O zi in delta
Ma trezesc usor buimac, o fi de la vodka de aseara, sau ca incep sa ma cam doara oasele, deh, e deja o saptamana de dormit in cort, incepe sa se simta lipsa confortului cotidian, salteaua relaxa de acasa, dusul zilnic, etc. deschid ochii, e inca intuneric,dar, prin foaia cortului parca se intrezareste o geana de lumina. Deci, e dimineata. Imi caut telefonul si ma uit sa vad cat e ceasul, 5 jumate, imi spun ca ar fi cazul sa scot nasul afara. Liniste, liniste, liniste. Numai tipatul unei pasari din zavoiul invecinat sparge linistea, sau, mai degraba o intensifica, amplificand sentimentul de liniste profunda. Hehe, dar ma aduc repede din visarea poetica sforaieturile molcome din cortul lui Valentin. Scot binisor aragazul, imi pun de cafea si alaturi tuciul pt mamaliga. Inca nu m-am trezit de-a binelea, astept sa fiarba apa de cafea si-mi indes binisor tabacul in lulea. Incerc sa-l trezesc pe Vali, dar, ma refuza cu un mormait ca nu are chef sa se scoale. Dunarea curge molcom parca adormita si ea, folmotoace de abur apar la suprafata apei de parca ar avea si ea un aragaz dedesubt, asta imi aduce aminte ca trebuie sa desavarsesc oala de cafea, da oala fiindca regula e ca cine se trezeste primul face cafeaua pentru toata lumea, si, deja m-am obisnuit de ani de zile, cafeaua de dimineata mandea o confectioneaza. Sorb alene din cafea si mestec vartos in mamaliga, sau, poate invers. Cine mai stie? Am facut de atea ori operatiunile astea simultan incat nu mai stiu ordinea. Cerul se aprinde violaceu spre rasarit semn ca va fi inca o si frumoasa, molcoma de apus de vara. Ma uit in lungul malului incercand sa-mi aleg „locul perfect” de pescuit pentru ziua asta, mai la anafoare, unde se involbureaza apa. Parca nu am chef azi sa merg cu barca in nu stiu ce alte locuri, stau pe langa „casa”. Imi verific momelile, sculele, totul e pregatit, e gata si mamaliga. Brusc imi schimb planul si ma hotarasc sa plec cu barca, se pare ca m-am trezit definitiv si m-a apucat cheful de aventura. Vedeti, sunt momente din zi cand asa am nevoie de un valet. Trebuie sa car pe rand tot harnasamentul in barca, lansete, undite, valiza cu rezerve, mincioc, juvelnic, pachetelul cu mancare, o sumedenie de trebusoare sunt de facut atunci cand brusc te hotarasti sa pleci cu barca, dar deh, nu am valet asa ca le voi face singur. Intre timp se zareste si capatana adormita a lui Vali, Dutulescu inca doarme mormaind ceva nedeslusit langa nevasta-sa. Vali iese binisor adulmecand aburii cafelei. Lumina pune stapanire peste peisaj. Il intreb daca vine cu mine la peste, refuzul lui e ferm. NTZZZZ! Asa ca, toate fiind pregatite, ma urc in barca si ma las usor la vale. Am asezat tabara pe bratul Sf. Gheorghe la KM 55 Undeva destul de aproape de intrarea in canalul Dunavat. Am de gand sa intru pe Dunavat, depasesc cherhanaua si sa intru pe primul canal in stanga. Destul de larg si adanc, linistit si cu mult stufaris pe ambele maluri si palcuri de salcii umbroase. De ajuns acolo e usurel, merg in aval, aproape ca nici nu trebuie sa trag la rame prea tare, ma duce batrana Dunare, de parca ar sti unde vreau sa merg. Traversez rand pe rand folmotoacele de aburi dunareni parca deranjandu-i din somn, la cele cateva corturi de pe mal incepe sa se trezeasca populatia. Alunec usor pe apa, se aud pleoscaiturile avatilor care-si cauta micul dejun, sau a crapilor care, poate ca-si fac inviorarea de dimineata. Imagitatia mea incepe sa o ia razna auzind sariturile „monstrilor” spunandu-mi ca azi e ziua cea mare, ca voi avea captura capturilor, dorindu-mi sa maresc strock-ul, sa ajung mai degraba la locul de pescuit. Inca nu m-am hotarat unde voi da la peste. Stiu canalul ala bine, si locurile optime. Intru pe Dunavat, inspre rasarit se zareste prima geana de Soare. Sunt putin superstitios, se spune ca e bine daca primele raze de Soare te prind cu sculele in „balta”. Dar, m-am lalait destul de mult cu nehotararea mea in ceea ce priveste locul de pescuit, cafeaua, mamaliga. Dar nu-mi pare rau, a fost o dimineata ata de frumoasa. Intru pe canal. Nu mai vaslesc, ma las doar dus de curent si tin directia alegand locul unde voi pescui. Se pare ca nu e nimeni azi la pescuit aici sau inca nu au aparut confrati. Aici nu sunt locuri propice de tabara. Mai inaintez ceva vreme si gata, il vad, locul perfect. Destul de tare malul, deschidere in stuf 4-5 metri, un palc de cateva salcii in spate pentru umbra de la pranz, apa adanca chiar de la 1-2 metri de la mal. Super im spun, aici voi sta toata ziua. Verific daca nu am uitat ceva la tabara, bine ca verific aici, acum cand am ajuns! Din fericire totul e in regula. Ma basculez din barca cu tot cu scule, barca o leg putin in aval de o butura de salcie. Incep iar treaba si iar ma gandesc la acel atat de util valet, da-mi trece repede si iata-ma cu sculele in apa asteptand monstrul la care ma tot gandesc de o saptamana. Imi desfac undita de obleti si prind vreo 2 ii bag in ancora poate va veni o dintoasa de stuculita. Am bagat 4 lansete, mamaliga, rama neagra, boilis. Mancare variata, pe alese, doua undite mai zdravene pentru oarece carasi dolofani. Deh, dotarea standard. Ma urc in barca si arunc cam o dubla de porumb ( curentul nu e deloc puternic). Astept acum, imi umplu luleaua iar cu tabac, scot sticluta cu cafea si-mi las gandul sa zburde, asa, pe unde o vrea el. Pai cam pe unde credeti ca zburda el acum? Evident, la drilul ce va sa vina, cum il voi aduce usurel la mal, il voi baga in mincioc si apoi intoarcerea triumfatoare in tabara, pozele de rigoare, si, evident si fara de tagada, povestea „usor romantata” a capturarii, a luptei cu dihania, cu o vodka pe dinainte si privirile tovarasilor mei pline de admiratie si respect. Deocamdata nimic din toate astea nu se intamplara, dar nu disperam, mai e destul timp, ziua e abia la inceput, se pot intampla atatea. Soarele se ridica pe arcu-i, impasibil, e deja sus, undeva in spatele meu, strecurandu-si tremurator lumina printre ramurile inca infrunzite ale palcului de salcii. Mi se face foame, desfac usor pachetul cu mancare, parca timid sa nu tulbur linistea din jur, se aude numai un zumzet indepartat al insectelor adunate de caldura zilei in marea de stuf din balta imensa a deltei. Atata liniste, atata pace. Oups! Prima miscare semnificativa la una dintre lansete, cea pe mamaliga, mai fusesera si inainte dar numai ciuguleli discrete. De data asta e ceva mai serios. Atentie maxima! Varful lansetei se incovoaie destul de tare. Intep! Simt ca e ceva dar nu monstrul la care m-am tot gandit de o saptamana incoace. Il aduc la mal, un caras destul de frumusel, cam juma’ de kil. Bun si asta zic eu in sinea mea, o veni ea si dihania. Scot toate lansetele cu ocazia asta si schimb momelile. Din nou asteptare, din nou liniste si pace si lumina strecurata a Soarelui. Un pelican ratacit de grup amerizeaza ca un avion long courier pe luciul apei aproape de mine, nu fac nicio miscare, aproape ca nici nu respir sa nu sperii salbaticiunea, sa ma pot bucura cat mai mult de ea. Ma oftic ca nu am luat apatul de foto cu mine. Mi-am spus ca n-am ce face cu el, ca e prea scump ca sa sufere un accident in calatoria solitara cu barca sau in noroiul de pe mal. Dar va ramane asa, imortalizat in memoria mea. Sta pe apa pret de cateva minute, apoi, incepe decolarea de cateva zeci de metri ajutandu-se atat de aripi cat si de picioare ca sa se poata ridica in aer. O egreta imi spune si ea buna ziua iesind timid din stufaris, poposind pret de cateva clipe pe o creanga, plecand apoi in treburile ei cu zboru-i majesuos. Mai prind la undita din cand in cand cate un caras nu foarte mare sau cate un biban vanat si dolofan. Spectacolul oferit de limpezimea apei e fascinant. Carduri de obleti jucausi, sau mai in adanc, rosioare sau balosi trecand in graba sau mai alene prin dreptul meu, parca facandu-mi in ciuda si spunandu-mi: n-ai sa prinzi nimic nici azi. Nu-i nimic le raspund, sunteti atat de frumosi, asa ma bucur de voi ca e ca si cum v-am prins pe toti. Atata liniste! Departe de orasul nebun. Ma uit la Soare, e chiar deasupra mea, asta inseamna ca e pranzul. Mai infulec ceva. Imi indes inca o lulea. Iar misca la o lanseta TARE de data asta. E cea pe boilis. Varful se incovoaie puternic! Adrenalina creste brusc, stiu la ce sa ma astept de la lanseta aia. Pun mana pe maner, sunt ca un arc tensionat la maxim. INTEP! Varful lansetei se incovoaie si mai mult. Canalul nu e mai lat de 20-25 m, stuf pe toata lungimea malului, imi aleg rapid tactica de dril, unde sa il las sa plece, cat dau drumul la nailon, ma uit rapid daca barca e suficient de aproape in cazul in care as avea nevoie imediata de ea. Il simt, sunt una cu EL, incerc sa-i anticipez fiecare miscare avand in vedere spatiul limitat de manevra. Hai la tata ii spun in gand. Sa nu imi faci necazuri! Mulinez de cateva ori si vine spre mine destul de linistit. Imi dau seama ca nu chiar pestele visat, nu se lupta prea tare sau nu e f mare. Da cateva contre, ma incearca, il las sa plece putin, incep sa il aduc, Simte apropierea malului si devine nevricos, il vad pentru prima oara, un ciortan, nu spectaculos de mare, la prima gura de aer e ametit. Usor, usor il aduc in mincioc. Estimez undeva intre 1,5-2 kg. Nici de data asta nu a venit monstrul, dar bun si asta. Avem si in seara asta cu ce manji tigaia. Liniste iar. Mai basculez intre timp cativa carasi dolofani la undita. Momisem de dimineata din belsug cu mamaliga amestecata cu tot felul de prafuri mirositoare cumparate de la magazin. Iata ca rezultatele apar, destul de timide insa. Liniste! Incepe sa tremure o alta lanseta, cea pe rama neagra. E in ea imi spun. Tremura continuu. Intep usurel, nu ma astept la cine stie ce, simt ca e peste in ea. Aduc la mal. O platica asa, pana-n kil. Renunt la rama si pun o patratica de mamaliga legata langa carlig. Poate cine stie, o mai veni un „mustacios”. Liniste iar. Ziua trece incet incet. Imi mai indes un tabac si iar ma gandesc la valetul ala care sa-mi stranga sculele sa mi le puna in barca si sa ma duca la cort. Dar asa cum stim deja, tot eu trebuie sa fac toate astea. Incep sa strang harnasamentul. Nu am prins mare lucru. Dar ziua de azi a fost fermecatoare, o betie de lumina, pace, ziua in care am fost una cu pamantul, in sensul propriu, ziua in care natura am fost eu, in care m-am unit cu ea, in care m-am intrupat in ancestral si nu am mai voit sa plec de acolo. De fapt, o zi de pescuit in delta obisnuita. De fapt o zi atat de comuna majoritatii confratilor mei in ale pescuitului. Nimic spectaculos dar atat de inaltator. Nimic iesit din comun dar totul atat de minunat. Ma urc in barcuta si de data asta vaslesc din greu catre tabara. Parca Dunarea curge mai repede acum ca sa-mi faca in necaz. Ce bine ar fi daca seara si-ar schimba sensul de curgere. Vad in departare corturile noastre si-mi creste optimismul. Asta a fost o zi obisnuita in Delta. Am incercat sa abordez subiectul si altfel decat o fac fratii mei in ale undititului. Nu am vrut sa fac o fisa tehnica a zilei, ce cantitate de peste, ce momeala sau cata cantitate de nada am dat, cate lansete sau undite. Sa vedem pescuitul si din unghiul asta. Ca si cum ai privi ziua de pescuit printr-un caleidoscop, in care realitatea seaca sa se transforme in metafora, in betia de culori a unei zile de sfarsit de vara. Va provoc dragii mei confrati sa povestim si asa. Numai fire intinse si zurgalaii de pe lansete zornaind.

Un strop din amintirile mele
H. O.

felicitari pt.povestire,pt.o clipa m-am simtit pe malul apei ,asteptand sa muste.

superba povestea zilei de pescuit, mai ales ca de luni vine prohibitia. asteptam continuarea povestii. fire intinse tuturor

Extraordinar...superba povestire...nu ma pot abtine sa nu remarc si talentul naratorului !!!!