Lanseta neomologata…
Caldura sufocanta ne impinsese catre umbra unei salcii doar lansetele ramasesera sa
suporte cu stoicism parjolul. Am tras tot calabalacul la umbra inclusiv pe Misu ce
adormise sub umbrela. Bine, umbrela nu-i mai acoperea decat o parte din corpul masiv,
jumatatea superioara se incarca cu calorii direct de la sursa si asta parea sa nu-l afecteze.
Il mai controlam din cand in cand la jugulara sa vedem daca ‘mai e cu noi’ si daca nu
cumva putem, deja, sa-i impartim ‘avutul’.
Acum statea morocanos pe scaunel si isi stergea fata. Se trezise cam brusc, probabil,
din cauza apei pe care Viorel i-o aruncase pe fata si ne repeta, pentru a nu stiu cata oara,
ca nu ne credea atat de tampiti, de prosti, de cretini… faptul ca folosea doar acesti
termeni ‘usori’, de incalzire, dovedea ca inca nu se trezise complet.
Vis-a-vis se intindea comuna Moara Domneasca si se auzea, in surdina, o harmalaie
de ‘graiuri’ un Turn Babel al dobitoacelor: hamaituri, cotcodaceli, nechezaturi,
grohaituri… o vaca repeta obsesiv repertoriul bovin acoperind fundalul sonor… Misule,
te cheama sora-ta si dupa cum muge e cam sucarita, am incercat eu sa-l imbunez… I-ai
mancat nutretul, animalule, marja si Viorel… M-ati adus pe mine la cacatul asta de balta
sa-mi pierd ziua, mai bine ma duceam la mine pe Straulesti ca tot prindeam 2-3 kile pana
acum… Lasa ma ca ai tot timpul, cimitirul acolo ramane si te asteapta, cu dricul la poarta
si caii mascati, numai ca daca te vad groparii li se-nmoaie muschiul cand or sa constate
cat au de sapat sa te acopere tot… continuam noi dialogul.
In stanga noastra, la vreo zece metri, un localnic isi infigea T-urile in apa pana
aproape de brau si dupa ce asezase cele doua piese componenete, iesit pe mal, se pregatea
sa-si insire arsenalul, un manunchi de trestii. Cum incarca doua intra in apa si le aseza pe
stative si tot asa pana ce toate cele opt undite au fost lansate la apa. Cu o plasa din carpa
atarnata de brau, pe post de juvelnic, a inceput sa-si supravegheze plutele.
Desi eram pe balta de cateva ore bune, acum la amiaza, puteam sa numaram capturile
pe degete. Nici cei cativa impatimiti cu care ne aflam atunci pe Ganeasa 1 nu erau
multumiti… doar unul, mai incolo, reusise doua lovituri de maestru aducand la mal doi
crapi romanesti momiti cu boaba de porumb. Porumb aveam si noi sau ce mai ramasese
dupa ce Misu daduse iama in el caci, ca sa-si alunge plictiseala, se apuca sa mamance. Si
manca orice, mancarea lui, a noastra si cand il razbea iar foamea permanenta ce il macina
se apuca si consuma si din hrana pestelui. Trebuia sa ascundem mamaliga, porumbul,
painea si lasam mai la vedere doar ramele si viermii. La astea inca nu se naravise desi noi
il invitam de fiecare data.
Incercam sa depistam ce are ala si noi nu caci desi, declarativ, nu ne afecta succesul
altuia, in realitate eram ‘bolnavi’. Viorel facuse vreo doua, trei incursiuni in zona pentru a
culege informatii dar nu era nimic special de subliniat. Motivul principal ramanea
lungimea aruncarii care depasea semnificativ cele mai strajnice ’sfoartari’ ale noastre
limitate insa de dimensiunea lansetelor ce ajungeau, cele mai rasarite, la 2.70 metri. Aveti
la voi niste inele?… se interesa Viorel, privindu-si o varga din fibra de sticla cu care
incercase la mal si care arata ca recuperata dintr-un accident de avion, jupuita, zgariata si
la varf sau ce mai ramasese din el, era ca pe deget. Normal ca la Misu se gasea tot ce
doreai de la plumbi si agrafe pana la clestisori, surubelnite si ciocane motiv pentru care
suferea de ‘atentia’ noastra de fiecare data cand ii apreciam prieteneste traista. Ia vezi
Misulica nu ai frate si vreo femeie gonflabila prin rucsac, ca de sora-ta suntem satui si
asa ne vine sa ne bagam… in balta asta.
Avand inelele, tot Misu, a primit si comanda sa incropeasca o lanseta din varaga
respectiva. El a incercat sa ne atraga atentia ca nu merge ca era prea flexibila si o sa
arunce aiurea dar noi eram prea prinsi de proiect ca sa ascultam tot ce flencanea el. Pana
la urma, dupa o colaborare fructuoasa, a aparut si obiectul respectiv, o vergea de 4 metri
ce avea la fiecare metru matisat cat-un inel de lanseta. Suportul de mulineta a fost repede
atasat de cotor, tot cu un matisaj grosolan cu fir mai gros si lanseta, abia nascuta, astepta
botezul. Forfac cu carlige mari si porumb pe ‘fir de par’ si Viorel se pregatea sa faca
lansarea. Prima aruncare insotita de un vajait puternic si asteptam cu ochii hat in
departare sa vedem unde cade. In stanga, langa mal, s-a auzit un pleoscait si pupilele ni sau
indreptat automat catre zona cu pricina. Vecinul nostru, amfibiu pana la brau, ne
privea cu repros si mormaia ceva in barba. Nu se intelegea tot dar franturile monologului
erau cat se poate de sugestive si sugerau ca individul era dispus sa intretina relatii intime
cu toti membrii familiilor noastre indiferent de varsta, sex sau grad de rudenie. Viorel
tocmai aruncase peste unditele lui si la fiecare incercare de recuperare T-urile omului, cu
tot cu trestii, se leganau in ritmul impus de miscarile colegului nostru.
O sticla cu ceva tarie scoasa la momentul oportun face minuni si astfel, in foarte scurt
timp, incidentul care pornise asa ‘abrupt’ s-a indreptat usor catre buna intelegere intre
vecini, ca se mai intampla si accidente si mai dai un gat… si recuperandu-ne ‘instalatia’ lam
lasat sa-si descurce unditele care aratau ca dupa taifun. Am lasat lanseta buclucasa in
rezerva si am continuat cu ce aveam la dispozitie si mai punctam din cand in cand dar
nesemnificativ. Mai castigat era vecinul care aproape ca-si umpluse traista cu o frumusete
de caras dar, am aflat la ‘negocieri’, locul fusese momit inca de seara trecuta.
Acum a venit randul lui sa apeleze la intelegerea noastra ca voia sa dea o fuga pana
acasa sa lase prada si ne ruga sa aruncam cate un ochi la undite pe care tocmai le asezase
iar pe pozitii, sa nu dispara. Noi am promis ca le vom pazi ca si cum ar fi ale noastre si
tare ne-am bucurat afland ca va veni insotit si de ceva ‘lichide’ drept multumire. Si abia
pleca omul ca Viorel voia sa incerce iar acea lanseta neomologata, sa-i cunoasca limitele.
Noi am incercat sa-i temperam entuziasmul cu prevederi sumbre asupra rezultatului dar
nici nu voia sa auda. Si iar s-a proptit in varga si dai cu putere… se intampla ca si cum
vedeam in reluare… langa mal s-a auzit un pleoscait si pupilele ni s-au indreptat automat
catre zona cu pricina… tocmai aruncase peste unditele omului si la fiecare incercare de
recuperare T-urile, cu tot cu trestii, se leganau in ritmul impus de miscarile colegului
nostru…

pescadorul