Am citit astazi ceva asemanator pe fb, astept un rspuns si v`o prezint !!!...

Poveste adevarata, din acest an...am acordul lui "Kent Vali", sa fac aceasta postare, luata de pe "fb"...

Cu putin timp in urma a inceput o mare aventura …

Doi tineri unul in varsta de 78 si respectiv 76 de ani ….se hotarasc sa mearga la pescuit in data de 10 februarie …se imprumuta tinerii de 100 de roni in ideea sa plateasca amandoi un singur bon, se organizeaza si in data de 09 02 2014 isi umflau rotile la biciclete.
La ora o3 din data de 10 02 2014 erau in trafic ..au facut trei ore de la pasajul Muncii pana in zona Movilita …in jur de ora 07 pescuiau …
Si pt ca ghiata nu se topise am intrebat daca nu este periculos …
Periculos de ce, inainte sa urc pe ghiata bat un tarus in pamant in zona cea mai apropiata la brau am o centura de soldat de ele ma leg cu parama .
Si eu il intreb de ce ?
Daca nu ne legam TATA cine ne scoate de sub ghiata …
Ora 07 nu se poate intra de la mal un metru apa pana la banchiza de ghiata …urmeaza 15 min de studiu al baltii poetic vorbind tataita 78 gaseste un ungher in care bate un pic de stuf uscat 30 de centrimetri de luciul apei tataita descopera esenta vietii, un crap de 18 kg unul de 12 kg... dupa primul a vrut sa plece. de ce ? pt ca citez: a venit ca un bloc de gheata am crezut ca am agatat ..dupa primul peste a vrut sa plece acasa 76, la care 78 zice: "imi este foame" si au spart o punga de pufuleti …78 a facut un pic de cocolos din dragoste si pasiune l-a lovit si pe cel 12 .pana in jurul orei 09, s-a mai luat 8 kg de stiuca …constienti ca au dat de crapi de zapada, tataita a spus sa mergem ..acasa
Intre timp aflu de aventura lor…singurii oameni de pe planeta care au lovit peste mare in acest inceput de an …
La intoarcere au oprit la popas, au luat o jumatate de votca pt ca frigul si gheata le intrase in oase si au ajuns in cartier unde cozile pestilor asezati in cosurile bicicletelor au facut deliciul camarazilor de drum,,,

Nu ma pot controla pt ca de doua zile Tataita 78 de ani nu mai manca……si a fost ultima lui pescuiala ….era atat de sarac de plangea soarele pe urmele pasilor sai...
A fost ultima lui reprezentatie ! a lovit doi crapi de zapada in luna febroarie ...

Exule, daca mai intarziai un pic, era cat pe ce sa arunc colectia mea de portrete in debara, convins fiind ca nu intereseaza pe nimeni asa ceva. Povestea adevarata a lui V.K., scrisa cu mult mestesug, ne arata ca ne putem bucura de pasiunea noastra comuna in mod relaxant si placut. Sper ca, in asteptarea primaverii, sa mai aflam asemenea povesti autentice, cu pescari adevarati, de la colegii forumisti, la care am vazut multe exprimari frumoase, chiar elevate. Sunt convins ca acestea pot sa alunge stresul si sa aduca buna dispozitie.

Portret de pescar - 5
Dom`Profesor. Parca-l vad si acum: Masiv, barbos, blajin, cu o privire limpede, albastra, mereu pus pe glume. Era prof de biologie, pasionat de acest domeniu. Am trecut de cateva ori pe la scoala lui si am avut ocazia sa vad cat de mult era iubit de copii dar si respectat si apreciat de colegi. De la el am invatat ca pregatirea unei partide de pescuit e tot atat de importanta ca partida insasi, f. multe trucuri, precum si sa evaluez din ochi greutatea capturilor, dupa celebra lui formula: "da d-le, am prins vreo 2-3 kile, daca nu 4-5. poate chiar 6-7". Culmea e ca folosea aceasta aproximare din dorinta de a nu exagera. In urma cu vreo 1o ani, la un sfarsit de octombrie, ma suna si imi propune sa mergem la peste la V.Capitanului. - Pai, nu sunteti la scoala? - Am cateva zile libere, zice.

continuare:
A fost o partida memorabila.Eu nu prea am prins, insa el parca era in transa...A capturat cativa crapi dolofani, un salau batran, niste carasoi imensi. N-am sa uit niciodata bucuria copilareasca de pe chipul lui... In drum spre casa imi zice: - Treceti pe la mine zilele-astea, va rog. Am simtit in glasul lui ceva nefiresc. - Bine, zic. I-am facut o vizita. Mi s-a parut mult schimbat, palid, insa linistit. Am sporovait si am depanat amintiri. La un moment dat imi zice: - Doctorii, pe care i-am auzit soptind cu sotia, nu mi-au mai dat de trait decat o luna. Uite aici, niste scule (era un brat de lansete, mulinete si multe accesorii), luati-le ca mie si-asa nu-mi mai trebuie. Am ramas nauc. Nu intelegeam ce se intampla. - E vreo gluma cumva? - Nu, zice, e realitatea.

continuare:
Vorbea cu atata calm si seninatate despre iminenta lui disparitie, de parca ar fi spus ca maine mergem la pescuit. Cand am inteles despre ce e vorba, i-am spus ca nu pot primi niciun ac de la el, ca sunt sigur ca se va face bine si ca vom pescui din nou impreuna. Dupa doua luni s-a dus. Conducandu-l pe ultimul drum, m-am uitat la chipul lui: era senin, impacat, luminos, fara urma de regrete. Ma gandeam ca acest om n-a trecut in zadar prin viata. A lasat in urma lui dragostea si recunostinta zecilor de generatii de copii care i-au trecut prin mana, dar si amintiri de neuitat printre pescarii care l-au cunoscut. Pentru mine a fost o onoare deosebita sa pescuiesc cu Dom`Profesor Mircea.

Doar cateva zile am lipsit de pe Forum si constat ca acest topic s-a populat cu numeroase comentarii interesante. Glumesc. In curand n-o sa va mai plictisesc cu portretele mele. Pe de alta parte, nu sunt omul care sa lase treaba neterminata. Asa ca, mai trebuie sa suportati vreo 2-3 portrete. Am mai multe dar trebuie sa ma decid pe care sa vi le prezint. Cine nu le agreeaza, sa nu citeasca. Va asigur insa ca veti avea oarece...surprize.

Citat din viulirenad
Doar cateva zile am lipsit de pe Forum si constat ca acest topic s-a populat cu numeroase comentarii interesante. Glumesc. In curand n-o sa va mai plictisesc cu portretele mele. Pe de alta parte, nu sunt omul care sa lase treaba neterminata. Asa ca, mai trebuie sa suportati vreo 2-3 portrete. Am mai multe dar trebuie sa ma decid pe care sa vi le prezint. Cine nu le agreeaza, sa nu citeasca. Va asigur insa ca veti avea oarece...surprize.

Andrei, ia pune-le tu pe toate si o sa vezi ca are cine sa le citeasca. Care-i problema, toti avem cate o poveste sau alti nu !!!!!

Citat din mircel
Andrei, ia pune-le tu pe toate si o sa vezi ca are cine sa le citeasca. Care-i problema, toti avem cate o poveste sau alti nu !!!!! == ==

Multumesc, Mircea, pentru amabila incurajare. Sa vedem ce ne rezerva viitorul. Pe de alta parte, chiar tu incepusesi, pe un alt topic, o poveste interesanta cu niste pescuieli de stiuci pe Olt. Din pacate, nu ai intrat in detalii. Eu unul as citi cu interes asemenea povesti adevarate, cu pescari autentici .

Citat din viulirenad
Doar cateva zile am lipsit de pe Forum si constat ca acest topic s-a populat cu numeroase comentarii interesante. Glumesc. In curand n-o sa va mai plictisesc cu portretele mele. Pe de alta parte, nu sunt omul care sa lase treaba neterminata. Asa ca, mai trebuie sa suportati vreo 2-3 portrete. Am mai multe dar trebuie sa ma decid pe care sa vi le prezint. Cine nu le agreeaza, sa nu citeasca. Va asigur insa ca veti avea oarece...surprize.

Nu e vb deloc de`o plictiseala, care ne apuca atunci cand citim povestile tale adevarate, iar daca ai ceva de spus (scris), fa`o fara sa te mai gandesti cati citesc acele randuri, sau cati iti vor destainui din tainele lor, oarecum asemanatoare cu ale tale...poate ca nu au toti ce povesti, poate au facut`o altadata si nu vor sa reia, sau poate ca nu au talent scriitoricesc (tare asta)... Totusi au fost 2420 de citiri, ceea ce nu`mi pare ca ne plictisesti...