Oscilanta
-naluca nemuritoare la stiuca
Daca nordicii au somonul, americanii
black-bass-ul, adica bibanul .american, noi avem ca peste de
sport stiuca. Sau, in fine, .mai avem.
Ea ne varsa adrenalina, fiind jocul,
dragostea si .intelepciunea(?) tuturor varstele pescaresti si
biologice. Iar investitia de timp bani si .energie cerute, face
sa numai stim cine haituieste pe cine. De la pestisorul viu
incoace, prima si ultima mare dragoste artificiala a stiucii
a fost .lingura. Este vorba de lingura oscilanta sau (sau matematic)
ondulanta. Paternitatea oficiala ca si patentul apartin (pe
bune) doctorului neamt (se putea altfel?) Heintz Blinkler. Modelul
initial semana cu un pestisor, avea doua ancore, o evolutie
in apa . groaznica si..prindea de rupea. Numele "blinker"a devenit
mult timp substantiv comun nu numai in germana, precum Adidas,
la noi, ajungand sa desemneze si .rotativele. Denumirea de lingura
intruneste un larg consens lingvistic: "spoon" (engl.), "cuillere",(fr.),
"cuchellio" (it.), exact ca instrumentul de mancat supa, cu
care seamana atat de bine.
De-a lungul anilor,dupa fiecare "new
entry" in top-ul nalucilor, intr-o ordine cronologica aproximativa-rotativa,
woblerele, pestisorul mort in montura Drachovitch, nalucile
moi tip twister, fara a mai tine pasul cu debordantele ritmuri
nord-americane, lingura oscilanta a facut pasul inapoi la ofsaid,
si a revenit pe primul loc in preferintele tandemului stiuca
-pescar. Fiind verificata de practica, teoria va fi mai usor
de creionat. De ce ataca stiuca lingura s-a explicat mai bine
si mai frumos (fara sa le stim pe toate ) de altii: P.Grant
("Povesti cu stiuci"), R.A.Roman, V.Tarus, M.Musatescu, ca sa-i
amintesc doar pe cei ce ii am -fara gluma - mereu prezenti in
inima si suflet. Sa nu uitam ca mediul in care se petrece actiunea
este asa zisa lume a tacerii. Vibratiile se propaga mai repede,
se amortizeaza mai repede (adica "bat" mai putin departe), se
filtreaza mai mult.Stimulii emisi de o naluca in general si
de o lingura oscilanta in special sunt: vibratiile de joasa
frecventa (marii producatori cam stiu si care), acustice (idem
) si vizuale. Vibratiile de joasa frecventa se propaga cel mai
departe. Fiind receptate in principal de porii cefalici , terminatii
nervoase situate pe pe conturul maxilarelor. Ele sunt date de
"bataia " lingurii, acea oscilatie, sau ondulare (unduire) in
jurul unui ax imaginar. Lingura oscilanta "prinde" apa si genereaza
o unda de presiune care se propaga cu atat mai departe cu cat
lingura e mai mare. Daca frecventa "bataii" e si cea buna ,(asta
depinzand nu numai de lingura, ci si de mana pescarului,) semanand
cu semnalele prazii, stiuca e chemata, se apropie si totul se
joaca pe ultimii metri. Dar aceasta este alta poveste, care
va fi povestita la timpul ei. Demn de amintit este ca foarte.neprinzatoare
sunt "rotatiile" lingurilor oscilante. Se intampla atunci cand
miscarea oscilantei descrie rotatii complete, in acelasi sens,
avand mai mereu o frecventa nefericita, mai mica decat al unei
rotative "cinstite". "Bataia" unei oscilante prinzatoare este
intr-adevar o miscare periodica, dar aceasta perioada cuprinde
in ea cel putin o schimbare de sens, lingura "fluturand" in
apa intr-o parte (intr-un sens), apoi in cealalta (celalalt
sens).Posibil ca acest tip de miscare sa fie agreata de stiuci
din cauza ca aduce mai mult cu semnalul dat de unduirea unui
peste prada. Pe scurt, o oscilanta care se roteste nu e echilibrata
(lungime, latime, grosime, densitate material, curburi, ancora
) si nu va prinde stiuci nici de spate.
Vibratiile acustice, receptate in principal
de linia laterala, sunt date in special de natura materialului
si a prelucrarii. De-a lungul anilor s-a constatat ca ordinea
preferintelor stiucesti este: alama,cupru. Pentru argint nu
avem la dispozitie un numar suficient pentru a putea vorbi de
statistica, dar cui a dat mana sa incerce a fost multumit. Vibratiile
acustice, sunt, se pare, un fel de "armonice " superioare la
cele de joasa frecventa. Ele fac ca intre doua linguri cu aceeasi
"geometrie" sa fie preferate cele de alama. Nu vorbim de culoare
finala, care se obtine prin depuneri galvanice ulterioare, ci
de materialul de baza. Marile firme lucreaza in special cu alama.
Un mare producator francez de linguri, cu succese de peste 50
de ani , afirma in reclamele sale ca unul din secrete sta in
calitatea alamei folosite si inaltul procent de argint din aliaj.
In plus, o lingura buna e stantata din tabla laminata la grosimea
finala a lingurii. E bine ca in procesul tehnologic aceasta
sa nu fie incalzita prea mult (decalita ). Aceasta duce la inmuierea
prea mare, lingura fiind predispusa la indoire in exploatare.
Odata pierduta forma initiala, e greu de refacut fara matrita
, deci se pierd si "bataia " initiala, si calitatile prinzatoare.
In plus, incalzirea excesiva afecteaza calitatea finala a suprafetei.
Depunerea galvanica ulterioara (argintare, cromare) pastreaza
"calitatea" sau lipsa de calitate, a finisarii materialului
de baza. Alte materiale, cat de frumoase, nu emit vibratii de
joasa frecventa agreate de stiuca. De exemplu, sideful, atat
de "natural", continua sa prinda mai mult pescari decat pesti.
Semnalele vizuale sunt ultimile care
intra in joc. E drept sunt picatura care umple paharul. Teoria
culorilor e cam cunoscuta: alb argintiu pe inserat si-n apa
mirie, galbena sau cupru pe soare si apa limpede. Sau ..invers.
Cu un plus de interes in lunile de vara si in ape limpezi pentru
culoarea nichelata. Reflexele albastrii ne amintesc de randamentul
sporit, in acele conditii, al woblerelor si twisterelor cu aceleeasi
culoare in componenta. Practica mai multor pescari a aratat
ca indiferent de culoarea preferata la un moment dat in niste
conditii date, stiuca alege lingura mai bine finisata, practic
mai bine lustruita. Pe plaiuri mioritice, ceva nou, "redescoperit"
de un producator artizanal, profesor stabilit in Delta, lansat
in microproductie de un mester Manole bucurestean, dar si in
medie productie de altul care-i cat zece (in cifra de afaceri
si prezenta pe piata ), si-i mai si intrece (la stiuci-record
) este Lingura bicolora. Secretul pentru care in aceleasi
conditii obiective (meteo- atmosferice) si subiective (pescar,
echipament), aceeasi lingura (dimensiuni geometrice , material)
prinde mai bine in varianta bicolora a ajuns la mine prin cel
ce l-am numit mai sus mesterul Manole. Nu stiu daca teoria ii
apartine, dar am verificat-o in practica. Vibratiilor de joasa
frecventa, cele care se propaga cel mai departe, au o.frecventa
corespunzatoare unei unduiri complete, deci o "bataie" , corespunzatoare
fetei concave, cea care "prinde" apa. Stiuca simte, ii place,
se apropie si incepe sa vada.Ce vede? Doua sclipiri asemanatoare
la o bataie, daca lingura e practic, la fel de vizibila pe ambele
fete.Ceea ce ii sugereaza o usoara nepotrivire cu ce se astepta
ea. Sau vede o sclipire si. ceva , daca lingura e mai putin
vizibila pe una din parti, ceea ce seamana mult mai bine cu
semnalele vizuale emise de inotul unui peste, vazut dintr-o
pozitie oarecare. Rezultatul in numar de atacuri si in capturi
e in favoarea teoriei. De altfel , lumea nu s-a nascut cu noi,
incercam doar sa explicam ceea ce altii au aplicat de la inceputurile
lansetismului.
Aceeasi teorie a undei de presiune vine
in sprijinul vechii dileme stiucologice: "lingura mare=stiuca
mare?". Stiucile mari sunt mai rare. Obiectiv, datorita piramidei
varstelor, si subiectiv, casa-i romanul, nu poate practica "catch
and release". Deci e mult mai probabil, cu atat mai probabil
cu cat pestele e distribuit mai uniform, ca o stiuca mare sa
fie mai departe de lingura noastra decat o stiuca normala. Semnalul
dat de o lingura mare, (care "bate" bine desigur), va ajunge
mai departe si va avea mai multe sanse sa atraga o stiuca mare.
Aici vin de se leaga alte doua "perle".
Una e culeasa de la ghidul si mentorul meu din Delta :"Mai dati
in acelasi loc, Domnu' Negretu, ca alea mari vin mai tarziu".
Si veneau. La el. N.B. In Delta, pe unde mergi cu mine, mari
sunt cele intre 2 si 5kg.
A doua invatatura a fost facuta publica la emisiunea de pescuit
al unei televiziuni centrale de un lansetist profesionist. Imi
permit sa vi-o amintesc (scripta manet): "pentru mine, lingura
buna nu este aceea care prinde cele doua-trei stiuci ale locului,
ci cea care <> si altele de mai departe." Pentru clasificarea
lingurilor, nu pot fi mai dens decat R.A.Roman, (vezi"Dictionar
intru pacea si armonia universala ", colectia VPR). Trebuie
doar sa adaug explicit, ca denumirile originale (Zack, Hardy,
Dollingen, Eira), s-au pastrat in mare masura, dar lingurile
fabricate in Romania au devenit altceva. Cu atat mai altceva
cu cat producatorul intern s-a apucat mai demult de fabricatie.
Explicatia este foarte. etologica, adica tine de comportamentul
animal. Fiind o problema de viata si de moarte, pestele (ca
specie) in general, sau stiuca, in cazul nostru, in special,
"invata" repede. E simplu: care nu invata ca lingura e pacaleala,
piere. Intr-un termen accceptat, spunem ca pestele "se educa
". Lingurile originale prind peste de ani de zile, intr-un anume
loc, practic pe o anume populatie de stiuci care isi transmit,
genetic si doar bunul Dumnezeu mai stie cum, informatiile. Apoi
prind din ce in ce mai slab pana ajung bune de panoplie. Si
atunci pescarul trebuie sa prinda cu alte linguri. Altele, dar
care sa fie tot atragatoare pentru stiuci. Aici intervine meseria
, arta, secretul, echipei producator, -"field tester"; na, ca
la noi n-avem cuvantul in nomenclatorul de meserii. Dar avem
meseriasii. E vorba de cel care isi cheltuie timpul incercand
linguri noi. De multe ori e acelasi om cu cel care le fabrica.
Daca are si puterea financiara de a iesi pe piata cu o lingura
noua prinzatoare e bine si pentru noi (mai putin pentru stiuci);
daca nu, e bine numai pentru el si prieteni. In Romania, actualmente
exista un producator de serie mare, care este prezent pe piata
cu modele asemanatoare celor consacrate vechi occidentale, si
doi-trei producatori mai mici, dar care sunt pescari si care
propun modele noi.
Pentru ca in revista VPR conducerea AGVPS
este foarte atenta sa nu se faca publicitate mascata, nu am
putut nominaliza firmele si persoanele care au un cuvant de
spus in fabricatia lingurilor. Aici imi pot asuma subiectivitatile;
deci numele de cod sunt "in clar" urmatoarele:
-Mare producator francez de linguri=Mepps;
-Profesorul din Delta =Eugen Petrescu, il gasiti la Maliuc,
are firma de birdwatching;
-Mesterul Manole= Sorin Dragoi, bucurestean, e pe net, are firma
Legance Fly;
-Producator cat zece, care-i si intrece= producator de serie
mare=Gipo;
-Mentorul si ghidul meu din Delta =Cornel Suhov, pescar profesionist,
cu scule si autorizatii;
-Lansetist profesionist=Florentin Smeu;
-Televiziune centrala =Antena Unu (emisiunea de pescuit "Fir
Intins");
-2-3 producatori de serie mica, dar sincera=(in ordinea preferintelor
personale): TvLure (Bucuresti ), Dara(Brasov), Mihai "Misu"
Palada (Bucuresti); TVLure si M.Palada sunt distribuiti de Arrow
Int.Bucuresti, Dara, de Energofish Cluj.
Florin Negretu, Bucuresti - nov. 2000