Imi aduc aminte, ca si acum.Parca ieri a fost.Era o dupamasa de vara tarzie, inspre toamna, ca parca si fulguia putin.Eu stateam linistit si coseam un goblen, pe care erau pictati niste tarani romani pescuind in strainatate.Frumos peisaj.Cum coseam eu asa, deodata suna cineva.Ma ridic si ma duc la usa.Zic, precis ca asta-i vecina aia frumusica de la etajul 2.Deschid... nimeni.
Normal ca nu putea sa fie cineva de la 2.Apartamentul era gol si nu era renovat de 6 luni, de cand l-am inundat.Dar imi placea sa visez ca se va muta o super vecina acolo.
Pensionarii de la 2 plecasera de mult.Ce oameni si aia…Toata ziua se vaitau ca apa e prea scumpa si cand le-am oferit-o gratis, era cat pe aci sa ma omoare.Dar tzaraitul continua si eu inca cautam sursa.Aha, zic, e ceasul care l-am pus sa ma anunte cand am terminat de cusut goblenul.Da de unde, nu era ceasul.Dupa lungi tentative de concentrare realizez ca e telefonul.
Ridic receptorul si la capatul celalalt…tonul !Zic, bine mai, doar nu vorbesc eu cu pestii oceanici si inchid.Auzi tu.. Tonul !
Dupa cateva secunde telefonul zbarnaie iar.De data asta ridic receptorul si injur pescareste.Era Gicone, zis Pantera Neagra (ca era tot timpul negru de murdar).Un bun amic si pescar inrait.
Nici una nici doua, fara introducere, ma intreaba daca am chef sa merg la pescuit.Eu raspund afirmativ si dau sa inchid, cand aud vocea ridicata a lui Gicone : “Bai elefantule, sa mergem la pescuit impreuna, nu fiecare de capul lui !” Intelegand noul aspect al problemei, raspund si de data asta afirmativ.
In cel mult 30 de minute am fost gata cu bagajele, pe care le-am dus jos la masina si le-am incarcat pe bicicleta, deoarece eu inca nu posedam masina.
Drumul spre Gicone l-am facut in zbor.M-am incadrat in timpul stabilit, plus cateva sferturi academice.Ajung exact cand “pantera” se pregatea sa iasa cu masina din parcare.Surprins in flagrant delict, amicul meu declara pocnindu-se peste frunte:
“ Mai cumnate, bine ca te vad ca abia acum mi-am amintit ce am uitat sa mai iau cu mine.”
Nu mai zic nimic si imi incarc cu graba bagajul in masina.
O pornim incet la drum.Se lasase deja intunericul, dar eram linistit stiind ca Gicone-indianul, are tot ce trebuie la el ptr un pescuit nocturn.O toporisca, chibrite si ceva experienta in a face un foc din lemne.
Cum se chema balta si unde era situata, nu a vrut sa-mi dezvaluie.Inteleg, deh…pescar egoist.Am aflat doar ca are un mal betonat si ca apa e adanca direct de la mal si cica nu ar avea taxa ca nu apartine nimanui.Gicone mai fusese cu un prieten pe balta asta, tot noaptea, dar nu prinsesera nimic din cauza ca erau foarte luati de valurile berii…Balta au gasit-o intamplator, cand credeau ca s-au ratacit.
Am ajuns pe la ora 23 langa o liziera de padure, unde amicul meu a parcat masina si mi-a spus ca mai avem 5 minute de mers pe jos.Cand l-am intrebat ca de ce nu am venit de dimineata , mi-a raspuns ca el numai pe intuneric stie drumul la balta.Asa a gasit-o si atunci.Asta e, ma gandeam eu ca nu vrea sa memorez drumul.Cele 5 minute de mers pe jos s-au transformat in 50, dar asta nu ar fi fost o problema, daca nu imi rupeam prin maracini, jumate din vestimentatia corporala.Cele cateva trante pe care le-am luat, nu le-am mai pus la socoteala.Am dat vina pe Luna.Ea era cea care nu lumina sufficient.
Marsul ni l-a oprit un gard de sarma, pe care Gicone l-a recunoscut spontan si cautand o gaura in gard mi-a spus ca e vorba de o scurtatura.Am trecut si de gard si dupa alte 10 minute, de mers civilizat, fara maracini si pe un teren super drept, ne aflam pe malul unei balti superbe, cred, ca nu vedeam mai mult de 2 metri in fata.Presupun ca balta era super buna, din moment ce era iarba asa calcata.Nici 5 cm nu avea.Indianul si-a luat toporisca si a disparut in intuneric.A revenit cu un copac de toata frumusetea.Asa e el, plin de surprize.La lumina focului, Gicone a deschis un sac de rafie, care putea a hoit de te traznea si a scos vre-o 10 sobolani morti.Banuiesc, ca erau injumatatiti.Nici una nici doua, s-a apucat de nadit si a aruncat cadavrele in apa.Dupa cate am inteles, sobolanii erau din curte de la bunica-su si erau cea mai buna nada ptr somn.M-a linistit rapid spunandu-mi ca mai are 5 ptr pus pe ancore.Eu m-am multumit cu buchetul de rame, ca momeala.
Trecusera deja 3 ore deja si nu se intampla nimic la betele noastre.In plus, tot copacul era deja scrum si frigul si intunericul puneau stapanire pe noi.Focul il facuse indianul in spatele nostru, ceva mai departe, ca sa nu ajunga vre-o scanteie pe fire si sa le arda.Destept baiat.Numai ca nu prea vedeam sa pun momeala pe carlige…
Dupa inca catva timp, vazand ca Gicone sta cu ochii tinta la undite si nu ia o initiative, preiau eu cazul si ma duc dupa lemne.Intuneric bezna, nu vedeam nimic.Noroc ca m-am impiedecat de niste resturi dintr-un gard de lemn, cred, care zaceau pe malul baltii.Bogdaproste, am zis.Dupa ce le-am facut bucati, le-am transportat pana la foc si am beneficiat astfel de caldura, care ne-a toropit pe amandoi, facandu-ne sa atipim.Am adormit usor in scaune, ca doi bizoni loviti de TIR.
Spre deosebire de linistea de peste noapte, vacarmul de a doua zi ne-a facut sa avem o trezire brusca.Inconjurati de multa lume si confuzi, incercam sa ne dam seama ce se petrece in jurul nostru.Imposibil.Toti comentau in cor si aratau cu degetul inspre noi.Vazandu-i pe toti in dres de baie, am banuit ca cineva s-a agatat intr-u carlig de-al nostru in timp ce inota.Nu intelegeam de ce unul care parea mai normal inspecta jarul de la focul facut.
Tarziu, foarte tarziu, cand am razbit sa privesc printre nemultumiti, am realizat ca ne aflam pe o latura a bazinului de inot al noului strand, deschis de curand…
Dupa ce am facut cunostinta cu patronul si organele de politie, am platit amenda, plus copacul si paturile pliante de plaja, pe care le-am crezut resturi de gard, l-am lasat pe Indian sa se descurce cu scosul sobolanilor din bazin.
Si uite asa am luat drumul spre casa, nu prin “scurtatura din gard“ si nici cu Gicone impreuna, veci!

Morala: Nu va luati dupa prosti ! Convingeti-va singuri de potentialul unei balti.(daca se poate, ziua  )

Doamne ce am mai ras!!!! bine mai Marius...chiar sa mergi la pescuit la strand? Cu asa prieteni, nu te mai feri de dusmani ))Sa stai tu o noapte la pescuit, sa tremuri de frig si sa nu vezi trasatura? Parearea mea e sa nu mai mergi acolo la pescuit ). Chiar daca nu ai platit taxa la administratorul baltii ). Mi-am permis comentariul, stiu ca nu te vei supara pe mine In rest, mai "vorbim" noi )

Gicone, Gicone...... mama lui de cofetar !

Oare de ce nu ma mai mira Marius nimic la tine? Ti-am zis ca esti un geniu si raman la parerea mea.Acum nu am procedat ca data trecuta si am citit cuvant cu cuvant ce povestire minunata ai scris insa vreau sa vad cand vor aparea reactiile cu adevarat care se merita ! Data trecuta am luat teapa si noroc ca mi-ai atras atentia tu .

D-le Breban Marius
Talente "ascunse" cu carul !!!
Felicitari sincere pt. "vorbirea" plina de duh si subtilitati.
Realmente m-am distrat citind-o.

Povestea e inventata, iar personajul e fictiv.Cu aceasta naratiune, nu am incercat decat sa starnesc cateva reactii ilare.Ma bucur daca v-a placut.

PS: Sile, iti multumesc si ma simt flatat, dar sunt departe de a fi un geniu

PS 2: Nici vorba de suparare, Inna.Ma bucur ca ti-a placut si ca te-ai exprimat.

Fire intinse la toti !

Citat din petru
D-le Breban Marius
Talente "ascunse" cu carul !!!
Felicitari sincere pt. "vorbirea" plina de duh si subtilitati. )=
Realmente m-am distrat citind-o.
==

Va multumesc si am sa ma scriu.Promit.

Superb, cu adevarat superb pescuitul in bazinul de inot ! Auzisem de unii care au spart gheata patinoarului ca sa dea la copca... dar in bazinul de inot... Aferim !

MARFAAAAAAAAAA !!

Ce bine-mi pare c-ai luat tzeapa!!!!