Pescuit in Lake St. Claire - Michigan
autor: Livia Costache

—————————————————————

Asta-s eu , prima data cu o undita in mana cand am fost cu prietenii de va povesteam (nu era a mea, era a unuia din amici si am aruncat si eu de cateva ori cu easa vad cum e) pe atunci mai mult in joaca.

Cred ca ceva noroc am mostenit de la tata ca la prima partida de pescuit am prins un bass , nu am poza de atunci dar va voi arata unul similar prins de sotul meu. Cred ca asa m-a si prins microbul ca de atunci cum se apropia weekendul cum incepeam “ce facem maine?”.
Sotul stia de acum cam la ce sa se astepte. La inceput el mergea mai mult sa-mi faca mie “damblaua” pe el l-a prins microbul ceva mai tarziu. Acum am cu cine sa fac echipa in cazul in care nu merge gasca. Cel din spatele lui este chiar americanul de va povesteam ca dadea la rapitor, in timp ne-am imprietenit cu el, il gaseam aproape de fiecare data la datorie si ne cam uitam cu admitratie la el ca aproape de fiecare data prindea ceva frumos. Asta mai venea cu unul, printre putinii pescari americani care pastrau pestele . la el am si vazut prima data galeata cu un dispozitiv cu oxigen, sa-i tina vii cat mai mult timp.

Si cum va povesteam de americanul de pescuia langa noi, asa am inceput si eu sa pescuiesc, aflasem ca e stil pentru rapitori. Cu termenii nici acum nu-s prea familiarizata , am invatat mai mult din mers, la fata locului, tragand cu ochiul la ceilalti cu ce dau si cum procedeaza.
O vreme am avut pestisorul meu norocos, unul argintiu, numai cu ala aruncam pana l-am pierdut, agatat intr-o piatra ceva. Cu el am prins primul salau , intr-o zi in care desi era soare, lacul era destul de involburat (dupa unii cica-i de bine cand bate vantul). Ce sa zic ca daca prindeam peste pe apa lina uitam povestea cu vantul, de nu musca “pai nu bate vantul, de-aia nu musca pestele”. Nici acum nu stiu sa zic cum e mai bine ca am prins si pe vreme buna si pe vant sau s-a intamplat sa nu muste nici cu slujbe, rugaminti, cu momeli care mai de care, cand nu vrea el, nu vrea si pace.

Apoi si cand nu musca tot in castig suntem ca ce-i mai bine dupa o saptamana de munca decat sa stai relaxat pe malul lacului sa-ti limpezesti creierii in cap? Uite asa, sa stai cu ochii pierduti in larg , sa uiti de “belele” de zi cu zi.

 

Pagina: