Cel mai mult vorbeau femeile,
care ramasesera prudente sa pazeasca barbatii amortiti de bautura. Soferii
ambalau motoarele si rand pe rand petrecaretii au plecat spre casa,
dupa lungi reprize de pupaturi.
De ce oare dupa bautura omul
nostru vrea sa se pupe? Sa fie gestul acesta o expresie involuntara
de comunicare intre oameni? Sa fie acest pupat balos o forma de exprimare
a omului, la care palinca a deschis un lacat al vointei si dorintelor?
Directorul avicolei, bine pilit,
a venit la mine si m-a invitat la vanatoare de rate. Sotia lui m-a rugat
sa am grija de el, sa vina acasa, iar eu, nestiind ce vrea sa faca,
am promis ca voi ramane treaz si ca ne vom intoarce fiecare la casa
lui. Sotia si copilul s-au dus acasa cu un coleg.
Am plecat veseli, cu Dacia neagra,
spre locuri pe care nu le vazusem in viata mea si pe care nu am avut
ocazia sa le vad nici in noaptea aceea, pentru ca pe camp s-a asternut
un intuneric bezna prin care nu vedeai nimic. Masina intrase brusc pe
teren agricol, dupa ce parasisem orasul frumos luminat.
Undeva aiurea masina s-a oprit
iar noi am iesit sa vanam rate. Soferul a ramas pe drumul de tara sa
pazeasca masina si sa fie usor de reperat pe intuneric. Eu tineam pusca
si traista cu munitii ca sa fiu sigur de ele. Am mers prin aratura cativa
pasi si trosc mi-am rupt glezna, mi-am rupt piciorul. Nu am facut scandal,
am mers schiopatand dupa omul din fata care orbecaia prin intuneric.
La scurt timp am ajuns langa un stilp de inalta tensiune, probabil locul
de vanatoare. Asa a fost. Avea dreptate vanatorul. Stateam linistiti,
lipiti de bratul de metal cind au inceput sa vina ratele.
Din cer se auzea un falfait continuu
si bum, ratele se asezau cu zgomot pe aratura! Bum, bum, bum in jurul
nostru, picau ratele de sus din cer. Vanatorul cu pusca in mina tresarea,
se uita in jur, intr-o bezna greu de descris. Eu practic nu am vazut
nici o rata, cred ca busiturile erau produse de ratele salbatice care
aterizau pe aratura, asa cum spunea vanatorul de langa mine, iar eu
am crezut. Macaitul lor a fost singura dovada ca ne-am dus acolo unde
ratele salbatice faceau popas noaptea.
Dupa un timp ne-am hotarat sa
ne intoarcem acasa fara sa fi tras un glonte. Pe furis, sa nu auda nimeni,
colegul meu de vanatoare, mi-a spus:
- Sa ne intoarcem acasa, ca aici suntem in Ungaria!
-Zau?
Ne-am intors la masina tinind
ca indicator brazda de pamint. Cand am ajuns langa masina soferul a
aprins luminile. Pe drum spre casa am intrebat soferul care vorbea stricat
romaneste:
-Am fost in Ungaria?
-Ja.
-Am trecut granita?
-Ja.
Am ajuns la hotel schiopatand.
Aici, spre surpriza mea, liftul nu mergea, asa ca intr-un picior a trebuit
sa urc zece etaje. Sa fi fost pedeapsa meritata de mine ca omorasem
o biata pasare, nevinovata?
Patrascu I.V.