Arbitrul vitezoman
Pentru a mai
prinde citeva poze cu capturi de marimi considerabile, cea
mai buna strategie este sa alergi dupa unul dintre arbitri
si sa asisti la cintarirea oficiala a acestora. Din fata noastra
tisneste o masina mica si verde, un camion al armatei elvetiene,
in care stim ca se afla un arbitru. Nici macar jeep-ul nostru
nu alearga pe drumul de carute cu viteza cu care o face aceasta
masina. In dotarea arbitrilor au intrat patru asemenea vehicule,
care ii apartin lui Robert Raduta, proprietarul lacului. Si
el le-a cumparat la rindu-i, prin intermediul printului Sturza,
de la armata elvetiana. Alaturi de masini, paznicii de pe
lac au trei binocluri cu vedere de noapte pentru a putea supraveghea
cei circa 30 de kilometri de apa. Masina arbitrului goneste
spre standul italienilor Massimo Lazzarini si Michelle Baieta,
norocosii posesori ai unei capturi de 21 de kilograme. Odata
ajunsi la stand, nu mare ne e surprinderea sa vedem ca arbitrul
vitezoman nu e nimeni altul decit românul Victor Tarus.
Ride cu italienii care ii propun in gluma o bere pentru a
mari greutatea de peste prins. "Mai spaghetti, macaronari
trazniti ce sinteti, voi la mine veniti cu patru camioane
de bere daca vreti un gram in plus si abia atunci poate ma
mai gindesc", le da replica Tarus, care desi e foarte
obosit si-a mai pastrat buna dispozitie si simtul umorului.
Dupa ce cintareste pestele cuplului italian, se indreapta
cu aceeasi viteza spre ultimul stand. "Am frina la a patra
pedala si nu mai stiu sa scot din viteza a patra", isi
justifica el viteza.
(Echipa italiana - locul 7 - cu una din capturile lor record)
Cu
Mercedesul in curte
La hotelul
lui Robert Raduta agitatia este foarte mare. Proprietarul
nu isi mai vede capul si cu greu il poti aborda pentru un
schimb de cuvinte. Curtea hotelului este plina de autobuze
care asteapta sa preia concurentii si sa ii transporte la
hotelurile din Bucuresti si apoi la festivitatea de premiere
de la Palatul Parlamentului. Pe gazon troneaza trofeele, un
Mercedes A Klasse si un Hyunday Accent, concurentii avind
posibilitatea sa si vada ceea ce vor cistiga. Hotelul e flancat
de lac si de o livada splendida de gutui si piersici, ca o
adevarata oaza pentru sufletul unui pescar evadat din jungla
de asfalt si meterezele ridicate de birou intre el si natura.
Deziluzia
campionului Becker
La editia
precedenta, cea din 1999, premiul cel mare a fost prins de
germanul Jurgen Becker. Anul acesta, ierarhiile au fost rasturnate.
Becker nu a prins nici macar un peste, in timp ce fostul ocupant
al ultimului loc, austriacul Grabmayer, a devenit campion.
Nemtii si austriecii ii asteapta pe cistigatori la autocarele
parcate in coada lacului, la Sandulita. Desi vorbesc aceeasi
limba, germanii nu se amesteca cu austriecii. Becker, cu parul
vopsit albastru, a declansat o adevarata tevatura in timpul
concursului. El nu a avut un loc bun si a cerut sa i se acorde
un altul. Austriecii spun ca fostul campion a avut o sumedenie
de cuvinte grele cind nu i s-a acordat aceasta posibilitate.
"Eu am vrut un loc bun, care sa nu fie ocupat si existau destule.
Nici macar nu am avut o muscatura, daramite sa mai prind un
peste. Nu e o problema ca am pierdut, ci faptul ca organizatorii
nu m-au lasat sa pescuiesc, prin decizia de a nu-mi schimba
locul", crede Becker. Cele doua tabere sarbatoresc fiecare
in felul sau. Austriecii beau bere Zipfer, adusa special din
Austria, in timp ce germanii se multumesc cu berile autohtone,
de la Ursus la Silva si chiar la vinul imbuteliat in sticle
de doi litri. Cind Kurt Grabmayer ajunge la autocarul colegilor
sai, bucuria erupe, se desfac noi cutii de bere, se cinta,
iar Becker vine si ii stringe mina fara ranchiuna.
Tigari
cu baxul
Pescarii care
nu si-au adus tigarile lor s-au declarat foarte multumiti
de pretul mic pe care l-au avut pachetele de Marlboro Lights,
cumparate in cantitati industriale de la singurul magazin
apropiat de lac. "Au spus ca la ei pretul este de trei ori
mai mare ca aici si au cumparat tigari cu cartusele. De fapt,
vinzarile au sarit in aceasta saptamina cum nu ne asteptam
vreodata", sustine vinzatoarea. Principalele articole
comandate au fost tigarile, berea rece si sandvisurile de
tot felul. La loc de cinste au ramas fructele exotice, de
la banane la portocale si ananas. Cu acestea se delecta la
final de competitie si campionul mondial, Kurt Grabmayer.
"A fost o super competitie. Nu ma asteptam sa cistig, la precedenta
cupa am fost pe ultimul loc, dar uite ca norocul se intoarce.
A fost o competitie cu fair-play, dar cred ca primordial a
fost norocul. Am avut noroc de un loc bun, ca a tras pestele,
ce mai, perechea Pfeffer-Grabmayer a avut noroc", ne-a
declarat campionul mondial.
Inocenta
minciunii pescaresti
Toate delegatiile
straine au sosit de la ora 18,30 la Palatul Parlamentului
pentru festivitatea de premiere. Timp de o ora, concurentii
au admirat maiestuoasele incaperi si au cumparat suveniruri
cu imaginea pestelui mult rivnit. De la tricouri de 7,5 euro,
la brelocuri de 4 euro, nimic nu era prea scump pentru impatimitii
de crap. La ora 19,30, premierul Adrian Nastase ia loc la
prezidiu alaturi de Robert Raduta si de Ristea Priboi. Cuvintarea
sa, tinuta integral in limba engleza, ii invita pe toti sa
revina la Sarulesti. Pescarii primesc apoi premiile din mina
oficialilor si se declanseaza o noua fiesta, cu bere, gin
tonic si mincaruri demne de primul ministru. Totul asezonat
cu glume, reporteri amatori de povestiri si clasicele povesti
ale capturilor exceptionale de la Sarulesti. Intrebat cum
vede diferenta dintre minciunile pescaresti si cele ale politicienilor,
premierul nu a stat deloc pe ginduri. "Pescarii au in minciunile
lor o inocenta pe care politicienii au pierdut-o si ar trebui
sa o reinvete", a spus presedintele juriului de la Cupa
Mondiala, Adrian Nastase.
Totemuri
si promisiuni
La final,
concurentii au facut schimb de cadouri si amulete norocoase.
Cultul lor pentru crap era vizibil peste tot. Campionii mondiali
poarta amulete de aur infatisind crapul, danezul Kim Christensen
isi tatuase imaginea pestelui pe piept, iar brelocurile aveau
aceeasi forma, a pestelui pe care l-au cautat in apele lacului.
In urma lor, Robert Raduta a redeschis lacul pentru publicul
amator de platica si caras. "Aceste doua specii sint concurenti
de hrana ai crapului, deci trebuie sa ii raresc. Pentru a
pescui pe lac taxa este de 400.000 de lei zilnic", ne-a
declarat Raduta. Proxima ocazie pentru acesti pescari de a
se reintilni este in luna septembrie a anului viitor, cind
la Sarulesti va avea loc Cupa Natiunilor la pescuit de Crap.
Atunci, premiul va depasi asteptarile multora, pentru ca sponsor
unic va fi Mercedes, firma care isi va pune numele alaturi
de cel al concursului. Abia atunci vor mai avea concurentii
ocazia sa prinda Monstrul de 40 de kilograme si sa il elibereze
apoi, pastrind poate doar un singur solz ca amintire de la
Unicornul lor.
Ovidiu
N. BUFNILA
Pagina: