Cred ca era in vara lui '95. La inceput de
sezon, in Iunie. Gasisem noi ca pestele mergea bine pe Mostistea.
Ca sa batem fierul cat e cald, in ultimele 2 saptamani facusem 6-7
excursii. De fiecare data a mers ca-n vise. Numai caras - doi la
kil, unu' la kil, ten si platica cat matura, fie la undita fie la
lanseta. Pentru cunoscatori, cei care au batut balta, locul este
vizavi de casa paznicilor iar pe mal se afla niste grajduri vechi,
parasite. Am denumit locul " La CAP-ul vechi" asa cum mai aveam
cateva locuri denumite de noi pentru noi ca sa le putem vizualiza
in minte la discutii ( La Maluri, la Pietre, la Teava.). Spre deosebire
de restul lacului , apa era relativ mica si la mal si in larg. Alti
prieteni de-ai nostri batusera balta in lung si in lat. Aici insa
mergea cel mai bine de pe toata Mostistea. Mai tarziu aveam sa inteleg
(si sa-mi dau seama) ca ce-mi spusese un localnic este adevarat:
in Mostistea pestele migreaza de doua ori pe vara!! Dar asta e un
alt subiect. Va dati seama ca deja din seara de dinainte de plecare
atat eu cat si cei trei amici - Vasca, Piele Lunga si Georgica -
vedeam dinaintea ochilor numai bambine topaind. Ajungand cu imaginea
asta in ochi pe malul baltii, am coborat din masina si ne-am repezit
cu bagajele in brate fiecare la locul lui. In timp ce eu cu Vasca
si Georgica ne pregateam cu maini tremurande lansetele, Piele Lunga
zice:
- Ba, eu ma duc sa fac ceva sa-mi aduca ."fir intins". Si se duce
in spate, departe pe camp, prin niste tufisuri. Pana sa se-ntoarca
Piele Lunga, deja aruncasem doua lansete si acum pregateam undita,
cand aud in spate:
- Ba, ia uite ce-am prins! Cand ma intorc il vad pe lunganu' ranjind
cu toata fasolea si tinand de urechi un iepure frumos. Eu si cu
Vasca ne-am adunat in jurul lui sa vedem animalul mai bine. Ca cine
altcineva se poate purta asa un iepure gingas?
- Cum l-ai prins ba?? il intreb mirat.
- Cum stateam eu asa, ca schiorul pe trambulina, aud un zgomot prin
iarba pe langa mine si hop! Urecheatul sare chiar in fata mea. M-am
simtit ca-n bancul ala :" Eu .Ion.Padurar....!". Am intins mana
repede si l-am prins de urechi. N-a apucat sa faca o miscare. Intre
timp Vasca il luase in brate si il mangia. Ingrozit il intreaba:
- Ba, nu cumva te-ai sters cu el.?
- Nu. Ce-s nebun? Ha ha.
- La cat esti de intreg la minte. Georgica nu prea intelegea el
ce se intampla p-acolo si apropiindu-se vede iepurele:
- Baaaaa, plecati cu sosoiu' d'aici!!! Si se da repede inapoi trei
pasi. Asta aduce ghinion!
- Hai sa-i dam drumul ca-l chinuim, zise Vasca. Nu stiu daca din
superstitie sau ca e iubitor de animale.
- Cum sa-i dam drumul ? Eu l-am prins, e al meu. sari ca ars Piele
Lunga. Diseara il fac friptura. Si nu vru in ruptul capului sa elibereze
iepurele. Cu toate protestele noastre, l-a legat de picioare l-a
bagat intr-un sac de panza si l-a asezat in portbagaj, pe care l-a
lasat intredeschis. Cu inima stransa ne-am intors fiecare la locul
lui. Numai Piele Lunga era fericit. Georgica inca-i mai striga din
cand in cand:
- Baaa, da drumu' sosoiului !!
Nici o reactie de la Piele Lunga. Si am stat noi asa la pescuit..Si
se facuse sase jumate, opt si-un sfert, zece jumate, douaspe fara
un sfert si toti eram fierti de ciuda. Nimeni nu avusese NICI O
TRASATURA!!! Atunci m-am hotarat si i-am facut un semn discret lui
Vasca.
- Eu am putina treaba prin tufisuri. Si mi-am facut de lucru inspre
masina..Vasca venise si el dupa mine iar Georgica, care s-a prins
de miscare, s-a dus langa Piele Lunga sa-i povesteasca el cum e
cu Pronosportul, cu vremea. Ne-am dus usor la portbagaj, am scos
iepurele chinuit si l-am eliberat cativa metri mai departe. Apoi
ne-am intors pe rand la locurile noastre. Nici nu ne-am asezat bine,
ca poc! ...bambina sus la Georgica. Poc! Poc! La mine si la Vasca.
Caras la kil. Si iar. Poc ! Poc ! O nebunie. Nu mai aveam timp sa
tinem lansetele in apa. Piele Lunga se uita la noi si facea spume.
La el nimic. In urmatoarele doua ore am prins cam 7-8 kile fiecare,
mai putin Piele Lunga. Va inchipuiti ce exasperare se citea pe chipul
lui.La un moment dat, dupa o gandire chinuitoare, balmajeste in
barba:
- Eu ma duc sa dau drumul sosoiului, fie ce-o fi... Si se duce la
masina.Noi, ne-am vazut de treaba, n-am scos o vorba si am asteptat
reactia.
- Baaaaaaa, a fugit sosoiu' !!!! Urla ingrozit cu ochii holbati.A
fugit sosoiuuuu!!! Se lasa rezemat intr-o mana de portbagaj si se
uita lung ca curca-n lemne. De-abia ne stapaneam rasul. Piele Lunga
se intoarce cu un mers lipsit de vlaga si fara speranta.
- Acum ce mai mananc diseara? Peste n-am prins, sosoi nu mai am..
Ati umblat voi la portbagaj? Intreba intr-o doara.cu privirea piezis.
- Nuuuu.
- In nici un caz.
- Da'de unde.
- Cred ca s-a zbatut ce s-a zbatut si s-a dezlegat.
- Daaa, sigur s-a dezlegat, completa Vasca. Nu te-ai dus si tu sa
vezi daca mai traieste macar sau daca mai e intreg. Pana la plecare
nu s-a mai prins asa spectaculos. Avand insa "plinul" facut nu am
mai stat mult. La plecare, am contribuit totusi fiecare cu 2-3 kile
de peste la juvelnicul lui Piele Lunga, ca vorb-aia: Prietenii "stie
de ce." . Sa fi fost coincidenta sau nu, ca dupa eliberarea sosoiului
am inceput sa prindem peste? Nu stiu, dar a fost un fenomen tare
ciudat. A fost o intamplare ? Mai mult ca sigur.Eu nu sunt superstitios
din fire dar intamplarea, traita chiar de mine, m-a cam pus pe ganduri.
Si cum eu gandesc mai greu, inca mai vorbesc despre asta cu amicii
stind la copca la o tuica fiarta. Insa, nici pana astazi nu a aflat
bietul Piele Lunga ca de fapt noi am dat drumul sosoiului. Si nici
nu va afla daca nu cumva, ii veti spune dumneavoastra vreodata .
Ca tot veni vremea, fir intins si copca bogata.
Salcu Laurentiu - Bucuresti, dec. 2001