Eram departe de tara si visam ca voi ajunge la timp sa pot pescui bibanii din apa rece a toamnei. Timpul a trecut si iata ca am reusit sa ajung pe malul Dridului si in toamna lui 2004. Lume multa, masini venite de cu seara, lansete pentru pescuit pe fund. Inca merge carasul, ciortanul ...apa calda.
Eu si prietenul meu, ne apucam sa ne montam twisterele pe teribilele lansete Shakespeare de 1,5 metrii lungime cu care aruncam jigurile de 14 grame la 40-50 de metri de se uita cate un pescar ce tragaci avem de le facem sa plece ca din pusca. Lume multa, dupa cum am mai spus....halaie....ba in zori am zarit parca si un prostovol...Ce sa faci?... Nivelul de trai....
In timp ce maturam fundul betonat al stavilarului de la barajul Dridu, cu twisterele, am fost literalmente napaditi de catre ocupantii unei Dacii din jud. Prahova, compusi din mamaia, tataia, el, ea si copilul. Scoase undite, fir subtire, carlig mic, viermusi ... si a inceput tocata. Nu a vreunui compozitor ci a respectivei familii ... fie ca era sabioara mica sau mare, biban cat degetul, rosioara, balos sau strapazan de 10 cm, era totul trecut in canta de 5 Kg plina cu apa, ochi de unde mai sareau si se umpleau de praf.....ca sa fie culesi apoi si aruncati inapoi in canta unde se spalau binisor de praful cules dupa saritura spre libertate....
Vazand ca sunt surclasat si nu prind nimica cu vestitul meu twister, m-am dus dupa amicul meu ce se bagase in coltul stavilarului si incepuse sa mai agate din cand in cand cate un carasel la mamaliga. Acolo mi-am intins si eu undita crezand ca voi reusi sa agat si eu unul sau doi ...dar nu a fost sa fie asa. Erau acolo baieti "loco" ce ii stiau mult mai bine rostul si am vazut astfel ca nu manca decat intr-o arie restransa carasul, arie in care nu era inclus si locul unde ajungeam eu cu undita. Curand au aparut trei copii cu niste undite amarate si ma intrebam ce anume or cauta si ei acolo deoarece cu sculele noastre de 6-7 metri nu reuseam sa facem mare lucru dara-mi-te ei cu o teava de circa 5 metri iar ceilalti doi cu trestii.
Mi-am vazut de treaba fara sa intervin ramanand doar sa cuget...ca in fond: Fiecare cu norocul sau ... In timpul asta cei doi sau trei care prindeau din potopul de vreo cincisprezece pescari...isi umpleau cu incetul plasele atarnate pe marginea de beton a stavilarului...margine inalta de circa 6-7 metri pana la suprafata apei. La un moment dat, privirea imi scapa spre dreapta mea si vad o mica valtoare cu un somn de circa 1 Kg, la suprafata apei...agatat de unul din copii.
• La rama pustiule?...suna o intrebare pusa de unul din carasisti...
• Da, la rama, nene...raspunse cu o voce blanda copilul; in timpul acesta unul dintre baieti isi monta repede halaul sa poata sa ajute la scosul somoteiului din apa cu diferenta de nivel de circa 6-7 metri, dupa cum v-am mai spus.
• Imediat micul golf format de constructia hidrotehnica se anima si oamenii incepura sa discute viu, facand si aprecieri la adresa pustilor...
• Somoteiul tinut cu gura deasupra apei a avut soarta unui peste prins si copilul fericit il puse in juvelnic, dupa ce fusese urcat cu liftul facut din halaul de 1x1 metri.
Ca de obicei incercand sa fiu un pic hatru ... incerc sa animez atmosfera de umbra in care ne bagasera copiii pe toti carasistii si ii spusei posesorului de halau:
• Omule! Nu strange halaul ca mai este nevoie de el...fapt la care fetele pescarilor se destinsera intr-un zambet de admiratie pentru norocul copilului. Copiii, la randul lor, imi aruncare o privire de multumire si zambira ca erau bagati in seama de catre toata pleiada de pescari batrani.
Pag:
Cronica pescarului