Somnul pitic (Ictalurus nebulosus sau I. melas) - Somnul American !!!!

1 -- Despre Somnul pitic (Ictalurus nebulosus si/sau Ictalurus melas) si Somnul african (Clarias gariepinus), s-a mai discutat pe acest sait in perioada 14-15.10.2008.
2 -- Pt. informatii suplimentare, iata un fragment (prescurtat, n.a.) din lucrarea
„Inventarul speciilor nonnative de peşti din apele dulci ale României” autori: Miruna Iacob & Ioan Valentin Petrescu-Mag
„ ........ Somnul pitic (Ictalurus nebulosus) este o specie din familia Ictaluridae, originara din SUA., mai exact din Marile Lacuri, râul Ohio spre est până în Maine, spre sud-vest până în Texas, spre sud-est până în Florida (Bănărescu 1964). În Europa, somnul pitic a fost prezentat pentru prima oara la expoziţia pescărească de la Berlin în anul 45 1880, pentru ca 5 ani mai târziu să fie introdus ca peşte ornamental în Germania, apoi în Franţa, Belgia şi Europa Centrală. A pătruns până în fosta Iugoslavie şi în afluenţii din stânga ai Tisei (Ziemiankowski 1947). După Vasiliu (1959) la noi se găseşte încă din anul 1908, în lacul Sfânta-Ana, unde a fost introdus. A pătruns pe cale naturală în 1934 în Tisa şi afluenţii săi: Someş, Crişuri, Mureş, Bega, apoi Timiş, bălţile Beregsău şi Sat-Chinez, pârâul Peţea de lângă Oradea, Ineu, cursul inferior al Dunării, la Brăila. Ulterior s-a răspândit foarte mult, ajungând în heleşteele de la Cefa-Bihor, Zaul de Câmpie.
....... o analiză calitativă şi cantitativă a hranei somnului pitic şi studii comportamentale, și ajung la concluzia că este o specie eurifagă, în hrana lui predominând nevertebratele acvatice (hirudinee, oligochete, larve de insecte şi crustacee), dar nelipsind peştii. Somnul pitic nu prezintă o valoare economică deosebită și, în plus, consumă mari cantităţi de icre, ceea ce îl face nedorit în iazuri, lacuri sau ferme piscicole.
Sub aspect comportamental, somnul pitic, specie rapitoare de fund, este un mare consumator al icrelor şi larvelor sau alevinilor speciilor de bază, considerent pentru care nu este dorit în bazinele de exploataţie piscicolă. Este însă apreciat ca specie de acvariu sau de heleşteu de grădină. Agresivitatea somnului pitic este prezentă, însa nu atât faţă de conspecifici cât faţă de alţi peşti. Tot ca un avantaj select.iv, somnul pitic a dobândit capacitatea de a concura, în bazinele fermelor piscicole cu speciile omnivore de interes economic, pentru furajul de origine vegetală.
Somnul pitic se caracterizează printr-o talie mica, cu limite cuprinse între 1,6 şi 21,7 cm.
Capul, care reprezintă 36,17 % din lungimea standard a pestelui, este comprimat dorsoventral, cu ochii foarte mici si depărtaţi unul de altul. Gura este largă, terminală, cu dinţi mărunţi, ascuţiţi, dispuşi pe mai multe rânduri. La nivelul capului sunt prezente 8 mustăţi.
Corpul este alungit şi comprimat medio-lateral. O particularitate a somnului pitic o reprezintă prezenţa înotătoarei adipoase, care îl deosebeşte de altfel de somnul indigen. Pe toate înotătoarele sunt prezenţi spini osoşi, făcând excepţie doar înotătoarea caudală. Linia laterală este greu vizibilă şi rectilinie. Majoritatea exemplarelor au avut culoarea brun negricioasă, cu partea ventrală galben albicioasă, iar cele foarte tinere o culoare violacee. Pedunculul caudal este comprimat
medio-lateral. Înotatoarea dorsală, mai puţin dezvoltată, are marginea foarte convexă şi relativ înaltă. Înotătoarele pectorale, amplasate pe părţile laterale, sunt orizontale şi uşor rotunjite. Cele ventrale se inserează sub partea posterioară a dorsalei, având vârful rotunjit, ce atinge sau depăşeşte inserţia analei. Înotatoarea caudală este trunchiată şi uşor excavată. ..... „
3 -- „Pestii apelor noastre – mic determinator de specii”:
Somnul pitic trăieşte de regulă în ape stătătoare, mâloase sau argiloase, preferând locurile cu vegetaţie abundentă. În râurile de şes preferă locurile cu apă lin curgătoare, nu este migrator, iar pe timpul iernii se îngroapă în mâl. Maturitatea sexuală intervine la vârsta de 2 ani. Reproducerea are loc în aprilie-iunie, la temperatura apei de 18-20 gr.C. Femela depune în locurile cu apă puţin adâncă şi cu multă vegetaţie, 2.000-4.000 icre, într-o adâncitură săpată în bentalul nisipos sau mâlos, iar masculul păzeşte icrele şi puietul.
**** Fiind foarte rezistenţi la factorii de mediu şi concurenţi la baza trofică a speciilor autohtone, consumând totodată icrele şi puietul acestora, ambele specii de somn pitic sunt considerate dăunătoare în ecosistemele naturale din zona ţării noastre.

Asa da!Ca intotdeauna Dl. Burian ne lumineaza,stiintific,dar si pe intelesul nostru.Poate de acum inainte somnul pitic nu va mai fi incurcat cu alte specii de somn si vom vorbi toti aceeasi limba in cunostinta de cauza! Cu o completare. In timpul unei pescuiel lejere, de distractie, undeva pe Dimbovita metropolitana,am prins doi somni pitici de 25cm fiecare! !Eu cred ca dracii astia cresc si mai mari acolo unde sunt lasati in pace si nu sunt pescuiti.In restsunt usor de prins si ofera un dril scurt dar energic.Si sunt si buni de mincat,prajiti,cu mujdei...Si daca tot nu mai avem ce sa le facem,sa fie primiti ,si noi SA AUZIM DE BINE.

Stimate coleg Serban Vasile, merci de apreciere.
Intradevar s-a sperat ca acest somn pitic va creste si in Europa ca la el acasa. Dar nu vrea dom le
Carnea e intradevar gustoasa, deci "pe el ca n-are gloante"