Comentariu despre partida
Saptamana trecuta m-am dus prin targ sa-mi cumpar doua forfacuri de crap si sa vad ce alte ustensile si accesorii pescaresti se mai vand-cumpara.
In Targul Pescarilor, de pe Calea Mosilor, ca despre acest loc este vorba, pe langa faptul ca se face comert cu scule pescaresti, se pot afla sumedenie de informatii despre balti si locuri de pescuit. Aici, saptamanal, vorbele si impresiile despre o balta sau alta-cum merge la pescuit, cat costa, ce fel de peste are, cum se ajunge-se schimba cu o frecventa uimitoare. Daca vrei sa afli informatii despre balti noi sau vechi, aici este locul ideal. De multe ori, patronii de lacuri isi fac reclama la in acest loc, vin si impart fluturasi cu reclama baltii respective. Ei bine, saptamana trecuta am auzit prin targ ca la Balotesti-Fieni nu se mai prinde decat ciortanul mic. Ten de 10 ani si 16 kg!
Ca unul care cunosc destul de bine balta Balotesti-Fieni, unde am facut partide de pescuit extraordinare, dar au fost si zile cand am plecat acasa fara sa prind nimic, am ramas surprins sa aud ca aici nu se mai prinde decat ciortanul mic. M-am gandit, totusi, ca poate asa este din cauza vremii capricioase-ploaie vant-soare-caldura mare, care si-a facut de cap in aceasta luna. De altfel, influenta vremii s-a facut simtita pe multe balti cu peste mare, inregistrandu-se zile cu capturi mari si zile cand nu s-a prins nimic. Pe de alta parte, pentru absolut toti pescarii nici o partida de pescuit nu seamana cu alta. De fiecare data cand iesim la pescuit, rezultatele sunt diferite. Iar acest lucru se reflecta in impresiile si atitudinea pescarilor, cei care prind peste lauda balta, in timp ce pescarii care pleaca acasa cu giuvelnicul gol fac reclama negativa lacului unde au fost. Exista o regula nescrisa la pescuit, nu toti pescarii aflati pe balta prind peste. Stiind toate acestea si cunoscand balta Balotesti-Fieni, chiar daca auzisem, in targ, ca nu se mai prinde peste mare, m-am hotarat sa dau o raita aici pentru o partida de pescuit. Timpul liber mi-a permis sa ies la pescuit marti, chiar daca vremea se anuntase ploioasa dupa amiaza. Am mizat pe faptul ca soseaua este foarte aproape de lac si am timp sa ies repede cu masina inainte ca ploaia sa inmoaie pamantul. La orele 5,40 eram pe balta, insa, am constatat ca pe locul unde dadusem ultima data erau alti doi pescari, cu lansetele bagate deja la apa. Ziua se anunta extraordinar de frumoasa, asa ca m-am grabit sa-mi aleg un loc, nu departe de cei doi pescari, dar pe care nu-i puteam vedea pentru ca eram dupa o muchie de pamant si iarba era destul de mare. Am inceput sa intind lansetele, dar am bagat si doua undite la apa, stiind ca apa este mare in apropierea malului si, de multe ori, trage numai la undita. Nu luasem cu mine decat mamaliga pentru facut patratica, de la piata, nu si alte momeli. Dupa vre-o ora si ceva vine unul dintre paznici, ne salutam, si ma intreaba: “- Ati vazut ce au prins cei din stanga dumneavoastra? – N-am vazut si nici n-au dat semne ca ar fi prins ceva. – Au luat peste mare. Haideti cu mine sa va convingeti.” Omul m-a facut curios, pentru ca de la 20 m distanta nu auzisem nici o galagie de peste mare. De obicei, cand trage cate un “monstru” pescarul norocos face galagie sa se auda sau chiar cere ajutorul unui vecin. Ei bine, unul dintre pescari, pe la orele 7.00, avea in giuvelnic trei teni mari, iar celalalt prinsese si el cativa crapi romanesti la 2-3 kg bucata. Unul dintre teni ii batea de departe ca marime si greutate pe ceilalti. “- Cred ca are cam 5-6 kg”, am zis eu. Da de unde, cantarul paznicului a aratat 9 kilograme, fara echivoc. “- La ce momeala l-ai prins, dom,ne?”, l-am intrebat de doua ori pe pescarul norocos, am aflat ca il cheama Lucian Bogdanescu, dar, ca multi pescari secretosi de altfel, nu mi-a spus. S-a facut ca nu ma aude. In schimb, pentru ca depasise cu mult cota de kilograme de peste admisa de regulament a fi retinuta de pescari pe aceasta balta, s-a grabit sa mai plateasca un bon. M-am intors la sculele mele hotarat sa prind si eu un ten, gandindu-ma ca daca vine un urias iar n-am mincioc si o sa-l scap. Una dintre plutele unditelor mele disparuse de pe suprafata apei. Am tras hotarat de undita, gandind ca pestele este intepat in carlig. Da de unde, in lipsa mea pestele, trebuie sa fi fost ten mare, imi smulsese firul cu totul daca n-a putut sa traga undita ancorata bine pe suport. Fir sanatos si carlig asemenea, cu care prinsesem chiar si... un caine de vreo 15 kilograme. Ofticat ca n-am fost pe faza, am facut o alta linie mai teapana decat prima, doar, doar o mai da vre-un “monstru”. Timp de circa 2 ore n-am prins decat un ciortan de 1 kg la undita si un caras de 7-800 gr la lanseta. Apare un alt paznic: “-S-a mai prins unul mare de tot, au prins si pe celalalt mal, iar cei de langa dumneavoastra l-au omorat. –Chiar asa? Fugi, domne, d-aici! –Pescarul care l-a prins p-ala mare e la vre-o 50 de metri de dumneavoastra, veniti sa-l vedeti.” Pan la ala mare, m-am oprit la vecini din stanga, unde venise si patronul baltii care fusese informat ca s-a prins in draci. Vecinii dadusera iama in teni, iar giuvelnicele lor suportau cu greu “monstrii” scosi din balta. “-Vezi, domne, credeai ca n-am peste in balta. Uite ce-au prins oamenii!” Ce peste avea, insa, alt pescar, in afara celor doi, n-am vazut pana atunci in viata mea. Cu greu a tras giuvelnicul din balta si ne-a aratat un adevarat “monstru”, un ten care cantarea nu mai putin de 16 kilograme greutate si circa 1 m lungime. Parca era un porc nu altceva. “-La porumb l-am luat”, atat ne-a spus Marius Voicu, care era pentru a doua oara la Balotesti-Fieni. L-am rugat sa-mi dea un solz si i-am numarat inelele, constatand ca pestoiul era un batran in varsta de 10 ani. Balta adevarata,
nu ca altele. Au urmat pozele de rigoare ca, cine stie, daca mai prinde omul intr-o viata, un asemenea peste. Chiar si patronul baltii, Gheorghe Mehedintu, a luat “animalul” in brate, dornic sa-si faca o poza cu el. Incredibil, nu-mi venea sa cred cat de mare si frumos era si nici nu vroiam sa ma gandesc ce lupta a dus norocosul pescar sa-l scoata la mal, stiind ca tenul lupta extraordinar atunci cand este prins in carlig. “-Balta adevarata, domne, nu ca altele, unde te duci si dai 500.000 sau milioane pe abonament si nu prinzi nimic!”, a fost concluzia pescarilor. M-am intors incantat la sculele mele pe care le ancorasem bine, sa nu am vreo surpriza. N-a fost, insa, sa dea tenul si la mine, dar am mai prins un ciortan de 2 kg, pana la orele 11. 00, cand pestele mare n-a mai pus gura la nimeni, intrand in “adormire” sub soarele care urcase temperatura undeva la circa 30 de grade Celsius. Am vorbit cu vecinii mei norocosi, care nu se mai dadeau dusi acasa la ce capturi reusisera, sperand sa traga crapul spre seara, pe racoare. Numai ca, pe la orele 3.00, a venit un nor mare si in 10 minute a inceput ploaia marunta si deasa. Am strans la foc automat sculele si am fugit de frica sa nu se inmoaie “asfaltul”, sa nu mai pot iesi cu masina. Regretul ca nu m-a lasat ploaia sa mai pescuiesc a fost compensat de faptul ca vazusem adevarati “monstrii” in giuvelnicele pescarilor. Abia astept sa mai ajung la balta Balotesti-Fieni. Poate, poate o veni si la mine un ten adevarat. Numai ca atunci trebuie sa am si mincioc la mine, altfel... Taxa pe 2004: 300.000 lei/zi.

Informatii cu caracter statistic