"La
femeia fara copii ochii straluceste; la femeia cu copii ochii
nu straluceste"
a rupt-o pe romaneste un canadian bine injectat cu serul adevarului:
Delta (Crisan), foc de tabara, apa de foc, cazacioc; amestec cu
valoare de "crack" autohton.
Mi-am amintit
de aceasta la celalalt capat al apei, spre izvoare, unde am reusit
si in acel an sa ajung la "Deschidere". Purtat de alt
drog la fel de tare. Cand pescarul ce urca in munte, de are sau
nu copii, nepoti, femeie, sotie, prietena, langa el sau acasa,
o stralucire i se aprinde in ochi doar la rostirea cuvantului
magic:"pastrav". Iar daca pescarul e pescarita,
ce sa mai vorbim.
E drept, drogul
"scoate" doar ceea ce este deja adunat in tine: mult-putin,
bun-rau, adevarat-fals. Iar la deschiderea '98 pastravul a scos
si untul din noi. Lacul de acumulare era scazut cu vreo 40m pe
verticala, iar locurile abordabile, distantate intre ele; adica
trebuia urcat si coborat la fiecare. Succesiunea zonelor de padure,
buturugi, grohotis, namol, pe fiecare traseu dus-intors drum-
lac ne-a pus la incercare serios fizicul si imbracamintea. Totul
sub o adevarata vremuiala de 1 Mai la 1100m altitudine. Iar pestii
au fost ca la fiecare noua deschidere: mai "scumpi",
mai putini, mai "educati". In afara de amorteala specifica
inceputului de sezon.
Pe mal a fost
un mic "esantion reprezentativ" tip IRSOP, la microdefilarea
de 1 Mai. O echipa de olteni cortisti (veniti cu sotiile!); antrenati
in noiembrie-decembrie pe Olt, n-au simtit vantul si ploaia si
si-au vazut de pescuit.
O alta echipa,
din Bucuresti, a venit bine "echipata": waders de neopren,
Jeep, dar cum "time is money" si reciproca trebuie sa
fi fost valabila , asa ca n-au prea dispus de timp si s-au retras
repede din peisaj.
O echipa de argeseni,
mai de-ai locului, au optat pentru rau, portiunea vamuita de baraj.
Stateau in apa limpede si scazuta, serpuind elegant snururile
de musca deasupra capului, umar la umar, cu ochii dilatati -ba
nu, chiar stralucind-pe artificialele lor, naturalele naturii
si suvoaiele raului. Au si prins: legal, dimensional!
Oameni, cunostinte
sau chiar prieteni care in extrasezon stam ore intregi la discutii
despre pescuit, aici am trecut repede unii pe langa ceilalti,
abia aruncandu-ne doua -trei vorbe de salut, alergand fiecare
in felul si ritmul sau, parca (parca ?) drogati, dupa speranta
pastrav.
Echipa noastra
a zabovit mai mult alaturi de doi prieteni medici, de curand virusati;
mai ales unul. Poate si pentru ca aveam pe constiinta inocularea.
Lansa (mulineta Team Daiwa, lanseta St.Croix, woblerRapala Husky
Jerk 8cm, fir Gamakjatsu fluo) atatat, convins ca tocmai ii "daduse"
primul pastrav din viata. Noi, catane batrane, batusem locul si
stiam ce (nu) continea. Asezati unde trebuia-adica 3 metri mai
sus-si vazand (cu polaroizii) ce trebuia, nu i-am spus adevarul,
sa nu-i umbrim licarul de fericire din ochi.
Dar mi-a ramas
in minte colegul sau. Cu lanseta stransa, cu spatele la seara
ce se lasa pe lac si la ziua ce ramasese agatata de Piatra Craiului,
cu gandul dus la gratarul ce-i astepta in sat, sta pe buturuga
cu berea in mana.
Nu-i straluceau
ochii.
Florin Negretu, Bucuresti
- nov. 2000