Citat din rechinache
La Giurgiu,drum ca-n palma si acces super-usor cu drum asfaltat poina la citeva zeci de metri de apa,este pe Canalul Plantelor.Este la nivel cu Dunarea,comunica cu Dunarea printr-un canal pe unde incap vapoare si barje,remorchere si alte alea care merg pe apa. Pestele este la fel cu cel din Dunare.Dar este o aglomeratie mai ceva ca pe Fundulea pentru ca prea este la botul calului...Daca te duci doua zile sau trei,merita, ca apuci loc de la aia care pleaca in mod sigur(ca mai si pleaca...). Canalul la stinga de care zicea Cezar,se cheama Ara,dar nu cred ca poti sa intri cu Octavia la vremea asta.Cind este uscat sui Dunarea normala,acolo este nebunie.Si de frumos,si de liniste si de peste,si de lume...

Eu îi recomandam chiar începutul canalului ARA, unde acesta este paralel cu soseaua spre Vama TIR (clădirea veche).
Pe canalul ARA (zona mai frecventată, dincolo de pichet) nu poate ajunge prea uşor, desi drumul are ceva piatra, dar pe alocuri sunt gropi destul de adânci pline cu nămol şi apă.

Citat din cezar.ch
Eu îi recomandam chiar începutul canalului ARA, unde acesta este paralel cu soseaua spre Vama TIR (clădirea veche).
Pe canalul ARA (zona mai frecventată, dincolo de pichet) nu poate ajunge prea uşor, desi drumul are ceva piatra, dar pe alocuri sunt gropi destul de adânci pline cu nămol şi apă.

Asta vreau io sa scot in evidenta cind toata lumea considera Dunarea o alternativa la pescuitul pe balti..."Si ce daca,nu ma mai duc pe balti ca este taxa mare,aglomeratie,umbla la apa,reguli peste reguli,lasa ca ma duc pe Dunare ca acolo...."S-ar putea sa aveti un soc....Nu este tot aia din nici un punct de vedere.Nici ca tehnica,nici ca scule,nici ca momeli,nici ca drumuri nici ca acces,nici ca nimic cunoscut,inclusiv capturi si fregventa lor.Este un mit.De pe mal.Din barca este altceva.Asta trebuie inteles.Acuma fiecare face cum crede ca-l tine cureaua...

Dunărea este o provocare, căreia nu toţi pot să-i facă faţă.
Este problemă de comoditate, scule, locuri, stil de pescuit şi, mai ales, experienţă.
Nici mai ieftin nu este, având în vedere distanţele, accesibilitatea locurilor, varietatea de momeli necesare şi chiar pierderile de monturi, cârlige, plumbi etc.
Dar satisfacţiile pescarilor dunăreni sunt extraordinare, peştele sălbatic este mai greu de prins, drill-urile sunt cu totul altele, chiar şi gustul peştelui nu se compară cu al celui din bălţi.

Este ca şi la vânătoare: una este să împuşti în coteţ, un iepure de casă, alta este să-l cauţi în imensitatea Bărăganului.

Carpodroamele, bălţile de la asfalt sau aflate la doi paşi au şi ele fanii lor, după cum şi Dunărea sau Delta au susţinători frenetici.
Până la urmă, fiecare alege după posibilităţi, cunoşzinţe, experienţă, îndemânare şi, nu în ultimul rând, după resursele financiare şi de timp liber.