Relaxarea
elastica
Cand musca pestele?
O intrebare care ne framanta pe toti si un raspuns ce pare o luare peste
picior simpatica.
Inainte sa venim pe balta
si dupa ce plecam. Acesta a fost incheierea la un articol despre
teoria solunara, citit prin anii ‘70 in ‘Vanatorul si pescarul
roman’.
Dar fiecare raspuns duce la o
noua intrebare. De ce atunci ? Cred ca, pe langa solunare si
povesti pescaresti, e vorba de interactiunea, nici nu stiu cum s-o numesc
mai bine… paranormala, peste-pescar. E mai greu de realizat, si
mai greu de explicat, dar usor de remarcat.
Cand cautam sau ne apropiem de
un loc bun , vedem pe apa urme de "activitate" piscatoriala.
Dar de multe ori aceasta se domoleste cand incepem sa ne instalam (la
fix) sau sa lansam (la pescuitul cu naluci-spinning). Iar cand am strans
pentru ca nu musca sau trebuie sa plecam acasa (la stationar), respectiv
plecam de pe loc, la spinning, parca activitatea se invioreaza brusc.
(Uneori , daca ne intoarcem, situatia se repeta, ca in desenele animate).
Asta, chiar de am facut tot atata deranj, si cand am venit, si cand
am stat sa-i prindem, si cand am plecat. Singura modificare esentiala
este actiunea noastra: prospectare sau plecare-activitate a pestilor
sporita; actiune de a pescui-activitate redusa.
La fix, daca stam o perioada
indelungata, muscaturile pestelui sunt mai dese cand pescarul nu se
afla fizic langa scula. Cand pleaca la vecin, la tufis, la masina. Sau,
daca dati cu mai multe lansete, de multe ori musca exact la cea mai
nesupravegheata sau mai indepartata.
Stiu o situatie povestita de
un prieten, in care pescarul, pe o balta cu muscaturi frecvente, cand
prezentarea se lasa asteptata, trebaluia la termos, la tigare, isi muta
atentia de la scule si bambine; iar muscatura nu intarzia.
Si la rapitor, am deseori muscaturi
cand ma uit la peisaj, cand nu ma astept. Sau, foarte des, cand ma hotarasc
sa plec, sa schimb locul sau naluca.
E valabil si cand pescarul e
plecat doar cu mintea. Viseaza, picoteste, doarme, e ametit de un paharel
in plus. Iar oamenii se intreaba; cum de a muscat la ala baut si neatent?
Pai, poate tocmai pentru ca era baut si neatent. Si de ce nu a dat la
mine, ca eram pregatit "sa-l omor" ? Pai, tocmai ca erati
pregatit sa-l omorati. Si nici o lighioana nu vrea sa fie omorata, mai
ales daca si simte ca asta urmeaza. N-ati observat de cate ori musca
sau tantarul decoleaza tocmai cand vreti sa il (o) striviti? Inainte
de a declansa miscarea, exact atunci cand v-ati hotarat sa omorati insecta.
Iar ea se afla pe perete, fara sa fie in contact fizic cu dvs., fara
sa se iste bruma vreunei miscari sau a unui curent de aer.
Sunt iarasi cunoscute cazurile
in care pescari, unditari, drumeti, vanatori fara arma la ei, facand
cam acelasi zgomot sau agitatie, sunt rabdati de catre salbaticiuni
mult mai aproape decat vanatorii inarmati pusi pe fapte. Ratele salbatice
sunt exemplele cele mai la indemana. Nu am arma, dar inclin sa-i cred
pe vanatori ca o tinta dificila este…cioara, de care alfel ne
izbim la tot pasul.
Nu stiu cum se propaga informatia
aceasta. Dar se verifica prea des.
Sau, de ce partenerii nostri
de pescuit, mai putin determinati ca noi-copii, femeile, incepatorii-au
mai multe si mai bogate intalniri cu pestii ? Ma refer la prezentari,
nu la rezultatul final al intalnirii, care desigur, depinde si de maiestria
pescarului. Pai, emit si eu o ipoteza, tocmai pentru ca femeile sau
copii, filogenetic, de la pesteri incoace, au fost mai putin "vanatori"
ucigasi decat barbatii maturi. Iar incepatorii, precum copiii, de multe
ori sunt relaxati, luind pescuitul "in joaca". Acel biocamp
agresiv, nepus in evidenta de stiinta clasica, dar care e posibil sa
existe, poate fi perceput de necuvantatorii nostri parteneri de sport.
Ar mai fi problema vectorului
prin care transmitem intentiilor noastre agresive. Pe langa calea necunoscuta,
paranormala, cred ca exista si ceva mai concret.
Multe intrebari, cu voce tare
sau in gand, pe care ni le tot punem pe balta sunt de genul: cum de
a dat crapul la ala cu varga aia veche, proasta, de trestie ? Pai, poate
tocmai ca era de trestie, material natural. Ati remarcat probabil ca
la sculele vechi, din materiale naturale (trestie, bambus, piper), chiar
echipate grosier la linia fir-plumb –ac, sunt neasteptat de multe
prezentari. Pentru a avea aceleasi rezultate la vergile de sticla, compozit,
carbon, kevlar si alte cristale lichide, tot urcand spre "hi-tech",
trebuie sa umblam tot mai mult la finetea montajului, la distanta de
pescuit, la cantitatea si calitatea nadei. E adevarat, printr-un material
hi-tech se transmite mai rapid prezenta pestelui. Dar informatia se
propaga si in sens invers, de la pescar catre peste. Nu ma gandesc doar
la perceptia mecanica: am luat varga in mana, pestele a "simtit"
ceva in momeala sau naluca ce se vrea naturala. Cred ca prin intermediul
vergii se transmmite si o altfel de informatie. Tot batand malurile
dupa iluzia salaului, am trecut pe langa multi oameni care dadeau, la
fix, la crap sau caras. Imi este tot mai clar ca, mentinand celelalte
variabile pe cat posibil asemanatoare, mai multe prezentari au cei cu
vergi mai putin carbonate, kevlarate, borate. Adica cei cu lansete de
fibra de sticla sau materiale compozite. La inceput am crezut ca localnicii
sau cei cu mai mult timp si mai putini bani compenseaza decalajul tehnologic
cu mai buna cunoastere a locurilor si, cu mai multe ore de "iesiri"
pe balta. Aceasta fiind singura explicatie a intalnirilor mai numeroase
cu pestele.