Retezat- Un an dupa

---

Frumusete, salbaticie, ranile catastrofei naturale (Inundatie in '99 si seceta in 2000 ) si ale interventiei umane, bland spus, complet neecologice: mostenirea socialista a Complexului hidroenergetic neterminat, dar "terminator". Un tinut al singularitatilor si al extremelor. Or fi stiut ceva initiatii, de la romani incoace, (Sarmisegetusa -Ulpia Traiana e la un pas de Clopotiva de azi), pana la printesele de Austria sau regii nostri (Ferdinand are o poteca, intre Taul Negru si culmea Sesele, ce-i poarta numele, iar Mihai dorea sa-si faca si aeroport pe aici). Numai micul dictator n-a ajuns la vanatoare, ca cine stie care ar fi fost istoria barajului. Bogatiile trecutelor vremi -aurul dacilor, purpura romanilor, argintii dragutului de imparat toate condimentate azi cu un praf de "verdeata" de la unchiul Sam, pescarul sportiv le intrezareste in spectrele de culori ale indigenilor, curcubeilor si fantaneilor din apele Retezatului.

Frumuseti platite altadata cu lacrimi si sange le puteti accede astazi doar cu putina (?) sudoare sanatoasa de mers pe munte.

Am incercat in iulie 2000 sa- l contrazic pe inteleptul antic si sa ma scald de doua ori in aceeasi apa a bucuriilor sufletesti si pescaresti ca in 1997 ( "Bucuriile Bucurei "- Pm nr 26/97) sau 1998. Caci vizita programata in 1999 a fost anulata de pedeapsa viiturii ("Inchiderea la pastrav" -VPR septembrie 1999).

De asemenea am gandit ca in tariile golului alpin ajung mai putini pescari. Stiam si ca gospodarii apelor din Retezat sunt buni paznici ai pistruiatilor. Iar paznicul, precum cainele, ca sa fie bun, trebuie sa fie.rau.

Dar ceva este iremediabil perturbat. Semn rau: m-am intors cu filme foto "netrase", cand in '96, la prima vizita, mi se spusese: "in Retezat niciodata nu ai filme destule" si asa fusese.

Am gasit multe schimbate. Pe scurt, natura sfasiata in vale si incremenita in soare si piatra pe creste, pastravi mai putini si poate de aceea mai frumosi, dar, minune mare in zilele noastre, oamenii mai buni (inclusiv buni.paznici), ostenitori si inteleptiti.

Fondurile testate, cu lanseta, aparatul foto, ochii si urechile, au fost (parte din) lacurile alpine, lacul de baraj Gura Apei (este cel mai din amonte din trei, alaturi de cel de-al doilea, Ostrov, fiiind tot apa de munte) si Raul Mare sub barajul Gura Apei. Toate in administrarea Ocolului Silvic Rau de Mori. Exceptand Ostrovul, in care si-au bagat coada clenii si obletii pe langa curcubei, restul sunt in zona pastravului, in care se poate prinde chiar pastrav.

Lacurile alpine. Nu uitati, alpin vine de la Alpi, ca si alpinism. Deci sunt necesare un oaresce antrenament si echipamentul minim (incaltaminte adecvata, bune ar fi si jambierele -jnepenii si urzicile sunt garantate, viperele nu- imbracaminte ploaie-soare, rucsac, sac de dormit, nu zic cort, nu zic izopren, poate ziceti dvs., harta, lanterna-ideal ar fi de frunte- rezerva de hrana si de timp) politete si schimb de informatii cu cei intalniti.

Portiunile accesibile ale caile auto cunoscute mie s-au scurtat: cea din Ohaba de sub Piatra este accesibila acum numai pana la Carnic, de unde aveti aproximativ 5 km pe jos pana la Cabana Pietrele; nu l-am facut, dar informatia este verificata; cea din Brazi, Gura Zlata -Gura Apei nu mai urmeaza firul Lapsnicului Mare pe pana la Poiana Pelegii. Se opreste la 5km (atentie, ultimii doi km criminali pentru o Dacie ) amonte de Gura Apei, la Cabana Rotunda, de unde e invers: apa a navalit pe drum, rupandu-l in multe locuri si facandu-l greu chiar pentru picior (inca 20km). De n-ar fi fost entuziasmul voluntarilor studenti de la Filiala din Hunedoara a Poliehnicii timisorene, indrumarea silvicultorilor de la O. S. Rau de Mori, munca tuturor cot la cot cu echipa Salvamont Hunedoara, azi n-asi fi avut ce sa va povestesc. Cum ca in lacul alpin Bucura (2040m altitudine, 8,9 ha suprafata, 15,5m adancime maxima)* mai sunt inca pastravi multi, mari (0,5 kg media), muscaritori, grasi, surprizator de puternici dar si speriosi nevoie mare. Si ca puteti sa campati ( daca ati carat si cortul) pe malul lacului, ca si in locurile amenajate de-a lungul traseului. Caruia i s-au refacut punti in locul podurilor de piatra daramate si luate de ape, ca-n cantec. Nu-s mai trainice si mai frumoase, tot ca-n cantec, dar e ca si cand ar fi. Prin hatisul de bolovani, arbori intorsi cu radacinile in sus, maluri surpate, acesti Hansel si Gretle (au fost si dintre ele) au lasat semnele pietricelelor. Ele marcheaza drum celor ce se incumeta sa urce la frumusetile de pe culmile muntilor sau din ei insisi. Lacul e accesibil si de la cabana Pietrele(3 h)* sau Buta (3,5-4h)*.

Poteca pentru lac Zanoaga (2010m ,6 ha, 29m adancime maxima)*, pastrav indigen marisor si boistean ajuns clandestin va cere 3,5-4,5 ore de mers, incepand cu abruptul, imediat de la cabana Gura Apei. Apa are pastravi la 30-40cm, sunt mai usor de convins la musca, fie si cu buldo (pe vant), dar seara, dimineata sau pe vreme innorata. Ceea ce e valabil pentru toate lacurile.

Slavei-(1930m, nu va bucurati, mai intai trbuie sa urcati mai sus , 3,3 ha, 6m adancime maxima)* e superb, ascuns privirilor, si-n afara traseelor turistice. Faima de lac cu cei mai multi pastravi mari a facut o echipa (bucatarul de la cabana Rotunda, un caransebesean de si-a lasat acumularea de la 30 de km asfalt distanta de casa, si un roman rezident in Suedia (!) sa tocmeasca magari, ca pe vremuri, sa le care bagajele. S-a prins 1 (unu) de 0.8 kg, la vobler Cosma 5 cm, fara bile, culoarea ..ceva cu negru si rosu, dansul (Cosma) le tot schimba. Domnul din Caransebes, pescar foarte bun, zice si il cred, dupa cum de hotarat a muscat si dupa cum n-a avut o zi jumate alte rateuri, prezentari , urmariri, ca faima lacului a razbatut la pescarii sportivi cu intarzierea de asteptat. Pe echipa respectiva, pe langa deceptia pescareasca, a alungat-o vantul ce le-a daramat cortul si tarcoalele nocturne ale ursului. Omologat dupa urme de catre cioban a doua zi. Am dat si eu, o ora jumatate, ca reporterul, mort total.

Lacul e accesibil pe poteca, din drumul ( cel distrus si reparat pentru picior) Gura Apei -Rotunda spre Poiana Pelegii, ramificatia la al treilea pod distrus. Pe indicator scrie Zanoaga, urmati marcajul punct rosu. Puteti ajunge si din creasta de la Bucura sau Zanoaga.

Stevia (2070m, 0,7ha, 10m adancime maxima)* e de pe alta lume fantastic de frumoasa. Zici ca esti intr-o realitate virtuala modelata dupa gustul tau. Culoare ireala si indescriptibila (ceva de mare ecuatoriala, inconjurata de blocuri de roca rosii, si cu retezatul gri numai stanci, si cu forma aia de vulcan ce a nascut legende), mai adugati si niste zapada in iulie langa dogoarea pietrei si o specie de pastrav (fantanel) exotica de-a binelea, colorati mai frumos ca-n carti, care mai si musca practic la orice naluca de dimensiune mica. Sotia (4) si cu mine (2) i-am pacalit la Mepps Cycloops 00 galbena si alba, in plin soare. Sper sa ma credeti, ne-a parut rau dupa cei omorati( 2), si ne-am bucurat de cei eliberati, ratati sau doar vazuti. Aveam senzatia ca suntem pe -o gura de rai si rupem din pomul oprit. Am trait prima data experienta fotografierii si eliberarii. E mai tare decat ce facem noi pescarii romani de obicei, nu minte "cheliosul" de pe Discovery.

Lacul e accesibil (mai bine zis, accesabil, si iarasi e valabil pentru toate lacurile alpine) din comna Suseni (limita asfalt), cabana Rausor ( inca vre-o15 km,cam solicitanti,limita drum), pe poteca, (3,5-4,5ore dus, 2-2,5 intors). Aveti si refugiu la 1,5 ore de lac.

Toate lacurile alpine, mai putin cele din Rezervatia Stiintifica, sunt libere de marti pana duminica inclusiv, 30000lei/zi.

Ca veni vorba de rezervatie. E ceva aparte. Frumos si pustiu. Pe malul Taului Negru, care e albastru ultramarin, vezi foto, in soare si liniste, aveam senzatia c-am nimerit intr-un tablou de Chirico. Din care nu mai puteam sa ies. De altfel, pe traseul de iesire, urcand pe hornul ."Pieptul fecioarei", n-am gasit drumul regelui (Ferdinand) si a trebuit sa ma intorc. Pentru acces, e necesara autorizatia Comisiei Monumentelor Naturii de pe langa Academia Romana (Bucuresti sau Cluj). Pentru gazduire la casa laborator Gemenele, alta, tot de acolo. Pastravi nici n-am vazut.

Atentie, cam la toate lacurile alpine, diferenta de nivel de la punctul accesibil auto bate mia de metri. Pentru cine e o premiera, succesiunea este: padure intai de fag, apoi de brad, jneapan (si ienupar, ala cu rachiul) pasune alpina; de la ultimele doua, totul e bine garnisit cu stanci. Atentie deci unde puneti piciorul, de fapt o lege a muntelui. Era sa uit alta: nu plecati singur la drum.

Observatie. La inceputul pasunii alpine, potecile se pierd in iarba si multumita mistretilor care o iau ca amorsa pentru a-si incepe ramatul. Ochii mari, le veti regasi (potecile, nu salbaticiunile ). Incep si marcajele cu stalpi, mai rari, dar mai vizibili.

In imparatia muntelui va trebui, pentru a ajunge la pastravii din lacurile glaciare, sa treceti de anumite porti succesive, (pentru cei mai tineri, nivele ) si paznici. Cica ar exista niste formulele magice, (respectiv coduri): silvicultori, formula- autorizatie si scule in regula, adica petru momeala artificiala; ciobani(cu subnivelul caini ciobanesti: priviti in ochi, aruncat ceva de mancare si asteptat stapanul) formula- buna ziua, respect si un pac de tutun; Salvamont (formula echipament, cunoastere traseu, si mai ales, ascultare; nu va mirati daca va intorc la nivelul intai si va intreaba de autorizatia de pescuit; de ce va intreaba, aceasta e alta poveste ce va fi povestita la timpul ei.). Echipamentul de pescuit e bine sa fie limitat cantitativ (il carati cu spatele) si pe cat se poate, maximizat calitativ: nu va puteti permite o defectiune; bine e sa aveti o piesa de schimb esentiala care stiti dvs. ca ar putea ceda (un arc de pic-up, un inel de varf), un strop de Superglue, o mica scula multifunctionala pentru o eventuala surubareala la fata locului, doar nu veti cobori in vale; buna e si o rola de fir suplimentara, in caz de peruca.

Lacul de acumulare Gura Apei. Mult depopulat fata de acum doi ani , (sau am regresat eu ca pescar), urmeaza in 2000, incalzit, coborat sub limita vegetatiei si cu tendinte de eutrofizare. Am vazut ( si la altii) si prins putini si mici(20-22 cm). Cu 1(una) exceptie declarata la vre-un kil jumate-doua (a scapat) intr-o saptamana. Pescuibil practic doar pe coada de pe Lapusnicul Mare. Coada de pe Raul Ses e mai putin frecventata de pescari, drum cam rau si lung. In general atentie ca va interferati cu drumurile (nemarcate) de santier in executie. Liber de marti pana duminica inclusiv, 40000lei/zi.

Raul Mare e cel mai accesibil fond cu pastrav, datorita asfaltului ce-l insoteste (vre-o 18 km pescuibili) si posibilitatilor de cazare in vecinatate. E o palida urma a gloriei trecute, avind debit de aval baraj. Populatia piscicola e alcatuita in principal din indigeni imprejurul dimensiunii legale, dar s-au prins si mai mari. Decimati de viitura din 1999 si refacuti natural, isi asteapta fratii dintr-o viitoare repopulare, care asteapta si ea sa treaca anuntatele goliri ale barajului. Deci musca (neagra, rosie) sau ultralejer (Mepps Aglia0, Comet 1, DAM 1) 40000 lei/zi, sambata si duminica pentru nelocalnici.

Atentie. Amonte de baraj , raule oprit la pescuit si, practic, nu contine peste, nemaivorbind ca accesul (cu piciorul) e foarte solicitant. Este portiunea maturata de viitura din 1999. Peisajul e ceva de mi-a adus aminte de ce-am vazut la TV despre urmarile eruptiei vulcanului StHelen's.

Regimul de pescuit l-am amintit la fiecare fond. Taxele se achita la Ocolul Silvic Rau de Mori sau la cantoanele Gura Zlata, Gura Apei.Pentru lacurile alpine se poate achita si la Ocolul din comuna Pui.

Informatii generale.Cazare: Pensiunea turistica Dumbravita, 7 km amonte Brazi,-300000 lei/zi camera -3 camere cu baie, restul 2 la o baie, camparea -din partea firmei, daca va revansati si dvs. cu consumatia ( posibilitati menu clasic, bere, inghetate Delta).

Gura Zlata 17 km amonte Brazi, 150000lei/zi dubla, casute150000lei/zi 4locuri, accesul la dusul personalului negociabil pentru clientii de durata.

Cabanele silvice care nu-s de protocol-numai cu aprobare din timp de la MAPPM, destul de greu de obtinut.

Mancare - in Romania in general, si-n Ardeal in special, nu se moare de foame; chiar in vremurile astea grele, gasiti oricand branza de la ciobani (pe culme 1 pachet de tigari bunisoare=1kg de branza), miere de la apicultori in lunile de vara tarzie, pita 2000-11000 lei functie de marime, de buna calitate, rezista 2-3zile- cam peste tot; o conserva, un salam, o sunca de la pachet pentru "sportivi", o friptura si/sau o bere (Hategana si Bergenbier sunt prezente) la restaurant pentru cine isi permite completeaza menu-ul. Nu va bazati doar pe pastravi, desi facuti in jar in folie de aluminiu-cei la dimensiune-sau prajiti clasic-cei mai marisori, in primele 48 de ore de la capturare (pastrati-i in urzici) fac toata obosela si efortul de a ajunge la ei si a-i prinde.

Toate preturile sunt iulie 2000.

Pentru automobilisti: atentie la benzina! Iesiti mai ieftin daca faceti plinul la o statie dintr-o retea serioasa intr-un oras mare si luati eventual o canistra de rezerva. Eu am bagat in ultima zi de la prima statie pe dreapta din iesirea din Hateg spre Caransebes si mi-au gasit span in carburator, (compensat insa de. dubla aprindere la oprire) de era sa raman in munte. Pentru bucuresteni, sau ceilalti de pe traseul E15, recomand drumul: Bucuresti-Pitesti-Curtea de Arges (10 km in plus, 20 de TIR uri/pe sens in minus) -Ramnicu Valcea -Horezu-Targu Jiu-Hateg.

Reteaua de telefonie fixa cam tine curba de nivel a limitei asfaltului (Rau de Mori, Pui, Nucsoara), iar cele doua de mobila (GSM) -la fel, cu un plus vital in zonele inalte (varfuri, sei ) din golul alpin.

Din dotarea de baza nu trebuie sa lipseasca o harta generala (pentru drumuri de asfalt si de fier, gari) si una a masivului (poteci, cabane,lacuri, rauri) pentru cine nu are de acasa, procurabila de la cabanele turistice sau silvice. La urcat, preferabil e sa aveti apa minerala, cea de izvor, la tot pasul, nu tine de sete.

Pentru biologi: mutantii sunt printre noi! am vazut pastrav -indigen la jumatate de kg.-prins (la corobete) in Jiu, in Defileu; cica ar trai si clean. Pescarii n-aveau inima sa coboare in apa neagra maronie, dadeau din drum. N-am avut curajul sa-i intreb ce gust are.

Duceti-va in Retezat macar o data-n viata. Restul urmeaza. E ca prima oara .. la pescuit.

Florin Negretu, Bucuresti - nov. 2000

 

* Paul Decei-Lacuri de munte, Editura Sport -Turism , 1981

 

Cronica pescarului