Citat din JD
Draga domnule Ion Paun,

Imi face placere sa dialoghez cu dumneavoastra si sa va raspund deschis la orice intrebare. Nu va cunosc, insa am vazut ca sunteti un om echilibrat si respectat. Pentru ca dumneavoastra sa nu discutati cu un nume si un nickname de forum, imi voi permite sa va spun cateva lucruri despre mine.

Am ajuns pentru prima data la pescuit in Delta prin 1990 si cum era normal, m-am indragostit iremediabil de acele locuri. Pescuit, relaxare, natura si oamenii minunati care erau lipovenii din acele timpuri. Din acel moment, orice ocazie prindeam o transformam intr-o excursie in Delta. Vedeam frumusetea naturii, dar si viata grea a oamenilor din zona. Mizerie, saracie, dispensare fara medicamente, scoli paraginite, tineri fara viitor, abrutizati, avand un singur gand, de a parasi acele zone si a migra catre orase.

Am zis ca trebuie sa fac ceva sa ajut, orice. Si cu prima ocazie m-am alaturat unei organizatii de voluntari care isi dorea sa faca lucruri pentru societatea civila. In cadrul ei am format o filiala care isi desfasura activitatea doar pentru sprijinul Deltei. Din 1995 am initiat un program European care se numea Delta Dunarii – O poarta pentru Europa si prin care se desfasurau activitati de constientizare interna si externa asupra problemelor comunitatii din acel areal. Pana in 2002, sute de tineri romani au venit in campusul nostru din Delta si au trecut prin formarea noastra in spiritul intelegerii naturii si convietuirii in natura. Tineri dependent de televizor si internet, ignoranti si care credeau ca le stiu pe toate au plecat de acolo cu alta perspectiva si eu sper ca au transmis si altora respectul pentru Delta.

Peste 600 de tineri din Europa ne-au vizitat in Delta, au lucrat alaturi de noi si au plecat entuziasmati de perla Romaniei. Au venit din Franta, Belgia, Elvetia, Spania, Germania si multe alte tari. La venire unii credeau ca Delta e plina de crocodili si de triburi, altii ca suntem tigani. La plecare aveau imaginea corecta si promovau valorile pe care tocmai le descoperisera. Multi au revenit ca turisti impreuna cu familiile. Dotam dispensarele din Crisan si Caraorman, lucram cu copiii, ii ajutam cu ce puteam, ii faceam sa interactioneze si cu alte lucruri si alte valori fata de cele cu care erau obisnuiti. Dar cel mai important, transmiteam cat mai multor tineri respectul fata de Delta. Stateam 4-5 luni pe an legat in corturi si ca sa ne intretinem caram peste la cherhana, lucram la taiat de stuf, la carat de lemne. Pescuiam pentru consumul nostru si am eliberat sute de pesti fara sa fie vreo camera pe noi. Am construit si o mica casuta in care sa tinem echipamentele peste iarna. Mai este si acum acolo in Crisan, aproape de ACH… paraginita, cu fatada vopsita in rosu si cu o floare de crin – simbolul nostru la acea vreme.
Tin minte si acum cand adunam gunoaie in disperare si eram coplesiti de amaraciune ca pe fiecare loc unde campasera grupuri de pescari era o mizerie de nedescris. Grupuri de pescari care ranjeau si grohaiau si aruncau cu sticle de bere in apa sau dupa noi.

Ne-am oprit atunci cand am fost sufocati de pensiuni, de motoare de sute de cai, de manele si de prea multi prosti. Nu stiu daca am schimbat ceva, daca am fost invinsi sau asta este cursul societatii in care traim. Dar stiu ca vreo 9 ani am tras ca nebunul. Cand nu eram in Delta pe teren, eram la programe pentru sprijinirea comunitatilor care locuiesc in zone extreme si defavorizate. Am promovat Delta si am facut cunoscute problemele cat de mult am putut.

Acum merg doar de 2-3 ori pe an, pescuiesc si incerc sa fug de oameni si de realitate. Insa am ramas cu amintiri si aventuri memorabile din acele timpuri. Asta as fi eu, ca pescar “de rand”.

In acelasi timp imi plac competitiile si particip la cat de multe pot si imi permite timpul si buzunarul. E adrenalina, provocare si am cunoscut si o gramada de oameni super adevarati, atat patroni de balti cat si pescari. Asadar, asta sunt eu, pescarul de competitie… care nu are vreun podium sau vreun rezultat notabil pana acum.

Ar mai fi multe de spus si poate cu alta ocazie le voi spune. Si asa nu cred ca va avea cineva rabdare sa citeasca tot. Concluzia este urmatoarea: ma enerveaza foarte mult oamenii care vorbesc mult si aiurea. Care pun etichete si folosesc cuvinte mari. Asa cum am mai spus, pentru mine conteaza omul, persoana din spatele pescarului fie el de rand sau de competitie. Si da, as inconjura Delta cu garduri si as interzice accesul omului in ea pana schimbam 2-3 generatii de acum incolo. Pentru ca sa fim seriosi, chiar nu meritam Delta.

Mult respect Ovidiule , astea sint vremurile in care traim ,(ar fi multe de spus dar e in zadar ,si vorba ta ,peste vreo 2 generati ) dar sa iti spun si parerea mea, tare imi e teama ca (educatia viitoarelor generati ) e o cauza pierduta .

Scuze acum am ajuns acasa si repede pe site sa vad ce mai spun fratii mei , Doc ai dreptate si eu ma mir ca nu a mai aparut Cornel ca doar stim foarte bine ca nu rata el o astfel de discutie , sper sa nu-l vedem la stiri calare pe vreun tanc in Cairo sau fugarindu-l pe Mubarak prin apartamentul prezidential .Daca-l prinzi Cornele dai una si pentru noi , lasand gluma la o parte sincer ma mira ca de ceva timp Cornel Myagi nu a mai postat nimic pe site , sper Cornele sa fie totul ok si mai sper sa ne auzim si sa ne vedem curand.Lasand din nou gluma la o parte ar trebui sa invatam ceva de la poporul egiptean sau macar sa tragem niste concluzii daca vrem sa schimbam ceva pe aici .Nu sunt de vina cei care ne conduc , nu sunt de vina oameni ca Raduta sau Surdu , de vina suntem noi ca le permitem.Sper din suflet sa se schimbe ceva , sa se intimple ceva sa ne fie si noua mai bine si aici ma refer la toti fratii mei care se considera pescari de rand , eu unul stiu sigur ca sunt.

Si sunt mandru de asta , si atata timp cat vor exista oameni ca voi , ma refer aici la toti cei care posteaza pe acest site si bineinteles si la admin , sper ca mai avem o sansa chiar daca ea este mica , departe sau aproape invizibila .Mare dreptate are cel care a spus ca oameni adevarati ca aici nu mai gasesti nicaieri , oameni simplii cu suflet mare care au spiritul vesel si inima plina de bunatate .Este posibil sa mai gasim asa ceva si pe alte meleaguri , dar daca gasim sigur e roman de-al nostru plecat afara pentru ca sa saturat omul de atata bine , de lipsa grijilor , de viata inbelsugata pe care multi dintr-e noi o ducem aici si de plictiseala ce nu face omul.......

Multumesc pentru incredere Doc,nu mai imi trebuie ,sunt satul...Gata,doar ma uit sau cel mult pot sa tin "de sase"!!Ma pastrez ca inca nu-mi tremura mina,si am eu o vaga impresie ca o sa fie nevoie de ea...De ce sa ne irosim la Cairo?Aici ce crezi ca are?Dupa aia n-o sa fim si noi bastani?Ca astia de azi care tot asa au inceput? Roata se invirte Doc,si macina,si macina.Sa nu uiti Darie...Cum sa uit Nea Marine cum sa uit!!! Oricum,Germania este departe si pescuitul...Pescuitul mai da-l incolo ca da trenul peste noi cu gindul la el! Si-asa nu este decit un pretext...Chiar si-asa, SA AUZIM DE BINE.

Multumesc celor care au citit si mi-au transmis gandul lor bun. Nea Ioane, voi continua sa va citesc cu interes postarile.

Referitor la Cornel stati fara grija... Ceva probleme tehnice care se vor rezolva curand

Bafta la pescuit tuturor
Glumeam desigur...

Citat din JD
Multumesc celor care au citit si mi-au transmis gandul lor bun. Nea Ioane, voi continua sa va citesc cu interes postarile.

Referitor la Cornel stati fara grija... Ceva probleme tehnice care se vor rezolva curand :)

Bafta la pescuit tuturor :)
Glumeam desigur...

Am citit tot si inca de doua ori.Laudele si cuvintele mari sunt de prisos, sau poate exprima prea putin...
RESPECT !!!

Multumesc frumos de aprecieri Doc

Stimate D-le Ovidiu Oancea
Daca doar ½ din cele scrise sunt adevarate, a fost deja foarte mult si demn de toata lauda.
Asta nu inseamna ca eu nu cred tot ce ati expus in cele scrise, mai ales ca „imaginea” si „dinamica in timp a fenomenului Delta” sunt extrem de exacte.
Eu, care sunt omul datelor exacte (deformatie profesionala ) m-as fi bucurat daca ati fi nominalizat Organizatia (-iile) respective, eventual unele date de „identificare” pt. ca cele scrise de dvs. sa nu para o frumoasa compunere despre „cercetasii, cine sunt si ce fac ei”.
Poate mai reveniti, cu intamplari si actiuni care ar fi de invatatura pt. unii, eventual stiute si confirmate de altii.
Oricum, sustin si sunt de acord cu cele scrise de dvs. mai sus.
Subsemnaatul

Stimate Domnule Burian,

Voi incerca sa strecor postari pe tema asta si cat mai multe informatii pentru cine e interesat.

Nu numai ca am facut, insa continui sa fac actiuni pentru comunitate. Lipsa de timp impacteaza insa acest lucru. Inca mai am o organizatie de voluntariat cu care am facut si fac lucruri frumoase, in limita posibilitatilor noastre. Va rog cand aveti timp sa ne vizitati si website-ul: www.proiectesociale.ro. Si daca tot vom avea vizitatori poate asta ne va motiva sa il updatam mai mult cu informatie

Am sustinut cazuri prezentate pe forum, am contribuit la ajutorul pentru sinistratii din Delta la inundatii... astea ca lucruri punctuale.

Deja simt in schimb ca imi ridic mai multe statui decat trebuie si nu prea mi-a placut niciodata sa insist pe ce minunatii si acte de vitejie am facut. Poate voi participa la vreo reuniune sau cafenea si atunci putem discuta ore intregi. Am multe programne derulate, asa ca multe de povestit

Organizatia se numeste "Cercetasii Romaniei"si in cadrul ei centrul local Cercetasii Marinari. Din el am derivat filiala Terra Marique Scout Center cu baze de activitate la Bucuresti si Braila axata pe programe de vara in Crisan si programe independente pentru sprijinirea comunitatilor de tineri defavoritati - precum comunitatea din Valea Plopului a parintelui Tanase.

Pentru ca prin proiectele sociale intense ne abatusem mult de la obiectul de activitate al cercetasilor asa cum au fost ei creati de Lord Baden Powel, am preferat sa ne desprindem de Cercetasii Romaniei decat sa renuntam la asemenea proiecte. Am continuat insa sa folosim metodologia de formare a tinerilor practicata acolo care se bazeaza pe learning by doing, apropiere de natura, asumarea responsabilitatii, etc. Am continuat sa formam tineri si sa ii implicam alaturi de noi in proiecte sociale. Exemplu proiectul de Valea Plopului care a fost unul foarte greu: ecologizare, ateliere cu copiii, comunicare, sapat santuri, taiat cherestea, scos piatra de rau, facut betoane ... Am stat saptamani in cort in varf de deal, in ploaie si noroi non-stop. Faceam haz de necaz ca daca ne apuca vreo treaba pe la toaleta trebuia urcat si coborat dealul si cazut de cateva ori pana indeplineam misiunea sacra . Tot pentru copiii aia am utilat o biblioteca, am utilat toata scoala cu mobila, banci, scaune, etc etc. Mi-am sunat prietenii de aventura din Finlanda si nebunii au incarcat o remorca de mobilier donata de o scoala de acolo si au condus 4 zile sa o aduca pana in varful dealului la Valea Plopului.

Hai ca iar am luat-o razna cu vorbitul. Asadar, promit sa mai revin cu info, sa scanez niste poze, niste materiale din acele vremuri... Deci putem incropi una alta...

Da! Fara cuvinte.Un, OM, intre oameni!