7:30 pentru trezire, nestiind ca asta va insemna de fapt plecare de acasa dupa 8:30 si sosire pe balta aproape de 10, plin de nervi din cauza soferilor de duminica, care mai de care mai "surprinzatori", caci traversez tot Bucurestiul pana la iesirea spre Stefanesti. Deja gandurile imi zburau fara sa vreau la numarul zilei in care pateam ce pateam inca de dimineata. Bun, ajung pe balta, descarc bagajul, pregatesc sculele, incarc monturile, lansez. Dupa doua minute aveam o trasatura frumoasa si am scos un crap de 3 kg. Aproape imediat, am prins si un ciortan de 1,5 kg, pe care l-am eliberat, conform principiului meu. Incepusem sa ma mai linistesc si cu gandurile negre si parca nici caldura nu-mi mai lipea atat de tare tricoul de spate. Ma apuc sa nadesc, cum fac de obicei la prima ora cand ajung pe balta, numai ca acum era ora 11. Probabil ca acest lucru nu a convenit pestilor, caci a urmat o pauza de vreo 4 ore, intrerupta doar de cativa carasi neaveniti, frumosi dealtfel, dar aruncati inapoi in balta cu naduf, dupa ce au poftit la boabele mele de porumb vechi, dandu-mi ceva emotii. Unul din ei, estimez eu la vreo 800g, chiar a izbit bambina de bat, facandu-ma sa sar sa intep fara sa-mi mai pese cum las jos cutia de bere pe care deabia o desfacusem, astfel incat de continutul ei rece s-a mai bucurat doar iarba. Abia dupa ora 15 am mai prins un crap, tot de 3 kg, de data aceasta "langa mal" apoi o ciortanica usor peste 1 kg, pe care am lasat-o sa se bucure in continuare de viata. Imediat a venit surpriza: la o trasatura lenta dar destul de ferma, am reusit sa pun pe mal un crap de 5,7 kg. Captura m-a intristat si m-a bucurat in acelasi timp. M-a intristat cand mi-am dat seama ca de fapt pestele nu este prins in carligul meu, ci avea agatat de gura un alt forfat, mai vechi, care se agatase de linia si montura mea. M-a bucurat insa ca am reusit sa-l eliberez de povara monturii, suferinta pe care o indurase pana atunci fiind evidenta. Avea buza de jos taiata rau, pana la os, de firul textil cu care era legat carligul, acesta fiind infipt foarte bine si destul de adanc in interiorul "gatului". Am remarcat chiar si o imobilitate pronuntata a buzei de jos, ca o calcifiere, pentru ca, dupa extragerea carligului cu un patent, nu am reusit sa ii inchid gura nici macar "fortand-o" cu mana. Avand totusi mari indoieli cu privire la sansele de refacere si supravietuire ale exemplarului, (datorate banuielii mele ca pestele nu se va mai putea hrani normal), si "urand ceva de bine" celui care a folosit acel forfat cu fir textil dar care, avand guta de la mulineta putreda, a "reusit" sa cauzeze tot ceea ce am vazut, am eliberat crapul ranit. Sper totusi ca natura sa faca una din minunile ei caracteristice ca sa avem ocazia pe viitor, dupa bucuria data de un dril frumos, sa putem sa remarcam: "uite, asta-i crapul ala cu buza taiata...". Ziua s-a incheiat cu un ciortan de vreo 2,5 kg, luat in timp ce strangeam sculele. Asa ca, ziua de 13, a lunii august, nu a fost deloc o zi rea, desi cred ca o sa o tin minte foarte mult timp. Imi doresc doar sa reusesc la un moment dat o recapturare a crapului ghinionist, doar ca sa am o confirmare ca si pentru el ziua aceasta a fost cu noroc. Scuzati lungimea relatarii. Taxa pe 2006: 80lei/6kg/zi.

Informatii cu caracter statistic