Marinarii, pusi pe afaceri, dupa ce vindusera
toate tuburile de vaselina contra tantarilor la pret inzecit, au inceput
sa ne momeasca, sa ne provoace la pescuit.
Ideia nu a fost rea dar nu aveam scule. Si aici s-a dovedit iscusinta
marinarilor nostri. Erau pregatiti si pentru aceasta eventualitate.
Pe loc au fost aduse undite gata facute doar sa le arunci in apa. Unditele
au fost vandute la suprapret.
Vaporasul s-a oprit undeva la intrarea pe canalul Dunavat de unde am
fost preluati in barci pescaresti fara motor, conduse de lipoveni si
dusi undeva mai departe pe canale mai inguste, feriti de ochi turistilor
care faceau plaja sau beau bere sus pe vas. Pana la locul de pescuit,
stiut numai de pescarii locului, am mers incet, ascunsi in barca, feriti
de cracile pomilor pe sub care treceam.
Scosi din monotonia de pe punte, ne-am concentrat asupra pescuitului.
Veniseram cu rame, cu alte momeli pregatite de marinarii bine platiti.
Ne-am facut fiecare cate un loc de pescuit, amenajat sumar. Unii aveau
scaunele, alti aruncau undita din picioare si asteptau ca pestele sa
traga, sa ciupeasca, sa-l provoace la lupta.
Am aruncat doua undite in apa iar primul peste a venit cam dupa 10 minute,
un crap de 300-400g. Altii au prins mai mult si erau fericiti. S-a prins
peste mare, frumos. Unii au prins crap de 3-4 kilograme. Parerea mea
este ca pestele din Delta este mai viguros si lupta cu el este mai spectaculoasa.
Am ridicat unditele si ne-am grabit sa ajungem cu prada pe vapor unde
urma sa fie prajit de bucatar.
Seara se asternuse peste Delta iar vaporul s-a pus in miscare spre un
loc stiut numai de carmaci. La scurt timp de navigat prin noapte vaporasul
s-a oprit din nou si, spre surprinderea noastra, am fost invitati sa
luam masa pe uscat.
Turistii au luat-o printre pomi iar dupa
cativa pasi ne-am trezit intr-un luminis unde un foc orbitor, creat
sub forma de rug, ardea luminand padurea. Langa acest foc se frigea
un crap de 20 sau 25 de kilograme. Pe langa el, pe aceasta "plita"
imensa de pamant, se prajeau carasi si ciortani. Mamaliga fusese aruncata
din ceaun direct pe o masa mare de lemn. Pajistea era frumos intretinuta
iar platoul pe care se facea focul era special amenajat, ceea ce lasa
de inteles ca aceasta petrecere se organiza frecvent.
M-am ascuns de ochiii curiosilor in spatele rugului de foc, ascultand
pocniturile si trosniturile lemnelor. Curios este faptul ca aici nu
am dat de tantari. Surpriza a fost si mai mare cand, pe drum spre vapor,
am fost invadati de un nor de tantari infometati care ne-au supt sangele
prin camase, prin pantaloni sau de pe orice suprafata de piele la care
puteau ajunge cu trompa lor.
Crapul imens s-a copt la caldura jarului, a fost stropit cu saramura
in care se sparsesera cateva rosii si fusesera taiati marunt ardei iuti
verzi. Ne-am infruptat din carnea de crap, fiecare cum a putut. S-a
mincat cu mana, uitand de civilizatie si eleganta. In timp ce ne invarteam
in jurul focului am servit vodca, cam cat a dorit fiecare, cam cat putea
sa duca fiecare, astfel ca atmosfera se schimbase, iar oamenii erau
mai veseli. Pestele a fost stropit cu vin alb de Murfatlar, fiecare
avand o portie de o jumatate de sticla. S-a mancat tot, inclusiv crapii
mai mici si carasul dulce, fript pe plita.
Acum, pe vapor, dupa petrecerea de pe pajiste, dormitorul parea mai
confortabil, patul mai moale iar somnul s-a asternut peste noi far'
sa mai auzim huruitul motoarelor.
Dimineata, cam pe la ora noua, eram pe punte asteptand sa servim micul
dejun. Vaporul mergea linistit, canalul se largise iar apa era usor
involburata de o briza de vant racoros. In cateva minute am iesit in
larg, pe o suprafata de apa foarte mare, fara de sfarsit, eram pe lacul
Razelm. Apa agitata nu ne-a dat nici o speranta pentru pescuit. Am vizitat
o cherhana, unde pescarii se pregateau sa iasa la pescuit, iar noi am
admirat recolta lor din ziua precedenta. Am scos doua sticle de vodca
pe care le-am dat unui lipovean, asa, de placere. Au facut un grup care,
cu sticla din mana in mana, au baut tot continutul, dupa care fiecare
se stergea tacticos pe barba. Au vrut sa ne dea peste, am refuzat. Au
vrut sa ne dea peste gratis, de la ei, din cota lor. Am refuzat. Nu
aveam unde sa-l conservam, cu toate ca gestul lor m-a impresionat.
Ne-am intors pe alt canal, cu regretul ca lacul nu a fost prea primitor,
iar comandantul navei impreuna cu seful grupului au improvizat un alt
drum care sa ne duca pe ocolite la Tulcea.
Ca sa nu plecam din Delta cu mana goala, s-a organizat vizita unui depozit
de peste din Tulcea de unde am putut cumpara icre negre, crap, cega
si somn, cat am dorit. Ne-am umplut portbagajele si ne-am intors in
mare graba la Bucuresti.
Dupa excursie au aparut numeroase articole in ziarele zilei, poze splendide
facute profesional dintre care imagini de pe canale, la pescuit, la
focul de tabara. Nimeni nu a amintit de valurile de tantari sau de preturile
piperate de pe vapor.
Patrascu I.V.