Ptiu, batu-v-ar veselia,
Mult va place poezia!

Cezar, io si medicina
Sunt ca drumu si masina,
“Care este” paralele,
Habar n-am de rudotele!

Tu ai pus o intrebare:
Ce pastila e mai tare?
Cu ce ma pot vindeca,
Sa imi treaca «Dunarea » ?

Mare e beleaua frate,
Este boala fara moarte,
Nu loveste-n lingurica.
Locul ei e-n bibilica !

Ce pastile, ce injectii ?
Pentru « Dunare », sunt frectii !
Cand « Dunarea » imi tratez,
Tot ca tine procedez !

Cum sa scapi, avand un cui?
Bati altul in locul lui!
La fel si cu dunareala!
Ca sa inchei socoteala:

Merg la Dunare spasit,
Ca la nasu, burdusit,
Cu scule, fripturi, berici.
Ii mai duc si niste mici.
Ea in schimb, imi multumeste,
Lasandu-ma sa prind peste,
Ma descanta bland cu apa,
Si-n nisip imi pune talpa.
Ma alinta, ma rasfata,
Uit de stres si uit de viata !
Doar ascult si sunt supus,
Ca e soare, ca-i apus.

Si cand vreau sa ma desprind,
Sa-i pup mana si s-o-ntind,
EA imi canta-n anafoare:
Te-astept data viitoare!

E mare beleaua frate,
E o boala fara moarte!